Cristian Gabriel VULPOIU: Versuri

ȘOAPTE DE ROUĂ

Lacrimi din cerul fecund,
simt cum îmi cad
peste a mea neființă
parcă într-o pergolă
rupându-mi clipa-n
anateme
de rând …
le aud cum tainic
îmi șoptesc un frivol descânt
descompunându-mi atomii
într-un algoritm vivant
iubesc întunericul
sfidez lumina
și libertatea
cea păgână
ating slava unei clipe
rostesc apoi un blestem
și nu-mi chem lumina soarelui
la propriul meu
requviem …
sărut o rază de gheață
ce mă poartă prin regat
până să mă scriu
pe o picătură de rouă
și să evadez în Nirvană
să găsesc ale sale chei
să curg precum un râu
la marginile ei ….

 

DOUĂ PAHARE

 

Două pahare au mai rămas pe masă,
Și o scrumieră cu vise transformate-n scrum
Demult noi nu mai știm ce-nseamnă acasă
Am uitat că suntem relativi, doar fum.

Două pahare goale sunt acum pe masă,
Doi menestreli mai cântă-n legea lor
Țigara îmi mai mîngâie speranța rămasă
Iar noaptea grea pare că trece mai ușor.

Paharul meu și-al tău mai zac pe masă goale,
Precum sunt sufletele noastre acum
Incapabile noroiul să îl spele
Incapabile să își găsească propriul drum.

Două pahare ne-au rămas de la destin,
Și o sticlă ce stă goală lângă masa grea
Suntem pe post de pradă la al iadului festin
Nu-i cere timpului să ne trateze cicatricea.

Nici ospătarul nu mai vine să ne-ntrebe,
Dacă mai vrem de viața noastră să uităm
Suntem în iad demult deci nu te teme
Alte porți închise nu o să mai căutăm !

 

UNDE SUNT EU ?!

 

Te regăsesc pe nervul optic
al unui strop de soare
ascuns de mine-n chihlimbar
în aromă de mărgăritare
lui Oedip închinate
despicand în atomic
a visului culoare
în mii de clipe
strajuind alegorice altare
în sihastra închinare
în diateză se microni
la adăpostul slovei
unei lire profane
ce-mi vinde scumpele păcate
la o tejghea din piața diafană
alături de amfore de lut
pline cu hectar din sângele solar
și absint
cum curg stelele în palma mea
mă prefac că simt
pe aripa unui pescarus
în gând mă înfirip
și cred
în calde adieri
și sunt absent
la ale mele învieri de ieri
cu al meu crez auster
mă uit cu totul
într-un întunecat ungher
eu cel de azi, de mâine și de ieri

—————————–————————

Cristian Gabriel VULPOIU

25 martie 2019

Lasă un răspuns