Constanța – Doina SPILCA: Canon între infinit și neant (versuri)

Canon

 

Te-am rănit

cu o rază de soare,

irisul s-a zbătut

între verde și brun,

lăcrimând

cascadă-n amonte,

limpezind

sorginți pământene,

te-am rănit

cu o rază de gând

sufocând răsărișuri

de aduceri aminte,

te-am rănit

cu o vorbă

ca focul

vibrând

în sunet de adio

spre vovedenie.

 

 

Apatie

 

Himere robesc

încâlcite în haos,

par amintiri,

tragisme colombine

din matcă seacă,

le-aș răspica

între infinit și neant,

între EGO și EU,

între negru și lumină.

 

 

Iubire înstrăinată

 

Iubire,

o clipă

de sfială

te ucide,

o mașteră privire

în glacial,

te țese,

o adiere

de îndoială

concav,

te pustiește,

un legământ precar,

înfeudat,

te hăituiește…

iubire pribeagă,

atopică,

împovărată.

——————————-

Constanța – Doina SPILCA

Timișoara

29 iunie 2020

 

Lasă un răspuns