Privire…
Privesc prin ochii tăi pământul,
Rodind tăcerile cu ploi,
În zori răsare legământul
Cu ne-mpăcări și vechi și noi…
Și plouă, plouă, cerul singur
Cu flori de vișin peste câmp,
Răsare-n iarbă vers în mugur
Cu amintirea peste timp!
Privesc în ochii tăi suspinul,
Trecând ca vântul prin păduri,
Împrăștiind prin noapte chinul,
Singurătăți în uverturi…
Și plouă, plouă, cerul veșnic
Cu stele-n cupele cu vin,
Luminile-s aprinse-n sfeșnic…
Doar sufletul nu ți-e senin!
………………………………
Și plouă, plouă cer și mare
Cu infinitele lumini,
Sunt gânduri vii și călătoare….
Sau rândunele prin grădini!
Taină
Aș vrea să-ți spun că te iubesc
Dar nu mă lasă infinitul,
De cerul tău mă mărginesc…
De marea mea cu netrăitul!
Căci depărtări sunt mii de gânduri
Robite-n lanțuri de cunună,
Din cer doar norii vrei să-i scuturi
În marea mea cu flori de zâna!
Aș vrea să-mi spui că mă iubeșți
Să-ți fie drag tot infinitul,
Și cer și mare să unești…
Apus de sori cu răsăritul!
Și ploi de fluturi peste val
Să verși cu stele-n a mea mare,
Să-mi umpli inima la mal…
Și sufletul să mi-l faci soare !
Peste cărări să crească dorul
Să-mi umple zilele cu flori,
Și înflorind în zori amorul
Pe la apus te-oi face nori!
——————————–——–
Dan-Obogeanu Gheorghe
Iulie 2019