„Șiretenia și perfidia sunt resursele oamenilor care nu au destulă minte pentru a fi cinstiți!.

(Benjamin Franklin)

Întreabă-l pe oricine cu mintea teafără: ce e mai important, interesul de partid, deseori unul îngust, trecător, de altfel, ca și partidele în acest colț de țară, sau interesul național? Răspunsul va fi unul fără echivoc: interesul național. Iar interesul național la moment este de a scăpa de această rușine națională – Dadon. Observați și ultima ispravă a acestui pudel al lui Putin – declarația tâmpită (iertată să-mi fie expresia cam dură!) a ministrului de externe (că numai al integrării europene nu este!) „apoliticului!” A. Ciocoi. Încă un breaz ministru („mare profesionist, o emanație a nației”) din banda lui Dodon a „strălucit” la capitolul de „slujire țarului nu națiunii”. Cât o să mai răbdăm această belea venită pe capul nostru? Deci, în mod normal, totul trebuie făcut pentru aceasta, toate acțiunile tuturor partidelor, mișcărilor, personalităților, a intelectualilor trebuie să fie țintite spre acest țel major. Așa ar trebui să se întâmple în mod normal. Dar deoarece acest colt de țară, această coadă de șopârlă fără cap cum a calificat-o maestrul Dabija, nu se încadrează în spațiul normalității, se întâmplă lucruri bizare: deseori interesul de partid, de grup, de persoană prevalează asupra interesului național.

Priveam deunăzi o emisiune la TVR Moldova cu invitatul O. Țîcu și m-am împlut de năduf cum se spune pe la noi la sud. Adevăratul unionist în această Basarabie este moderatorul emisiunii „Punctul pe azi” dl Vasile Munteanu. Îmi aduc aminte de perioada electorală de alegere a Primarului Capitalei când în platou se aflau 3-4 candidați, toți unioniști, care se luptau între ei. La întrebarea firească a moderatorului „De ce nu vă uniți?” fiecare din ei găsea zeci de motive pentru a nu se uni. S-au bătut între ei ca berbecii și l-au adus la cârma primăriei Capitalei (pentru prima oară în perioada de independență!) pe socialistul Ivan Vasilievich Ceban. Cineva, din cei care l-au adus la putere, și-a presărat cenușă pe cap? Nu, dimpotrivă, unii dintre ei se consideră eroi, lăudându-se cu cele câteva procente acumulate. Și aici a prevalat interesul îngust personal asupra interesului național (capitala este de nivel național!). Unul dintre ei este și dl O. Țîcu, un fost bun boxer, un foarte bun istoric, dar ca politician lasă mult de dorit. Faptul că a luat în alegerile la primăria Chișinău 4,75% el î-l consideră un mare succes. Mă întreb atunci: de câte cicluri electorale avem nevoie ca să ia 50%+1 și să scăpăm de această râie socialist în fruntea Capitalei? Asta până la urmă contează nu imaginea personală sau de partid.

Din păcate, acum situația se repetă. Iarăși și iarăși se calcă pe aceeași greblă. De astă data la nivel național, pericolul mare fiind pierderea alegerilor prezidențiale și rămânerea emisarului lui Putin Dadon la președinție pentru a reuși să realizeze planul lui Putin în privința Basarabiei. Putin acum se află în fierbințeală: dorește țarul să-și adune teritoriile pierdute. La întrebarea moderatorului „Ce-i mai important: interesul național sau interesul de partid (s-a referit la autoînaintarea sa drept candidat al dreptei în alegerile prezidențiale fără a se consulta cu alte forte de pe dreapta – centru dreapta!)?” O. Țîcu a răspuns fără să mediteze prea mult: „Noi trebuie să promovăm partidul. Este o condiție firească pentru orice partid. Eu sunt sigur că voi reuși (Amintiți-vă, acum patru luni spunea același lucru în scrutinul electoral la primăria Capitalei și cât a luat? Tocmai 4,75%!)… Eu sunt boxer și la ultima olimpiadă nimeni nu credea că voi reuși, iar eu am reușit ocupând locul cinci”. Este incorect să încurci boxul cu politica. Sunt categorii de greutate absolut diferite. Îmi pare rău să constat că un boxer bun, un foarte bun istoric se comportă ca un diletant în politică, dând dovadă de lipsă absolută de cooperare, iar politica este arta compromisului, dialogului. În continuare la întrebarea moderatorului „Și dacă ve-ți pierde ce ve-ți face” O. Țîcu a dat un răspuns absolut descalificant pentru un politician: „Sunt politician și n-o să-mi asum răspunderea în cazul pierderii alegerilor prezidențiale”.  Culmea, dar cine să-și asume această răspundere? Moș Ion, care vine disciplinat și te votează?

