Învățământul românesc sălăjean în ,,Epoca școlilor naționale” (1848-1868)
-partea I-
Evenimentele din anii 1848-49 au avut ca rezultat, printre altele, desființarea iobăgiei, lucru ce a făcut posibilă trecerea la o nouă etapă în istoria școlilor românești. Învățământul din această perioadă fiind un învățământ confesional trebuie privit din perspectiva celor două mari confesiuni care cuprindeau populația românească de pe aceste meleaguri: confesiunea greco-catolică și confesiunea ortodoxă. Datorită hotărârii Sinodului de la Alba Iulia din 7 oct. 1698 ce a decis unirea românilor ardeleni cu Biserica Romei, în anii care au urmat tot mai multe comunități fac acest pas. În Sălaj majoritatea au trecut la unire dar au existat și localități care au rămas tot timpul ortodoxe precum și unele care au ocilat între cele două religii în diferite perioade de timp.
Învățământul confesional greco-catolic
Pentru organizarea învățământului poporal românesc în Sălaj, vicarul Silvaniei între 1835-1850, Alexandru Sterca-Șuluțiu (între 1850-1867 a fost mitropolit de Alba Iulia și Făgăraș), a convocat la Șimleul Silvaniei un sinod mixt pentru data de 10 ianuarie 1850. Continue reading „Traian IENCE: Învățământul românesc sălăjean în ,,Epoca școlilor naționale” (1848-1868)”