Te aștept în cerdac!
Adie vântul printre flori de liliac
Și eu te aștept cu nerăbdare în cerdac!
Privesc spre poartă tot mereu
Și mă întreb de ce ajungi atât de greu?
Îmi strigă o pasăre din zbor:
– „Cum poți să porți în inimă atâta dor?”
Și florile albastre din grădină
Îmi spun:”Mai ai un pic răbdare, o să vină!”
Dar locul eu nicicum nu mi-l găsesc
Decât atunci când pe alee te zăresc.
Și alerg cu nerăbdare poarta să-ți deschid
Îmi spui:”Femeie, mă ucizi cu zâmbetu-ți
candid!
Floarea albastră
Azi noapte am visat
Că ai venit la mine.
Iar eu ți-am șoptit:
– „Ce dor mi-a fost de tine!”
M-ai prins ușor în brațe
Cu drag m-ai mângâiat
Și-o lacrimă în gene
Atunci ți-a tremurat.
Mi-ai dăruit o floare
Frumoasă și albastră.
Mi-ai spus să o așez
La soare, într-o glastră.
Dar când să-ți mulțumesc
Pentru floarea dăruită
M-a smuls de lângă tine
Alarma ceasului, grăbită!
…Am dat deoparte draperia
Să intre zorii prin fereastră
Iar pe pervaz minune, ce să vezi?
Îmi surâdea floarea albastră!
————————————
Daniela Balaiita
17 mai 2020