Nu contează pentru O. Țîcu nici opinia unui analist politic din România care de multă vreme stă cu ochii pe Basarabia și cunoaște destul de bine bucătăria acesteia, Armand Goșu: „Alegerile prezidențiale nu sunt pentru promovarea partidelor. Există scopul național: câștigarea președinției”. Deci, este clar: pentru O. Țîcu interesul personal, interesul de partid, este mai presus decât interesul național, interesul tuturor cu simțire de neam. „Conform Constituției împuternicirile președintelui sunt extrem de limitate” a mai adăugat O. Țîcu. Adică nu trebuie de acordat mare atenție. Întrebarea moderatorului, dar și a noastră este: de ce atunci te rupi atât de mult la această președinție? Am mai auzit și de la alții această opinie. Este un mod de gândire absolut greșit care toarnă apă doar la moara rusească răblăgită a lui Dodon: în lipsa de interes din partea dreptei-centru dreptei Dodon să revină liniștit cu al doilea mandat la președinție și să-și facă mendrele (de fapt să continue realizarea planului fătat de Putin!). Să nu fie clar că este absolut necesar de a scoate această putere legală de sub kremlinezul Dodon pentru a nu o folosi în scopul acaparării celorlalte puteri în stat. Este absolut clar că, spre exemplu, Maia Sandu, în cazul dacă va deveni președinte, nu va proceda niciodată ca Dodon, nu va merge pe calea încălcării Constituției. Dar în funcția de președinte (așa cum este cu foarte puține împuterniciri!) ea cel puțin ne va spăla scuipatul dodonist de pe obrajii noștri, ne va reabilita în fața lumii. Noi toți suntem priviți din afară ca niște papuași odată ce avem în frunte un papuas umflat în pene, de râsul lumii, un mincinos și trădător. Va fi, de asemenea, un sprijin moral pentru toate partidele de dreapta-centru dreapta în viitoarele alegeri parlamentare (anticipate sau ordinare) așa cum este acum Dodon pentru PSRM-ul lui promovat prin toate mijloacele legale și ilegale, inclusiv prin președinție, de așa numitul președinte al întregului popor.

Revenim la subiect. Înverșunarea cu care se impune O. Țîcu îmi amintește de Iu(da) Roșca. Același comportament, aceleași apucături. Dă dovadă de narcisism (iubire de propria persoană) exagerat, de auto apreciere debordantă (lipsă de modestie, aprecierea trebuie să vină din afară). Se teme ca steaua sa să nu fie umbrită de alții. Și rezultatul, la sigur, va fi același. Iar rezultatul „activității fructuoase” a „ultraunionistului” Iu(da) Roșca este arhicunoscut: Frontul Popular, cel mai puternic partid la începuturi (pe atunci Partidul Comunist era scos în afara legii!) a ajuns grație „conducerii înțelepte” a lui Roșca la groapa de gunoi politic. Îmi, pare rău de acest partid atât de promițător acum 1-2 ani că a încăput pe mâinile unui diletant (dacă nu este altceva la mijloc) în ale politicii (nici într-un caz nu mă refer la calitățile profesionale arhicunoscute) care, în acest mod, va ajunge la același rezultat. Umblam și eu la adunările organizate de A. Șalaru, A. Guțu cu participarea președintelui Traian Băsescu și credeam, într-un fel, în renașterea dreptei pe fundalul catastrofei liberale de atunci. Tot mai mult mă conving că aducerea lui O. Țîcu în fruntea acestui partid nu a fost cea mai bună soluție, în special acum când au apărut posibilități reale de unificare a forțelor unioniste și se cere din partea tuturor decidenților politici de pe segmentul de dreapta deschidere majoră spre unificare. Mi se pare că Dnii A. Șalaru, A. Guțu, dar și președintele T. Băsescu, au greșit cu candidatura lui O. Țîcu, care a folosit un procedeu raider pentru a acapara întreaga putere în partid. Îmi pare rău că acest atât de promițător partid la începuturi pe segmentul de dreapta a luat calea separatismului și a distrugerii dreptei unioniste. Continue reading „Valeriu DULGHERU: Ce e mai important, interesul de partid sau interesul național?” →

„Toate popoarele au proștii lor, însă nu toate popoarele permit proștilor să conducă”

(V. Ciugureanu).

Iar casa pre nume Basarabia, într-adevăr, arde. Arde în flăcări. Unii se fac a nu observa cum „proștii noștri” ne duc în prăpastie, de fapt „se piaptană”. Nici în visele cele mai de groază nu vom vedea ce ne așteaptă în viitorii patru ani dacă Dodonul rămâne la președinție. Se vede deja și vom vedea și mai mult pe parcursul acestui an, dar, în special, după ce se va reinstala în fotoliul mult jinduit de președinte (de fapt acest fotoliu este o garanție pentru el de a nu ajunge la dubă sau fugar pe viață). Iar bravii noștri lideri eurounioniști se bat pe viață și pe moarte de la un os aruncat la Hâncești. Ce vor face ei în luptă cu hoitul din toamnă?

Deocamdată, pe fundalul lipsei absolute de rezistență din parte segmentului eurounionist Dodon face tot ce-i tună prin cap.  În discursul său de la tribuna Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a anunțat „prioritățile” partidului său (nu ale Republicii Moldova) pe fundalul lipsei deputaților din opoziție care au părăsit sala. „Aceștia (cei din opoziție-n.n.) nici nu erau în sală când președintele (observați, la persoana a treia, atât de important se crede!) își ținea discursul. S-au înregistrat și au pișcat-o, nu știu, la shopping”, a declarat enervat Dodon la o emisiune la postul public de televiziune M1 (care a devenit al socialiștilor, seară de seară perindându-se ba Chicu, ba Ivan Ceban, ba Dodon!). Au părăsit sala de rușine să nu fie martori oculari la „prostiile” președintelui lor. „Asta-i cam la mintea lui Dodon. În aceste categorii el gândește”, „La drept vorbind, ei sunt sătui de minciunile lui Dodon…”, „Ce să caute opoziția când la tribuna APCE grohaie … dodonu”, „А может они опасались что их стошнит от выступающего Преза Молдовы? Это было гуманно к окружающим (Dar poate se temeau că vor vomita de la cuvântarea președintelui Moldovei. Au procedat uman față de cei din jur)”, sunt reacțiile internauților pe rețelele de socializare, care se înroșesc până la incandescență, fiind un adevărat barometru de opinie.

