Fata în roșu aprins
Ce roșii roșiile de vară!
Ce mult e timpul necuprins!
Ce minunată domnișoară,
Cu obrăjori de roșu-aprins!
Ce ploi și ce furtuni din cer
Se pogorăsc să ne răcească!
Ce încărcată de mister
Ți-e frumusețea nelumească!
Și roșu pur costumul tău
Și obrăjori ce mă omoară,
Ce dor și tare-mi pare rău,
Nu ești a mea, of, domnișoară!
Aud departe-un zurgălău,
Și sper că o să vii deseară!
/
/
Ce-ar fi viața fără tine?
Fără tine ce ar fi
Viața asta scurtă tare,
Eu pe cine-aș mai iubi,
Scumpo, cea mai dulce floare?
Cine ar mai fi iubit,
De o inima-așa mare,
Suflet neasemuit,
Fata mea fermecătoare?
Ființă fără de egal,
Bine c-ai venit pe lume,
Sunt un om sentimental
Și îți port un ,,Ce” anume.
Dor de vis și infinit
Foamea nopților nebune,
Scumpo, bine c-am venit,
În același timp pe lume!
/
/
Iubita mea iubită!
Când te privesc mă înflorești,
Îți sunt parfum și răsărit,
Și-atâtea vise nebunești
Mă fac să vreau să-ți fiu iubit!
Când te gândești la ființa mea,
Ființa mea te înflorește,
Te știu de undeva, cândva
Noi am trăit Dumnezeiește.
Ți-am dat o mare de copii
Și nopți de dor și-n creier stele
Te-am subjugat cu nebunii
Și cu săruturile mele.
Acum tu ești regina mea,
Cea mai frumoasă ești, femeie!
Te știu de undeva, cândva
Ne contopeam pe căi lactee!
/
/
Adasena, un nume superb
Și Adasena o numiră
Și era dulce ca un vis
Ca un aed cântând la liră
Și opera pe cord deschis.
Cu o privire de panteră
Și un surâs copleșitor,
Parcă venea din altă eră,
Copil cu chip fermecător.
O zi atâta de frumoasă
Trăiai după surâsul ei,
Și în privirea ei gingașă
Inima ta era scântei.
Pe Adasena ce, anume,
A răsărit pe bulevard,
O pun în inima ce spune,
Că va simți când vreau să ard.
Cristinel Cristea Alexievici