FEMEIE
Crăiasă, zorii te cântă-n calde versuri
Ești însăși suprema poezie a iubirii
Tu femeie care naști universuri
Ești candela noastră pe drumul mântuirii.
Ți-ai înecat dorințele-n suspine,
Cu lacrimi ai făurit cărări spre rai
Icoanei tale stau îngeri să se-închine
Când amurgul te îmbracă-n al iubirii strai.
Ploi de petale sărută ai tăi umerii goi,
Și ochii dulci ca într-o elegie
Luna te fură atom cu atom ; să fii
Regina nopții pentru veșnicie.
Ești univers, ești apă, piatră și foc,
Lumină, șoaptă și fior în noaptea grea
Arzi în rugi și-n ruguri până la soroc
Când te vei muta în împărăția ta.
Femeie ești soție, iubită și mamă,
Tu cântărești totul în balanță
Lacrimi aduni adesea în năframă
Ești însăți o lecție de viață !
—————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
8 Martie 2019