Asemeni unui corolar, sfârşitul de an literar la editura eCreator ne aduce în faţă revista (nr. 32/anul VII) „Valori băimărene” unde sunt cuprinşi, de către scriitorul şi editorul Ioan Romeo Roşiianu un număr însemnat de poeţi, prozatori, eseişti, critici băimăreni, mai pe scurt, scriitori maramureşeni. Dar câţi au rămas pe dinafară?!
Continue reading „Gelu DRAGOŞ: Editura „eCreator” a publicat „Valori băimărene”, o revistă de colecţie!”
Ceea ce s-a întâmplat zilele trecute în preajma Crăciunului, la Bruxelles, privind propunerea unui ghid de așa-zise bune practici nu are legătură, de fapt cu incluziunea, ci doar cu cenzura de tip comunist și gândirea limitată de extremă stângă. O serie de funcționari de la Comisia Europeană par că se plictisesc pe banii noștri și propun tot felul de soluții ieftine de limbaj, de standardizare a acestuia prin eliminarea unor denumiri istorice: Crăciun și a numelor creștine, Ioan și Maria pentru a lovi în identitatea creștină a continentului. E de remarcat că, imediat, în sfârșit, europarlamentarii noștri au reacționat imediat. Deputatul PNL Ben-Oni Ardelean denunță „uniformismul de tip nivelator” și „comunismul neomaxist” de la vârful Uniunii Europene, care impune o corectitudine politică sumbră. Deputatul face trimitere la un document intern al Comisiei Europene în care angajaților li se transmite să nu facă referiri la perioada Crăciunului și să nu folosească nume cu rezonanță creștină, precum Maria sau Ioan.
Continue reading „Ionuț ȚENE: Ispita sovietică de la Bruxelles vrea să interzică Crăciunul și numele creștine. Are origini leniniste germane!”
CĂLUGĂRUL
Admiră ninsoarea ce se pogora ca un văl alb peste pământ şi îşi aminteşte cuvintele călugărului din vis: „Urmează-ţi visul! Nu are importanţă că eşti singură şi toţi se opun.Tu nu renunţa! O să cazi, o să te loveşti, dar te ridici şi mergi înainte. Urmează-ți visul! ” Ochii ei frumoși încep să lăcrimeze gândind:”Cât aş vrea să evadez din această închisoare din carne, sânge şi oase, din acest corp! Aş vrea să plutesc în eter, ca în visele care mă bântuiesc de la un timp. Aş vrea să mă ducă la dragostea mea.
Continue reading „Carmen GIGÂRTU: CĂLUGĂRUL (proză)”M-am născut la sfârșitul deceniului al V-lea, secolul XX, la câțiva ani după al II-lea război mondial. În Fălticeni, un orășel binecuvântat din nordul Moldovei, pătruns de omenia, de liniștea sufletelor dintre dealuri, am descoperit cel mai sfânt lucru de pe pământ, casa părintească…
Continue reading „Raul ANCHEL – TAINA SCRISULUI (141) – MÂZGĂLELI PE TROTUAR”Narator inepuizabil al mediului rural, reprezentat ca un veritabil axis mundi, satul natal fiind acea lume țărănească din care s-a ivit, FLOREA BURTAN este un prozator la fel de talentat ca și în ipostaza de poet în care s-a impus încă de la începuturile literare. În genul epic, Florea Burtan este atras de proza scurtă, povestirile din cele trei volume (Pedepsele, 1994; Amurgul zăpezilor, 1995; Răni călătoare, 2019) complinind principalele trăsături ale liricii sale, metafora și muzicalitatea frazelor amintind de versurile inspirate de lumea satului pe care n-o poate uita, păstrând-o în străfundurile sufletului cu nostalgia și tristețea celui nevoit s-o părăsească, autorul fiind perceput ca „un prozator cu apetit tematic rural […] care nu reușește să-și direcționeze efluviile sentimentale spre alte zone de iubire pământeană, în afara geografiei copilăriei sale din satul natal” (Dumitru Anghel).