Minciuni peste minciuni îndrugă acest kremlinez. Va mai amintiți cum chiar în prima zi de președinție în a. 2016 primul lucru a scos drapelul UE de pe frontispiciul Președinției pentru ai face pe plac stăpânului său Putin, care ne dă lecție cum să ne comportăm ca frații în uniunea CSI. Cazul recent cu cei 70 de pasageri cu bilete la mână din mai multe țări CSI, printre care și moldoveni!, refuzați de compania rusească „Ural Airlines” de a fi transportați din focarul infecției coronavirus din China, vorbește despre adevărata frăție rusească atât de mult trâmbițată de kremlinezul Dodon. Iar oficialii ruși ne minciunesc în stilul lor inconfundabil: „Cetățenii din Rusia, dar și din alte țări CSI, sunt aduși în Rusia. Fiecăruia i se oferă o cameră separată confortabilă” declara deunăzi ministra sănătății din Federația Rusă. De menționat că doi moldoveni au fost transportați din acest focar de companii americane în SUA, unde trec cu bine perioada de carantină.

Îl auzi zi de zi cum îndrugă tot soiul de dodonisme. Potrivit lui Dodon, „problema Guvernelor de până acum a fost că tot ce făceau o făceau ca să placă cuiva…”. Iată că s-a ajuns la aceea că tot ce face (sau ce nu face) acest guvern tehnocratiță nu place nici propriilor cetățeni. Cui i-ar plăcea (nici chiar miniștrilor actuali) să nu i se plătească salariul de peste o lună de zile. Când ei pleacă la schi sau în alte părți la odihnă, unde aruncă în vânt mii de euro, ei se gândesc că cei care nu și-au primit salariile (tocmai în perioada sărbătorilor de iarnă!) poate n-au pe ce-și cumpăra măcar o pâine? Vă imaginați la ce stadiu de decădere morală au ajuns acești pseudoguvernanți.

Și valeții lui nu stau degeaba, îi alungă Dodon pe la televiziuni, ferme de vaci, alte locuri care miroase urât. „Pentru a spori investițiile în țară, vom reconstrui masiv infrastructura drumurilor în anul 2020”, a declarat pompos recent premierul Chicu (alias Dodon). Am mai auzit astfel de gogomănii. Au mai făcut mii de kilometri (nici nu are acest colț de țară atâtea drumuri!) de „drumuri bune” (pe hârtie!) și democrații. Culmea, însă ei declară aceste gogomănii atunci când n-au nici bani și nici chiar muncitori! În loc să le asigure un salariu de 500 -700 Euro acasă propriilor cetățeni Dodon îi trimite în șerbie la ruși să argățească prin Rusia, promițându-le și pensii, simplifică „atragerea forței de muncă din afara țării”. Dacă în perioada electorală prezidențială din 2016 Maia Sandu era învinuită mincinos că va aduce 30000 de sirieni, acum Dodon (Chicu) chiar îi va aduce pentru „a realiza marea reconstrucție a drumurilor” după ce a făcut aceeași „mare reconstrucție a drumurilor” Plahotniuc.

Deosebit de periculoase sunt provocările clicii lui Dodon, atentatele la sfânta sfintelor – limbă și istorie. Dodon a scos sabia din teacă cum a promis în discursul său de Anul Nou, a venit timpul (pentru el), văzând probabil slăbiciunea noastră, a segmentului eurounionist. „Guvernarea socialisto-democrată revine la asalturile asupra istoriei”, afirmă liderul PUN, deputatul O. Țîcu, scriind despre intenția lui Dodon de a introduce în școlile din R. Moldova a disciplinelor de „Limbă Moldovenească” și „Istorie a Moldovei”. Să nu punem la îndoială faptul că nu le va reuși. Pe fundalul dezbinării totale și a miopiei politice a liderilor de pe segmentul eurounionist la sigur îi va reuși. Doar unificarea tuturor forțelor eurounioniste poate stăvili tăvălugul dodonist.

O altă provocare este cea de a redenumi o stradă în numele lui A. Suvorov (următorul pas, probabil, va fi ridicarea monumentului lui Suvorov în fața președinției, ca la Tiraspol). Să fim sigur că este doar un început în distrugerea a ceea ce a făcut marele primar N. Costin cu un consiliu municipal sovietic extrem de rusificat. De asemenea, aruncarea în vânt a 35 mln de lei (atunci când nu ajung nici pentru salarii!) pentru repararea complexului „Eternitate” din Chișinău și a unor monumente ale „eliberatorilor sovietici” din întreaga Republică, deschiderea filialei „muzeului blocadei Leningradului” la Chișinău atunci când Dodon a închis Muzeul Deportaților ca o blasfemie față de memoria zecilor de mii de deportați în Siberia, sunt alte bombe cu efect întârziat.

