PRIVESC LUMINA
Privesc lumina,
spălat de valuri diafane
văd lumina
apropiindu-se pe ai vântului pilaștrii
ating un pescăruș al cărui țipăt
a moarte
ajunge până la aștrii
tălpile mele nu au curajul
să îngâne lumina
care sărută nisipul ce mă arde
și marea ce mă cheamă
până la marele abis
i-am spus că voi veni
când mă voi trezi din etericul vis
între pereții luminii …
mai am o pergolă de atins
a zborului spre marginile clipei
unui infinit pretins
de un strop de soare dinadins
ce dispare când pleoapa mi-am închis
penelul plânge-n chihlimbare
departe de filele străvechiului zapis
nici un crâmpei din moarte nu mi-a fost promis
caut deșertul unde cândva a nins
și nu pot să nu mă întreb …
oare de ce drumul meu spre iad este din nou închis ?
—————————–————————
Cristian Gabriel VULPOIU
4 aprilie 2019