Continue reading „Nicolae DINA – SATUL ÎNTRE MĂREȚIE ȘI CREPUSCUL”„Vanda, între dorință și rațiune” este prima dintre cele șase cărți ale colecției „Dragostea arză-o-ar focul”, colecție formată din romane individuale, aflată la a doua ediție, corectată și adăugită, a autoarei Mara Popescu Vasilca. Întreaga colecție se află sub semnul celest al iubirii însă fiecare carte în parte are specificul său și prezintă povești unice de viață cu personaje atent construite ce ne invită să le descoperim. Fiecare roman este inedit, te surprinde și te emoționează.
Continue reading „Johnny CIATLOS-DEAK – VANDA, ÎNTRE DOUĂ DORINȚE (CUVÂNTUL EDITORULUI)”„Vanda între dorință și rațiune” este un roman real și natural care te face să îți pui multe întrebări referitoare la viață, fericire și iubire, iar scriitoarea Mara Popescu -Vasilca ne îndeamnă cu sensibilitate și căldură, să trăim, cu sufletul și cu inima emoțiile din această carte alături de personajele sale.
Continue reading „Victor MANOLE – MARA POPESCU-VASILCA: „VANDA, ÎNTRE DORINȚĂ ȘI RAȚIUNE””Motto:
„Potrivit lui Herodot, cel mai avut și mai
puternic oraș al Eolilor a fost Troia, cetate
pelasgă înconjurată de ziduri ciclopice..”.
(Nicolae Densușianu – Dacia preistorică)
„Încă înainte de imigrațiunea grecilor, celților și a germanilor în ținuturile Europei, cea mai mare parte a acestui continent era ocupată de o rasă de oameni… pe care istoricii greci îi numeau în general pelasgi… Pelasgii ne apar în fruntea tuturor tradițiunilor istorice nu numai în Elada și în Italia, dar și în regiunile de la nordul Dunării și ale Mării Negre, în Asia mică, în Asyria și Egipet…Întreg teritoriul Thraciei, care într-o vechime îndepărtată cuprindea și populațiunile omoglote din nordul Dunării de jos a fost de asemenea o țară pelasgă ”[1].
Continue reading „Ovidiu ȚUȚUIANU – URME ALE PELASGILOR (DACILOR) LA TROIA / TRACES OF THE PELASGIANS – DACIANS AT TROY”În urma unui maraton
A câștigat, cinstit… Ion;
Fusese-oleacă comunist
Și-acuma e… capitalist;
Adică fusese la două regiuni
Conducător de…oameni buni
Și-acum era în capitală,
Să facă ce-nvățase-n școală…
Ce școală? Câtă? Unde?
Memoria nu-i prea răspunde;
Dar școală bună, cu tradiții,
Directă, fără contradicții,
Cu Hei-rup! și Înainte!
Ion, Trăiască! Președinte.
Eu mi-am văzut de treaba mea.
El, cu ai lui, de treaba sa,
Dar cum se puse și cum fuse,
Cum fură-ordinele-aduse
De cine, cum, de unde,
Eu nu știu astăzi a răspunde…
Am mai citit câte ceva,
Dar poți a crede, a cerceta?
Nu prea credea el în Iisus,
Dar mintea cu Domnul nu și-a pus –
În rest, se prinse-a demola
Ce-nainte, Ber-Căciulă, construia,
A nu-mpăratul , ci românii,
Ce nu prea ascultau stăpânii…
Ber-Căciulă, un om, în timp, fără pereche,
Părea a fi într-o ureche,
Vroia să fie, mondial
Bancherul Sardanipal,
Un fel de Alexandru Macedon,
Bancherul, Marx, al lumii noi, Ion…
Ei, asta, mi l-a cam dărâmat
Și, cum-necum a fost zburat –
Unii cred (”văzut-am eu!”) că împușcat…
Dar nu povestea asta-i faptul
Acestei cronici de-a rimatul,
Ci,-n timp, e jocul cu dărâmatul
A tot ce fost-a construit
De mâini de muncitor cinstit;
(Se înțelege că ajutate de-agenții
De înțelepții, inteligenții,
Care de ici, de colo, au adus
Cam ce strălucea tehnic prin Apus…)
Din una-n alta, trecu timpul…
Ion, Emil, Traian, zei din Olimpul
Puterii, urmați de Herr Johann,
Frumos bărbat, dar mai viclean,
Dorind să fie toate-ale lui
Guvern, partid, schiuri, statui…
Urmarea puterii, joc perfid,
Veni, din ceruri? Din iad? Covid.
