Constanța – Doina SPILCA: Murmur autumnal (versuri)

Tomnatică solie

 

Se aude

firul de iarbă,

încă văratic,

cum izbândește

povara de lut

din destinul naturii

prin simfonie

spre iască

și vânt.

Se aude

desferecat

de sepale,

triumfătoarea corolă

în roadă,

de mâine,

brumată

de amantlâcul iernii

în divorțul verii.

 

 

Înfrigurare ruginie

 

Plouă puf de păpădie

grăbit

spre nicăieri,

în clara imagine

de amintiri solare,

înfrigurată nițel

de ruginiul

irizând de dincolo

de lacrima tremurândă

a toamnei

sau,

poate,

iernând spre viitor

în altă toamnă

din nisipuri

de clepsidră.

 

 

Geea

 

Pledoaria iubirii,

răsunet

din tulnic

de coajă de tei,

doină

din frunză verde de nuc,

ecoul

din cântul naiadei

în diapazonul

razelor de soare,

ezoterică sevă

prin nervuri ancestrale

spre respirația pământului,

metronom

între îngheț și dezgheț,

icoane autumnale.

——————————-

Constanța – Doina SPILCA

Timișoara

31 August 2020

Lasă un răspuns