În veacul I d. Chr. spațiul euro-mediteranean ajunge la apogeul dezvoltării sale.
Imperiul Roman, armata, instituțiile și legile sale stăpâneau practic toată lumea cunoscută și o controlau cu o mâna de fier. Rezistența în față puterii Romei era un act de sinucidere. Nici un popor nu putea să adune forțe care să aibă o minimă șansă de victorie în confruntarea cu legiunile Romei. În orice moment și în orice parte a spațiului geografic pomenit, Roma putea aduce trupe mai multe și infinit mai bine instruite și înzestrate. Se părea că istoria a ajuns la zenit și la sfârșitul ei. Nimeni nu putea măcar să imagineze un sfârșit al puterii Romei.
În veacul I d.Chr. Roma se reorganizase și, de la Republică, devenise Imperiu. Vechile forme, Senatul și organizațiile Republicii încă existau, dar golite de conținut și fără nici o putere efectivă. Puterea era concentrate în mâna Împăratului și atâta. Această situație politică a permis inițierea unor mari campanii militare, în Britania, la Rin și în alte părți. Chiar și confruntați cu înfrângeri locale (cum au fost cele din Pădurea Neagră) soldații Romei reveneau și restabileau raportul de forțe favorabil Romei.
Continue reading „Alexandru Nemoianu: ,,Cel mai mare născut din femeie””
Categorie: istorie
Viorel Roman: „Iulian Vlad-Confesiuni pentru istorie”
Această carte, editată de Proema, Baia Mare, 850 p., se lansează azi la Gaudeamus și va face fără îndoială lumină în clarobscurul evenimentelor din anul revoluționar 1989, atât de controversate de trei decenii, după cum se poate vedea și din aceste puncte de vedere, însemnări fugare.
Claudiu Iordache (București): Încă o uzurpare de merit! Nu kgb-ul a înăbușit revolta muncitorilor brașoveni, nu kgb a tras în românii simpli în timpul Revoluției, nu kgb-ul pregătea o garda consolidată în jurul cuplului Ceaușescu! Dar românilor nu suporta istoria, doar pe plăsmuitorii ei!
Viorel Roman (Pattaya, Thailanda): Partidul marxist-leninist a pierdut la Moscova si KGB, Putin reface Rusia. Aniversarea a 100 de ani de la Marea Revoluție sau Marea Lovitură de Stat a trădătorului V.I. Lenin nu i s-a mai acorda atenție. Partidului marxist-leninist, revoluționarului Ion Ilici Iliescu i-a reușit Lovitura de Stat cu sprijinul Moscovei și diversiunea Teroriști-Securiști. Din cei 60.000 de morți planificați, numai 1.000 sunt martirii Partidului, pentru că gen. Vlad a subminat planul KGB, CIA etc. dezarmând Securitatea și a fost condamnat de Iliescu la 25 de ani, din care a petrecut 4 ani la Jilava. Continue reading „Viorel Roman: „Iulian Vlad-Confesiuni pentru istorie””
Gheorghe Constantin Nistoroiu: Carol al II-lea şi arma puterii sale-trădarea (2)
„Trădătorii sunt odioşi chiar şi acelora pe care îi preferă.”
(Tacitus, Ann. 1,58)
Trădarea în general este o săvârşire conştientă a răului, un act major de laşitate, de micime şi infirmitate sufletească, de nimicnicie a raţiunii umane, dar când ea are osatură regală, cu participarea directă a suveranului, trădarea devine lucrul cel mai meschin şi mai grotesc dintre faptele cele mai odioase ale unui individ infinit mârşav, fie el chiar de viţă nobilă.
Genealogia trădării odioase, fariseice, mârşave îşi are corola în Iuda Iscarioteanul, ex-ucenic, apoi vânzător şi trădător al Mântuitorului nostru Iisus Hristos-Împăratul lumii.
Trădarea regală este sinonimă cu o catastrofă naţională de lungă durată, ce constă în jertfirea şi sfârtecarea imediată a Trupului ţării, precum şi în mutilarea sufletească spiritual-religioasă a Naţiunii timp destul de îndelungat şi dacă la un moment dat rănile Neamului se vindecă, cicatricele trădării rămân permanent în istorie.