„Tot parcul asculta „Владимирский централ”, „Села батарейка” și „Золотые купола” (n.n. – piese rusești). Eu, la un kilometru distanță, auzeam. Nu știu cum era la 20 de metri de ei. Contingentul, din câte înțeleg, nu e cu studii Harvard și nu joacă șah acolo”, declara indignat la una din ședințele consiliului municipal Ivan Ceban după cazul care a avut loc în parcul „La Izvor” din Valea trandafirilor.  Da, nu au studii Harvard, dar aceștia vor ajunge să ne conducă! De ce să ne enervăm. Ce semeni aceea culegi. Acest caz se încadrează perfect în politica dodonistă antiHarward (de fapt antistudii) și rusofilă. Culegem primele rezultate ale politicii rusofile antinaționale a kremlinezului Dodon. Nu putea să nu influențeze comportamentul alogenilor rusofili. Nu am nimic împotriva celor de alte etnii. Mă închin până la pământ în fața etnicului bulgar Ion Iovcev pentru tot ce face pentru națiune, în fața etnicului bulgar Raicev, a etnicului rus V. Grebenșcicov, a etnicilor găgăuzi (regretați colegi de-ai mei) V. Caraganciu și A. Hagioglo ș.m.a. Toată stima și respectul alogenilor care s-au încadrat armonios în societatea basarabeană, dar îi detest pe cei care ne urăsc pe noi, băștinașii români, urăsc limba și istoria poporului, peste care au venit.

Și problema UTA „Gagauz-Yeri” este una falsă, alimentată din plin de obtuzul Dodon, de avocații lor din Rusia și Turcia. Raionul Cahul cu o populație aproximativ egală cu cea a Găgăuziei (110000 de locuitori, după ce Chișinăul în mod abuziv a trecut în autonomia găgăuză câteva sate locuite preponderent de români basarabeni!) este aproximativ egal ca populație cu raionul Comrat și, deci, trebuie tratate la fel. Doar lărgirea autonomiei culturale a găgăuzilor poate fi acceptată. Însă pentru a le cumpăra voturile la alegerile prezidențiale din toamnă Dodon este în stare să le dea totul, inclusiv autonomie teritorială. Vrea să le construiască un aeroport (într-un sat mare cu apr. 140000 de locuitori și câți din ei vor călători?), să-i dea Comratului (cu o populație de apr. 20000 de locuitori) statutul de centru medical al Zonei Sud (al zonei Nord fiind Bălțiul). De ce nu Cahulului, care este considerat al 6-lea oraș ca mărime din Republică, având o populație de două ori mai mare și o istorie mult mai veche? După dezvoltare economică (exceptând stânga Nistrului) și ca importanță socială Cahulul este considerat al treilea oraș, deseori fiind numit „Capitala de Sud” a Moldovei (așa cum Bălțiul – Capitala de Nord!). Priveam cu stupoare deunăzi vizita bășcăniței I. Vlah la Universitatea Tehnică a Moldovei (unde i s-a acordat o atenție echivalentă cu a unui prim ministru) cu problema consultării în privința deschiderii unui colegiu industrial la Comrat. Având deja Universitatea de Stat la Comrat cu 2500 de studenți, două colegii moldo-turcești și un colegiu tehnic în s. Svetlîi, atunci când conform datelor oficiale numărul absolvenților de licee este de apr. 800 elevi, dintre care apr. 50% (adică apr. 400) cu diplome de bacalaureat. Conform datelor oficiale colegiul tehnic din Svetlîi a înmatriculat în a. 2019 150 de elevi cu studii gimnaziale. Atunci mă întreb: de ce atâta alintare a acestor răsfățați ai istoriei, mulți dintre care nu doresc să învețe limba română (necunoscând-o de fapt nici pe cea rusă!) și să se integreze armonios în societate? Este tocmai ca și în cazul copilului prea alintat care atunci când crește mare îi face de rușine pe părinți. De ce la toate acestea nici nu crâcnesc găgăuzii din localitățile rămase în Ucraina? De fapt Dodon și valeții lui au „redeschis capacul Pandorei”. Cine o va închide înapoi dacă noi știm doar să ne cotonogim fratricid?

