Uneori zbor
(Rondou)
Uneori zbor prin nefirescul dor,
dar în tristeţea lui nu mai cobor.
Privesc tot ce a fost cu detaşare,
atunci când chipul tău în gând mi-apare
aşa cum amintirile îl vor.
*
Ai încetat să îmi mai fii izvor.
N-am mai simţit de mult niciun fior
când prin a lui părelnică răcoare,
în timp ce a mea inimă tresare,
uneori zbor.
*
Nici codrii nu mă fac să mă-nfior.
Nu mai sunt cei fremătători în care
vibra sub paşii mei orice cărare.
Nu mă mai tulbur dacă-n umbra lor
uneori zbor.
1 decembrie 2019
Putea oricând
(Tridilet – 0 nouă formă fixă )
Putea oricând să fie-altfel, putea
să aibă-alt sens şi ţel ursita mea
*
în care am pătruns convins că nu e
nimic să mă oprească să înving,
că orice culme-a vieţii-am s-o ating
chiar dacă drumul pare cărăruie.
*
Putea oricând să fie cum am vrut,
când am ieşit cântând din început
*
şi mi-am pus aripi fără să îmi pese
că am să ameţesc în înălţimi
unde-ai speranţei splendizi heruvimi
îmi întindeau zâmbind daruri alese.
*
Putea oricând şi-a fost din când în când,
dar doar în visuri, în dorinţi şi-n gând !
1 decembrie 2019
Pasărea aceasta
( Gazel )
Pasărea aceasta cu cioc de pământ
cu-ale cărei pene lacrimile-mi zvânt
mi-a cântat aseară
despre primăvară
şi acum grădină-nmiresmată sînt.
Cine te trimise
ca să-mi scurmi în vise
să-mi aduci aminte că de fapt sunt cânt,
pasăre măiastră,
pasăre albastră
care porţi în àripi cerul tot răsfrânt?
Trilurile tale
diamanticale
mi-au pătruns în suflet şi-n orice cuvânt
şi-ale tale-arìpe
în tristele-mi clipe
sunt doar adiere, nicodată vânt.
Pasărea pătrunse-n
mine şi-mi răspunse,
dar n-am auzit-o de prea mult frământ.
1 decembrie 2019
Perpetuarea răbdării
( Gazel )
Îmi pare rău numai de-atât:
c-am stat adesea în urât,
că m-am lăsat
îngenuncheat
şi fără milă doborât.
Din plâns zurliu
regret târziu
că nu am mers, ci m-am târât,
că n-am crâcnit
când m-au lovit
şi-n deznădejdi m-am zăvorât.
N-a fost deajuns
că m-au străpuns,
a trebuit să spun şi cât
de bun şi drept
şi de-nţelept
era cel ce mă lua de gât !…
Şi tot mai rar
mă-ntreb cu-amar:
Aşa-s menit ? Să rabd oicât ?!…
2 decembrie
Continue reading „Anatol COVALI: Susurând în mine precum un izvor (poeme)”