Continue reading „Gheorghe Constantin Nistoroiu: Carol al II-lea şi arma puterii sale-trădarea (2)”
Alexandru Nemoianu: O fascinantă poveste istorică – Nicolae Densușeanu, “Dacia Preistorică”
În 1913 apărea la București lucrarea “Dacia Preistorică” de Nicolae Densușianu. O lucrare absolut impresionantă, de peste o mie de pagini, o lucrare care, încă dela apariția ei și până azi, a stârnit și continuă să stârnească enorme pasiuni, pozitive și negative. Oricum am considera-o un lucru rămâne sigur, această istorie nu poate fi ignorată. În chip fericit, cu eforturi absolut eroice, în anul 2002 editura bucureșteană “Arhetip” a retipărit, după original, lucrarea dându-i nou suflu de viață și îndemnând la reflecție o nouă generație. Editura a reușit să spargă o anume conspirație a tăcerii dusă în jurul lucrării și să termine acțiunea nefastă de batjocorire a ei. O conspirație care, după cum vom vedea, avea un scop limpede și care nu era spre binele Neamului Românesc. Încă mai trist de cele mai multe ori această acțiune s-a purtat prin indivizi care fie că frunzăriseră doar lucrarea, fie nu o citiseră de fel. Încă mai adesea era vorba de scepticismul ironic al celor care se grăbesc să vorbească despre cele pe care nu le știu și nu le înțeleg; a imbecililor utili.
Continue reading „Alexandru Nemoianu: O fascinantă poveste istorică – Nicolae Densușeanu, “Dacia Preistorică””
Alexandru Nemoianu: Ortodoxia și Destinul Românesc
Poporul Român reprezintă concluzia unui anevoios și lung proces istoric care poate fi împărțit în trei segmente esențiale: “zorile istoriei”, de la începuturi la includerea în Imperiul Roman a “spațiului românesc”; “latinizarea” și includerea în spațiul cultural balacano-dunărean; evoluția populației daco-romane în Poporul Român.
Teritoriul locuit azi majoritar de Români, ”spațiul românesc”, a fost populat din cele mai vechi timpuri, de la început. Urme de locuire din vremea paleoliticului au fost frecvent descoperite în acest spațiu, vremea Neoliticului a cunoscut o înflorire aproape fără precedent în restul Europei și suficient este să amintim de superba “cultură” Cucuteni. În epoca Bronzului pe teritoriul românesc s-au așezat triburi indo-europene, mai apoi alcătuite în Poporul Trac și respectiv ramura lui Nord-Dunăreană, daco-geții. Civilizația daco-geților începe să fie tot mai bine cunoscută. Sursele scrise sunt puține, aproape suspect de puține, și sunt mulți cei care afirmă că aceste surse, care vor fi existat, ar fi fost deliberat distruse. Dar urmele civilizației sunt multe, ele nu au putut fi distruse. Este vorba de complexe administrative absolut gigantice, construite după un plan centralizat și după cele mai bune tehnici ale lumii elenistice; sunt cetățile și complexele religioase din Munții Orăștiei, capitala Statului Dac.
Continue reading „Alexandru Nemoianu: Ortodoxia și Destinul Românesc”
Maria Diana Popescu – Casa de hiene a trădătorului Mihai
Ţara arde de corupţie şi nenorociri, iar impostorii din cloaca lui Mihai trădătorul de ţară se bat pe averea statului român. La naiba cu toată supuşenia ziariştilor şi a unor politicieni faţă de individul Mihai, care a fost cîndva, întîmplător şi vremelnic, aşa-zis rege al Românei, personaj de decor, care şi-a pus coada pe spinare, după ce ne-a vîndut ruşilor şi şi-a asigurat viitorul! Reamintesc că acesta a ABDICAT definitiv, cu anularea tuturor drepturilor pentru el şi pentru urmaşii lui, născuţi în Elveţia după abdicare!Să mai spunem o dată, răspicat, ca să se ştie şi să se ia aminte: fostul rege Mihai n-a mai fost rege de la data abdicării „de comun acord” cu guvernul Petru Groza, la data de 30 decembrie 1947! La 10 iunie 1948, cînd s-a Continue reading „Maria Diana Popescu – Casa de hiene a trădătorului Mihai”
Lucian Zeev Herșcovici: Pe urmele unei decizii centenare – Declaraţia de la Balfour și importanța ei
La 2 noiembrie, anul acesta, va avea loc centenarul unei decizii importante pentru istoria poporului evreu: „Declaraţia Balfour”. Dată sub forma unei scrisori a ministrului britanic de externe („Foreign Secretary”), contele Arthur James Balfour, către lordul Rothschild, preşedintele Federaţiei Sioniste Britanice („British Zionist Federation”) la 2 noiembrie 1917, ea a exprimat simpatia guvernului britanic pentru aspiraţiile sioniste. Răspunsul lordului Rothschild nu a întârziat să vină, la 4 noiembrie 1917, el mulţumindu-i ministrului Balfour pentru sprijinul acordat de guvernul britanic aspiraţiilor marii mase a poporului evreu. Adăugăm traducerea făcută de noi „Declaraţiei Balfour” (originalul este în limba engleză): Continue reading „Lucian Zeev Herșcovici: Pe urmele unei decizii centenare – Declaraţia de la Balfour și importanța ei”