FANFARA
Privesc în tăcere cum plouă afară,
aștept să ajungi din trecut înapoi,
departe se-aude cântând o fanfară,
un plâns de alămuri venit după noi.
Coboară bemolii domol în trompete,
pe triluri prelungi de vrăjit triolet,
seduși în cădere de tubele-ascete,
dar prinși între ancii de trist clarinet.
Aud un diez, laminat în fligoarne,
adună din urmă bemolii-n careu,
dar bașii întorși parcă vor să răstoarne
uitări prelungite din sufletul meu.
Dispari deodată, trecutul te-ascunde
în haină de doruri, ce încă mai plâng,
pe note prelungi, curgând tremurânde,
când vin după tine și nu te ajung…!
————————————
Corneliu NEAGU
București
30 aprilie 2019
”în haină de doruri, ce încă mai plâng”Minunată poezia dvs. Ca deobicei. Dar ,tot ca de fiecare dată , obligatoriu !!! : RECITITĂ! RECITITĂ! Și din nou RECITITĂ! Cu mare prețuite. admirație și respect, Marilena____Cu respect:TRIOLET=? /ANCII=? Nu am cultură muzicală și vreau să știu!