Întrebat fiind la una din televiziuni dacă este satisfăcut de noii miniștri democratul A. Candu a răspuns: „Noii miniștri sunt profesioniști!”. La rândul meu aș întreba-o pe dna ex-ministru al Educației și Culturii M. Babuc dacă este satisfăcută de „profesionalismul” succesorului ei cu doctorat (nu și cercetare!) făcut la Iași C. Popovici, care încurcă „fițuicile” la examen ca studentul rău, care le prescrie salariaților din sistem să mai flămânzească în așteptarea salariului cu lunile. Sau să-l comparăm pe „profesionistul” Fadeiușca Nagacevschi cu criticata pe nedrept O. Stamati cu studii europene. Mai declară PDM-știi că au susținut guvernul lui Dodon cu condiția ca el să nu lanseze proiecte care vor diviza societatea. Dar oare aceste declarații de ultimă oră de atentat la limbă și istorie nu divizează societatea? Este absolut clar că este o alianță nedeclarată bazată pe interese. Consilieri, miniștri, judecători din anturajul lui Dodon (foși democrați!) își creează un fel de socialism pentru ei. Își „cumpără” mașini de lux cu 1000 de lei moldovenești! (este cazul declarat al judecătoarei A. Railean, în realitate costul fiind de 16400 Eur, adică diminuat de 32 de ori!, al unui consilier de-al lui Dodon, al multor altor demnitari care, dacă e să crezi declarațiilor de avere, sunt săraci lipiți pământului). Foști angajați învinuiți pentru mari încălcări în perioada lui Plahotniuc sunt repuși în funcție (e cazul lui Pânzaru la poliție și a șefului Biroului Migrație și Azil, Olga Poalelungi, care „nu poartă nicio vină” în vânzarea profesorilor turci sultanului Erdogan, ca și kremlinezul ruso-turcofil Dodon care declară că a auzit de aceasta din presă (dar palatul pe ce bani ți l-ai reparat Dodoane? Sultanul ți-a dat bani pentru ochi frumoși (holbați)?). Este foarte clar că ruperea acestei alianțe este posibilă doar prin consolidarea tuturor forțelor eurounioniste, care sunt și în interiorul PDM.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Casa arde dar baba se piaptănă” →

„Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi”.

(Platon)

Este tocmai ceea ce avem noi astăzi în acest colț de țară pre nume Basarabia. Faptul că  am ajuns să fim conduși de „inferiorii noștri”, o clică de analfabeți, hoți, personaje cu mari restanțe la capitolul moralitate și onestitate, este și vina noastră, a celor mulți care refuzăm să participăm în viața politică. Am devenit de fapt complicii celor de la guvernare, prin nepăsarea noastră, prin pasivitatea noastră, chiar prin masochismul de care dăm dovadă deseori. Am adus această meteahnă la nivel național.

Să ne oprim la ultimele cazuri ale acestei metehne „naționale”, care ne-a jucat festa de atâtea ori și ne mai joacă în continuare. Câțiva ani în urmă am avut la cârmă un președinte cumpătat, echilibrat, onest, care-și știa locul (spre marea deosebire de cel de astăzi – kremlinezul impostor Dodon) – pe Domnul Președinte Nicolae Timofte. Bun cunoscător al Constituției (știa omul a citi!) și adept fervent al supremației legii, pe parcursul celor patru ani nu și-a permis nimic care să iasă din spațiul competențelor sale constituționale. Era înfruntat dur de imperiul mediatic rusolingv din cauza poziției sale civice referitor „… la retragerea trupelor rusești din regiunea transnistreană, la statutul limbii române și parcursul european al Republicii Moldova”. N. Timofte a fost omul care l-a înfruntat direct pe țarul Putin în fața altor șefi de stat din CSI (de neimaginat astăzi din partea târâtoarei fără coloană vertebrală Dodon). „Ne pare rău că în urma consultărilor şi a negocierilor pe care le-am avut, colegii din Rusia au hotărât să impună acest embargou. Nu au fost aduse argumente plauzibile pentru această decizie… Apropierea Moldovei de UE nu va dăuna Moscovei”, a declarat președintele N. Timofti la un summit CSI la presiunea lui V. Putin de a revedea prevederile acordului semnat cu Uniunea Europeană şi de a amâna aplicarea lui până la sfârșitul lui 2015.

Deosebit de apreciată a fost poziția președintelui N. Timofte privind insistența lui V. Plahotniuc de a deveni premier. Nu a cedat presiunilor care veneau din toate părțile, inclusiv din partea celor de dreapta aflați la guvernare (câtă miopie politică din partea lor!). Pentru a contracara venirea lui Plahotniuc în funcția de prim ministru președintele N. Timofti l-a propus pe ex-prim ministrul I. Sturza care, pentru moment, ar fi fost o candidatură bună, știind ce a urmat după aceea. Cu toate că i se imputa la moment de unii (M. Conțiu, Moldova suverană) că „nu a propus-o, mai întâi, pe Maia Sandu sau pe oricare tînăr moldovean specializat şi educat în mediile democratice occidentale. În locul unei „fecioare politice”, bine instruită şi necontaminată de sifilisul politic de aici, Timofti a preferat o curvă bătrînă avară…” președintele N. Timofti a folosit toate posibilitățile, pe care le avea la îndemână (poate cu excepția că nu a propus-o, mai întâi pe dna Maia Sandu). „Refuzul șefului statului de a-l nominaliza pe Vladimir Plahotniuc la funcția de premier este un act de curaj care reabilitează într-un fel mandatul său, caracterizat în general prin ezitări și neimplicare. Sper să reziste presiunilor, șantajelor, diversiunilor orchestrate împotriva sa de echipele de asalt, transpartinice – Usatîi, Dodon, Voronin -, ale oligarhului” scria jurnalistul Vasile Gârneț în „Ziarul Național”, 25.12.2015. În final, a fost nevoit să-l nominalizeze pe P. Filip la funcția de premier, doar să nu apară iarăși candidatura controversată a lui V. Plahotniuc (atât de avar de putere a fost acest oligarh, putere pe care până la urmă prin șantaj și corupere a obținut-o, chiar dacă nu a deținut nicio funcție de prim rang în stat). Dl președinte N. Timofti a avut o poziție clară față de idealurile naționale, chiar dacă nu a declarat despre aceasta de la fiecare colț de stradă. „Este o crimă să urăști o limbă în care a creat un geniu” a declarat președintele Nicolae Timofti la un eveniment care a avut loc la Casa Limbii Române.

