Priveam la inima ta îndoliată,Eram mulțumită să șterg geamul ,
Prăfuit de mâzga grea a anilor,
Fierbinte era trambulina de pe care făceam salturi,
Salturi după salturi,
În dimineți unde îmi aruncam zațul.
Scrumul se mai păstra pe îmbrăcăminte,
Foi de tutun învăluite-n cuțite.
Bazarul era plin de vechituri,
Jurnalele pluteau pe albia râului,
Cerșetorii îmi serveau lingurița plină de cianură,
Iar dansatorii se îngrămădeau să prindă ultimul tranvai,
Când inima ta se lovea de acul turnului cu ceas,
M-ai întâmpinat în gară cu o batista albă,
Mi-ai dat-o în semn să nu uit,
Să ud florile din topoganul vecinului,
Care se mutase cu tot cu grădină,
Gradina bunicii în care sădise,
Semințele împrăștiate fără teamă,
Din cimitirul albastru unde și păsările mănâncă,
Îți mănâncă din palmă,
Frumuseți fără margini.
———————————
Claudia BOTA
Iulie 2019