CRISTEA Cristinel :Poesis

Fata în roșu aprins

Ce roșii roșiile de vară!

Ce mult e timpul necuprins!

Ce minunată domnișoară,

Cu obrăjori de roșu-aprins!

Ce ploi și ce furtuni din cer

Se pogorăsc să ne răcească!

Ce încărcată de mister

Ți-e frumusețea nelumească!

Și roșu pur costumul tău

Și obrăjori  ce mă omoară,

Ce dor și tare-mi pare rău,

Nu ești a mea, of, domnișoară!

Aud departe-un zurgălău,

Și sper că o să vii deseară!

/

/

Ce-ar fi viața fără tine?

Fără tine ce ar fi

Viața asta scurtă tare,

Eu pe cine-aș mai iubi,

Scumpo, cea mai dulce floare?

Cine ar mai fi iubit,

De o inima-așa mare,

Suflet neasemuit,

Fata mea fermecătoare?

Ființă fără de egal,

Bine c-ai venit pe lume,

Sunt un om sentimental

Și îți port un ,,Ce” anume.

Dor de vis și infinit

Foamea nopților nebune,

Scumpo, bine c-am venit,

În același timp pe lume!

/

/

Iubita mea iubită!

Când te privesc mă înflorești,

Îți sunt parfum și răsărit,

Și-atâtea vise nebunești

Mă fac să vreau să-ți fiu iubit!

Când te gândești la ființa mea,

Ființa mea te înflorește,

Te știu de undeva, cândva

Noi am trăit Dumnezeiește.

Ți-am dat o mare de copii

Și nopți de dor și-n creier stele

Te-am subjugat cu nebunii

Și cu săruturile mele.

Acum tu ești regina mea,

Cea mai frumoasă ești, femeie!

Te știu de undeva, cândva

Ne contopeam pe căi lactee!

/

/

Adasena, un nume superb

Și Adasena o numiră

Și era dulce ca un vis

Ca un aed cântând la liră

Și opera pe cord deschis.

Cu o privire de panteră

Și un surâs copleșitor,

Parcă venea din altă eră,

Copil cu chip fermecător.

O zi atâta de frumoasă

Trăiai după surâsul ei,

Și în privirea ei gingașă

Inima ta era scântei.

Pe Adasena ce, anume,

A răsărit pe bulevard,

O pun în inima ce spune,

Că va simți când vreau să ard.

Cristinel Cristea Alexievici

Lasă un răspuns