A fost omul care a procedat corect în multe situații, chiar și de ordin personal. Ați auzit multe despre prima doamnă Timofte? Mai nimic. Se ocupa cu ce se ocupase anterior, cu viața ei de familie. Dodon însă pe prima sa doamnă a scos-o în prim plan. I-a creat o fundație „Din suflet” finanțată netransparent cu mai dubii de bani murdari, pe care o folosește în toate jocurile lui murdare de corupere a electoratului.

Cu toate acestea președintele N. Timofti deseori era bătut, criticat pe nedrept. Presa aservită forțelor antinaționale, inclusiv „Moldova suverană” (a se vedea Moldova socialistă”) în frunte cu trădătorul de neam de pe malul Dâmboviței M. Conțiu, î-l declina cu orice ocazie. Și controversatul agent kgb în sutană Markel, clasificându-i pe toți politicienii în două grupuri: creștini și mai puțin creștini, l-a inclus pe președintele N. Timofti în grupul „mai puțin creștin”, atunci când pe satana cu stea în frunte Dodon î-l consideră bun creștin!. Am avut „deștepți” și de pe segmentul de dreapta-centru dreapta, care-l numeau „rață mută” pentru faptul că nu prea ieșea în public (acum ne stau în gât ieșirile kremlinezului Dodon!). Dl N. Timofti era numit în derâdere un „neică nimeni“ de unii intelectuali din diasporă (în locul lui ne-am pricopsit cu un „neică atotcunoscut kremlinez”). Un breaz fost președinte liberal îi cerea să-și dea demisia pentru niște păcate din perioada sovietică, pentru care și-a cerut public scuze. Alți foști „mari unioniști” de la FLUX îl băteau pentru un interviu dat postului de radio „Europa Liberă” despre modul în care vede viitorul relațiilor Republicii Moldova cu Alianța Nord-Atlantică: „Dacă va depinde de mine, ca decizia mea să fie definitivă, eu aș vota pentru aderarea la NATO” a declarat șeful statului (ziarul FLUX, ed. 17, 8.05.2014). Am bătut în acest om până ne-am săturat și pe cine l-am adus în locul lui? Pe nesimțitul, trădătorul de neam, violatorul Constituției kremlinezul I. Dodon, un pseudopreședinte care a refuzat promulgarea legii privind confiscarea averilor penalilor, apărându-i pe penali, îngrijindu-se de averile acestora (de regulă „agonisite” prin fraudă și furt. Probabil, se gândește la viitorul său sumbru când va ajunge pe banca acuzaților!), dar nu se gândește la moș Ion care cu pensia lui mizeră abia o duce de pe o zi pe alta.

Un alt caz de masochism a avut loc în scurta perioadă de guvernare a guvernului Maiei Sandu. Să ne amintim că nu doar Dodon și clica lui, dar și unii de pe dreapta, băteau în acest guvern, luând în derâdere pregătirea Harvard a miniștrilor (de parcă acesta ar fi un neajuns!), activitatea guvernului, care a făcut ce a putut pentru doborârea lui Plahotniuc și distrugerea sistemului lui cu toate schemele frauduloase. Erau criticați că nu fac treabă (da în domeniul furtișagului într-adevăr nu au făcut nicio treabă!), că sunt diletanți, o adunătură de personaje care doresc doar să aibă bifat în CV-urile lor „că au fost miniștri”. Ce am obținut după aceasta? Un guvern de buzunar al lui Dodon în frunte cu prim ministru târâtoare fără coloană vertebrală, analfabet (antipodul Maiei Sandu!), și așa numiți miniștri „mari profesioniști”, în realitate absolut neadecvați funcțiilor ocupate. Cât face doar ministrul Educației, Culturii! și Cercetării care a călcat în străchini în câteva rânduri în scurta-i perioadă de ministru. „Dragi judecători, procurori…” extras din discursul său ținut în fața unor tineri! (ce gafă de proporții!). Dar și o altă gafă „Pe stomacul gol artiștii creează mai bine”, un răspuns absolut bădărănesc dat unui artist care a declarat că nu mai are decât 15 lei pentru existență, nepriminduși salariul de peste o lună (și universitarii nu și-au primit salariile nici până astăzi!). Buni profesioniști avem la guvernare n-ai ce spune! Ne putem imagina astfel de gafe la fosta ministru a Educației Liliana Nicolăescu-Onofrei, dar chiar și la un alt fost ministru Monica Babuc?

De ce nu-și aplică sfatul sieși, cu atât mai mult că și-ar rezolva unele probleme cu complecția debordantă. Dar și bosului său supraponderat (să nu mă exprim mai dur!) nu i-ar strica să mai flămânzească din când în când. Dimpotrivă, acesta își permite luxul să-și scoată soția săptămânal la restaurante de lux, cheltuind mai multe sute de euro (pentru o seară!), sau să-și ducă întreaga familie la schi în Austria, cheltuind pentru aceasta mii de euro (din salariul lui de președinte care și așa mărit nu depășește 700-800 Eur!), atunci când moș Ion abia de leagă tei de curmei, iar zeci de mii de copii flămânzesc, neavând pe ce cumpăra o bucată de pâine.

