MĂ REZEM PE UN VIS
Mă rezem de o ancoră de vis,
Înfiptă în tăcute anamneze
Plâng pe coama dorului ucis
Din ochi curg enigmatice asceze.
Mă rezem de o undă de vis,
Mă îmbrac cu ale vântului șoapte
Cu valul drept condei eu scriu în zapis
Și te iubesc în clipe colorate.
Mă rezem de corola unui vis,
Și umplu pagini albe într-o carte
În cruce voi transcede așa cum am promis
Lumina vieții răstignită-n moarte.
Mă rezem de emisfera unui vis,
Stropi de azur mă mântuie-n genuni
Urc pe scara sacră spre necuprins
Un necuprins de foc și rugăciuni.
Mă rezem pe o ramură de vis,
Din copacul ce naște universuri
Aici timpul curge neatins
Nici chiar de clipele ce ard în versuri.
—————————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
2 august, 2018