Mariana GURZA: Nicolae Bălțescu în căutarea ,,Primăverii”

,,Numai în simplitate şi smerenie se manifestă tăria adevărată, noblețea autentică și grația. O lume ar fi cunoscut, ar cunoaște fericirea, dacă… ar fi putut, ar putea atinge măreția simplității în gândire, în cuvânt și faptă. În scenariul existent (al Lumii) acest lucru este dificil de atins, dacă nu și imposibil. Ar fi cu putință numai dacă oamenii și-ar iubi curat, din suflet semenii. Creatorul ne-a permis să peregrinăm prin Creații, dar să nu producem suferință altora în schimbul satisfacerii dorințelor personale. Cât de actuale sunt cuvintele Lui Iisus: ,,Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă!” (Nicolae Bălțescu)

Crezul literar al poetului Nicolae Bălțescu, este edificator în ceea ce privește parcursul său scriitoricesc. Trebuie să recunosc că, primirea volumului  ,,Să mă ierți, Primăvară” apărut la Chișinău-Pontos, 2017 a fost o adevărată bucurie, descoperind un frate de dincolo de Prut ce mânuiește cu măestrie cuvântul.

Volumul este structurat în cinci capitol: Din istoria lumii, O lume azi, Psalmi, Să mă ierți, primăvară, Gânduri pentru Neamul Meu, Picături din roua lirei.

Poetul Nicolae Bălțescu este un căutător de sclipiri de smerenie, naturalețe, simplitate și modestie. Totul este iluzoriu, poetul visând la o lume neîntinată. Călătorește în timp, dezamăgit de aroganță, ură, invidii. Am putea să-l definim ca un neînțeles? Da, într-o lume în care valorile sunt răsturnate și firescul nu mai este firesc, poate să fie considerat un însingurat, un poet atipic. Sufletul poetului tânjeste după schimbare, simțindu-se însingurat doar în verdele viu, dar mai fericit… ,,Între acei pământeni care nu acceptau Primăvara, nici Înviere. Probabil, calitățile conglomeratului meu nu erau pentru momentul acestei lumi. În ea, în această lume rătăcită și văduvită de Primăvară, realizările vor aștepta încă mult”.

Poetul Nicolae Bălțescu este prins în ,,labirintul timpului”, dorindu-și veșnicia.  Căutarea de sine este tot mai pregnantă. Plutind pe Necuprins, nu învinovățește timpul. Ca și pentru Kant sau Eminescu, timpul este intuiție… ,,în fapta lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu ele sunt numai în sufletul nostru. Nu e adevărat că există un trecut, consecutivitatea e în cugetarea noastră, cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleași întotdeauna, există și lucrează simultan. (M. Eminescu)

Timpul este legat de sentimentul propriei noastre existențe. Ne schimbăm noi înșine, și suntem martori la tot ce ne înconjoară. Mergând pe această idee, Heraclit din Efes spunea că nu ne putem scufunda de două ori în același râu, fiindcă între cele două momente râul s-a schimbat și nu mai este identic cu cel din primul moment. Dar toate aceste schimbări își pun amprenta pe sensibilitatea poetului. Îl doare neputința lumii, răutatea, indiferența și nepăsarea. O poezie profundă cu multe reflexii filozofice. Continue reading „Mariana GURZA: Nicolae Bălțescu în căutarea ,,Primăverii””

Mariana GURZA: Ctitorie / Monastry

Ctitorie

 

Iubitul meu, tu eşti o temelie

a mănăstirii noii ere,

eu mă simt ca Ana lui Manole

jertfindu-ți

toate dorurile mele.

De mă vei striga în noapte

prin clopot eu îţi voi răspunde

şi fiecare clinchet e o şoaptă,

lumini te vor cuprinde.

Voi sta de veghe la poarta ta;

din înălţimi te voi urmări

îţi voi apăra cetatea

te voi feri de amăgiri.

Din când în când aş vrea

să-ngenunchezi pe lespezile albe

să- ţi laşi şi tu iubirea

în zidurile sacre.

 

 

Monastry

 

My lover, you are a foundation

of the new era’s monastery,

I feel like Manole’s Ana

sacrificing

all my longings for you.

If you call me in the night

I’ll answer you through a bell

every clink is a whisper,  lights will surround you.

I’ll stand on watch at your gate;

I’ll watch you from up high,

I’ll defend your fortress

and protect you from deceptions.

From time to time I would like you to kneel on the white slabs

and leave your love

in the sacred walls.

–––––––––––

Mariana GURZA

Traducere: Valentina TECLICI

Timișoara / Noua Zeelandă

Emilia Țuțuianu, interviu de colecție cu poeta Mariana Gurza: ,,Societatea românească este bolnavă. Cei puternici nu au cum să o simtă, cei mulţi, da. Scapă cine poate!”

Interlocutoarea mea este poeta Mariana Gurza, o bucovineancă adevărată, dintr-o familie refugiată pe plaiurile bănăţene care nu uită meleagurile unde i-au trăit strămoşii.
Venind din obârşia nordului moldav, cu dorul patriei fagilor în simţire, poeta Mariana Gurza strigă durere şi dragoste, generozitate şi seninătate, aşterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii. Doar ea ştie cum şi de ce înaintaşii ei au plecat să apere glia moldavă în eternitate, păstrând slovele Măritului Ştefan în catafalcul durerii: „Moldova nu e a mea ci a urmaşilor urmaşilor noştri…”, a lor, celor plecaţi demn prin jertfa de sine.
Continue reading „Emilia Țuțuianu, interviu de colecție cu poeta Mariana Gurza: ,,Societatea românească este bolnavă. Cei puternici nu au cum să o simtă, cei mulţi, da. Scapă cine poate!””

Mariana Gurza: Cântec

Camelia-Cristea7

CÂNTEC

                         (Cu drag, poetei creștine Camelia Cristea)

 

Tu ai crescut în miez de pâine

Dospind cuvântul ce înalță

Știind că vine iar un ,,mâine”

Cu altă netedă povață.

 

Tu ai rămas în lan încremenită

Cu ochii ațintiți spre soare

Implorând Cerescul Tată

Cu Lumină să te împresoare.

 

Și azi mai mult ca niciodată

Nu vrei să te mai risipești

Lupți și speri,  nu ești uitată

Prin a ta rugă o să te regăsești.

 

Să ne trăiești floare de crin

Îmbrăcată în vers înălțător

Să nu ai parte de suspin

Și anii să-i aduni din zbor

 

Înaripată în credință

Viața să-ți fie biruință!

 

LA MULȚI ANI!

———————————

Mariana Gurza

9 noiembrie 2017