Pe parcursul celor mai puțin de 5 luni Maia Sandu și întreg guvernul ei era criticat, deseori bădărănește nu numai de clica lui Dodon, democrații lui Plahotniuc dar și de cei de pe dreapta. Foarte des aceștia îi impută Maiei Sandu vina că l-a adus pe Dodon la putere. M-am săturat să tot prezint scurta analiza ce variante existau în primăvara anului trecut. PDM+PSRM (o variantă foarte posibilă) ar fi însemnat rămânerea tuturor celor trei hoți la putere (Plahotniuc, Șor și Dodon). PDM+ACUM ar fi însemnat rămânerea lui Plahotniuc la putere și dispariția Blocului ACUM. ACUM+PSRM a fost o variantă proastă, atipică, însă unica capabilă să distrugă sistemul Plahotniuc, impusă și de societatea civilă (Blocului ACUM îi convenea mai mult să stea în opoziție!). De pe arena politică au dispărut doi oligarhi hoți – Plahotniuc (răul absolut la moment!) și clovnul I. Șor, care a corupt într-atât alegătorul că vor trebui ani buni pentru al aduce la normalitate. A rămas unul devenit acum rău absolut – kremlinezu Dodon, pe care ne-ar fi mai ușor să-l debarcăm și să-l trimitem la locul pe care-l merită cu prisosință – la dubă. Dacă am fi mai deștepți cum au fost marii noștri înaintași de la 1918 care pentru votarea Declarației de Unire cu România au reușit să obțină susținerea multor șovăitori moldoveni de pe tot eșichierul politic, chiar și a unora de alte etnii. „Elita noastră politică” însă se mănâncă între ei, dând dovadă de adevărat canibalism politic, de lipsa unei elementare logici, nefiind în stare să gestioneze ceea ce li se dă fără mare trudă din partea lor – cele 34% de unioniști.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Masochismul adus la nivel național” →

„Moldova nu duce lipsă de unioniști, sunt vreo 6-7 partide unioniste, dar aici demagogia este la cote înalte. Nu poți să îi aduci la aceeași masă, nu se pot uni pentru că spun că ăla a fost cu ăla, celălalt a fost cu celălalt. Mie unul mi-a ajuns până în gât! Mi se pare că m-au luat așa, de păcălici”

(Traian Băsescu).

            Sunt chiar unioniștii! Sunt așa zișii lideri unioniști, care prin fapte lucrează împotriva unionismului (conștient sau inconștient), dar și unioniști de jos, care- -au susținut și îi mai susțin. Să ne amintim despre groparul unionismului nr. 1 Iu(da) Roșca care a fost susținut de unii, care acum se dau drept mari unioniști, până la ultima suflare a ppcd-ului. Nu Plahotniuc, nu Dodon, care dorea să scoată în afara legii unionismul, pregătindu-i chiar și o spânzurătoare, dar chiar cei care trâmbițează de dimineață până seara că sunt unioniști. Sunt mulți, prea mulți pentru această așchie de popor român. Se pare că „mama acestor gropari este veșnic însărcinată în Basarabia”. Atâția s-au plodit în acești treizeci de ani de rătăciri în nicăieri și, în special, în ultimul timp. Pleacă unul, apar alții. Pe parcursul a peste treizeci de ani s-a vorbit, s-a declarat, s-a scris mult, foarte mult pe tema ReUnirii acestui colt de țară pre nume Basarabia cu Patria-Mamă România, s-au făcut Mari Adunări Naționale și marșuri cu zeci și sute de mii de participanți cu încărcături energetice de mulți gigavați, iar carul ReUnirii și astăzi se află tot acolo de unde s-a pornit. Ba mai rău. La începuturi era o speranță acum și speranța dispare.

Unii așa numiți lideri unioniști (cum este Iu(da) Roșca ș.a.) au făcut acest lucru din rea voință, fiind plătiți cu treizeci de arginți, alții – „din bune intenții”, pavând însă cu pietre drumul spre iad. Gropari ai unionismului suntem și noi, cei de jos, complici ai acestor pseudounioniști, fiindcă n-am știut să ne găsim un proroc, un singur proroc adevărat. Toți cei de până acum au fost falși și ne-au dus în nicăieri. Având un suport popular de peste 34% (unii spun că e puțin dar nici pe acesta nu suntem în stare să-l gestionăm) de ce nu suntem măcar puțin reprezentați în parlament? Cine e de vină că suntem acolo unde suntem?

Să încercăm să facem o scurtă analiză a partidelor unioniste în acest colț de țară? În aceste partide unioniste s-a procedat și se mai procedează într-un pur stil bolșevic. Fiecare lider pseudounionist, venit la cârma partidului, a distrus totul ce a fost până la el și a construit o nouă construcție care a eșuat. A venit altul în locul lui și a făcut la fel. Nu avem partide în sensul direct al cuvântului. În SUA sunt două partide care există de vreo două sute de ani. Se schimbă doar conducerile, partidele rămânând. Când partidul a eșuat în alegeri liderul pleacă. La noi sunt doar SRL-uri. A fost puternicul Front Popular până când în fruntea lui a venit groparul Iu(da) Roșca. Cei care au văzut fața adevărată a lui Roșca nu s-au luptat cu el pe interior (așa cum se face în lumea civilizată!) ci au ieșit din front și au format un nou partid unionist – PFD. După vreo șapte ani nouă construcție partinică unionistă a ajuns la același rezultat – supunerea pe interior a întregii puteri în mâinile președintelui partidului, care s-a instalat în fotoliu pe viață, cu încălcarea statutului partidului votat și de el. Și acest partid a ajuns la groapa de gunoi politic. După aceea prin 2007 a apărut Partidul Liberal într-un nou format, ulterior cu el fuzionând și alte partide unioniste. Istoria s-a repetat, dar într-o formă mai hidoasă. Din cauza conducerii defectuoase promovată de liderul Partidului Liberal așchii liberale s-au tot rupt din el (în loc să lupte pe interior pentru a schimba lucrurile), fiecare din ele formând noi partiduțe, toate liberale: PLR, DREAPA, PUN, PSB ș.a. Fiecare din liderii acestor partide (unii dintre lideri cred că sincer) au considerat că vor reuși să devină lideri ai Dreptei și s-o fortifice. N-au devenit, dimpotrivă au slăbit și mai mult Dreapta. Din păcate procesul continuă și astăzi în același mod. Greșelile predecesorilor lor făcute în acești treizeci de ani, nu i-au învățat nimic. De exemplu, președintele PUN dl O. Țîcu a ignorat orice chemări de a participa la unificarea forțelor unioniste pe dreapta, autoînaintându-se candidat al Dreptei în alegerile prezidențiale din toamnă (cu mult înainte de termenul legal, fără consultarea dreptei. De ce atâta grabă?).

Mult stimate Domnule Președinte Băsescu! Cred că cel despre care spuneți că v-a păcălit a fost Iu(da) Roșca, care v-a convins să-l susțineți în 2005 pe Voronin, mai apoi și Sergiu Mocanu, consilier al lui Voronin. Teamă mie că și astăzi liderul PUN Vă păcălește. De ce noul președinte PUN O. Țîcu nu se alătură întregului curent unionist, să pună umărul și el pentru al unifica așa cum ați solicitat tot timpul Dstră? „Azi cartea se vinde greu, oamenii se vând ușor, iar Țara se dă degeaba” spune George Ceaușu. Într-adevăr, țara se dă pe degeaba acum. Dodon nu trebuie să cheltuie nici un sfanț pentru a prelua „țara” de la infantili, orbi și ranchiunoși. Tentat la începuturi să-i scoată în afara legii ulterior a înțeles că nu e cazul. Unioniștii se mănâncă singuri între ei, fără ajutor din afară. Aici îmi vine în memorie un banc, dureros pentru noi dar care ne caracterizează, care spune că lângă cazanul cu smoală incandescentă din iad, în care sunt aruncați moldovenii, nu este pus paznic (ca de ex. la evrei, la alte națiuni). Nu este cazul fiindcă moldovenii îl trag imediat înapoi pe cel care încearcă să iasă din cazan. Această meteahnă națională au folosit-o din plin în toate timpurile dușmanii noștri, dezbinarea fiind arma lor. Așa au procedat Voronin, Filat, Plahotniuc, așa procedează astăzi kremlinezul Dodon. Să ne amintim cum M. Ghimpu s-a luptat pe viață și pe moarte că vărul său (sub aspect ideologic) – V. Filat, nu cu groparul lui V. Plahotniuc. Și unde au ajuns – la groapa de gunoi politic. Astăzi observi cum unii unioniști luptă pe viață și pe moarte împotriva Maiei Sandu, verișoara lor dreaptă (sub aspect ideologic), declarând că doar unioniștii (cei care strigă mai tare!) vor face unirea. „În alegerile prezidențiale unioniștii trebuie să iasă cu un singur candidat care să se lupte pe viață și pe moarte cu Maia Sandu pentru a ieși în turul doi, unde la sigur îl va învinge pe Dodon!” chema cu bale la gură la una din televiziuni atotștiutorul Mocanu. Nu e o rătăcire, e în cunoștință de cauză acest comportament. Să știți că unioniști de teapa acestuia Vă mint. Cei care Vă cheamă să bateți cu înverșunare în potențialii susținători – verișorii lor, Vă mint. Dacă ei nu acceptă unirea între ei cum pot face ReUnirea cu Țara? De la un timp înclin să cred mai mult în unionismul liberal democratului Marcel Snegur de la Parcova, primul semnatar al Declarației de Unire cu România, al democratului Nicolae Tudoreanu de la Feștelița (Ștefan Vodă), semnatarul nr. 2 ș.m.a. unioniști care nu se bat în piept că-s unioniști. Înclin să cred mai mult în unionismul Maiei Sandu de pe segmentul de centru-dreapta care pragmatic va face ReUnirea (alături de alții) chiar dacă vorbește mai puțin despre aceasta. Doar împreună, cel puțin cei de pe segmentele de dreapta și centru-dreapta, dar și unii de pe segmentul de centru, unioniști și proeuropeni, putem face ReUnirea cu România, care este unica cale de integrare în Uniunea Europeană.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Cine sunt groparii unionismului” →