Și brusc, din mers totul opri,
Că, vezi, microbul porunci
Să steie oamenii închiși
În lagăre, ”Ăia-s comuniști”
”Ba, ăia…” Povești…Noi, oameni triști…
Nici școli, nici fabrici, nici ogoare,
Doar Doamna Gripă-nvățătoare…
Cum să te speli, cum să furi bani…
Guvernul? Ce știu ăi de jos?! ”Golani”…
Ca-n 89, se strigă-n cetate:
”Pâine, salarii, libertate!
Și fără botnițe , minciuni
La muncă, drepturi, toți imuni!”
Lozinci de ieri, lozinci de azi…
Furtuni și ploi, ninsori pe brazi
Care brazi?! Ce fagi?! Care molid?!
Îs ordine de la partid
Totul să se taie, așa e modru,
Să nu mai fie-aicea codru!
Zicala: ”Ca-n codru ăia-ăștia fură”,
Să nu mai fie-nvățătură…
Deci fabrici, spitale și școli nu-s.
Doar farmacii și bănci, jos, sus.
De vină cine-i? Păi, tot poporul rus…
– Păi ăștia sunt dinspre Apus…
-Ce știi matale? Ești cam dus!…
Vezi doar ”Antene”, telefoane,
Pantaloni rupți și silicoane
În țâțe, -n buze, peste tot.
-Vezi că nu taci…O iei, pe bot!
Dar unii, zic, muri Coruț
Și alții mor…Tot cu-n căruț
Îi duc la gropi, c-au fost bolnavi…
Șoptesc românii: Oameni bravi,
Cam prea multe, mulți din ei, știau
Și despre multe ei vorbeau;
Că Octogon, reptilieni,
Draci din pământ, nepământeni,
Că sunt rase din cer ce se transformă
Și pot să ia orice-uniformă,
De popi, de generali, de sfinți,
Ba chiar regine, președinți,
Că unii sunt drogați de zei
Și nu știu cine mai sunt ei…
Istoria e… boită, nu e!
Soarele vine de la U. E.!
Iar… limba noastră strămoșească
E bine să se englezească…
Au, nu prin cântec și lozinci,
Doar prin reforme, partide, cinci…
Că prea s-au înmulțit românii…
Avorturi, crime, hoții, stâne
Conduse toate de lupi noi…
-Trăiască Dej, Carol, Lupoi!
-Vezi, bre, că-i cam încurci…
-Atunci Mehmed, Ali, Madona, Guci!
Și ce frumos cânta ieri Mâțu!
-Bre, zi de Orban, de Johaʼ, Câțu!
Mde…Mai bine nu! Zic, de Gheorghe Ion,
Poetul cu cărți, de-un milion
De bani străbuni, citind statui,
Scriind de noi și de ai lui,
De-ofițerul, scriitor Dorin
Eduard, Glăvan, și-al lor talent,
De-aici, poate divin,
Întru acest prezent;
De mulți plecați, oștirii-n cer,
Acolo de-unde Românii-și cer
Un țărm al lor, aici, curat izvor
Cu Horia, Iancu, Doja, Aleodor!
-Vezi, dragul meu, azi, este luni
Și-o Atlantidă de nebuni
Se prăbușește-ncet- încet
Și tu vorbești ca un poet
Visând Edenul, iar aici,
Cu basme spuse de bunici,
Cu Zmei, balauri și voinici,
Cu uriași, zâne, pitici.
Mai bine-un vin și niște mici!
Hai, fie! Pune- și-un rachiu
Să știe lumea: Românu-i viu!
Și totul curge, totul fuse!
Imperiile cad…Unul, mai ieri, se duse…
Se duc și astea care cred
Că totu-i lapte, aur, mied…
– Bă, tu zici iar de-americani?
– Ba nu, zic: Hai, LA MULȚI ANI!
Eu spun că fiecare,-n țara lui,
Să beie vin, să mânce gutui,
Și nuci, și mere și ce-o vrea.
Hai sănătate! Și ție, dragă, draga mea!
Ană, Maria, mai adu un pahar
Să treacă ziua de amar!
Și La mulți ani, voi autori!
Și La mulți ani, voi cititori!
Voi, medici, ingineri, învățători!
Veniți acasă, muncitori,
Copii, nepoate și nepoți!
E loc aici destul la toți.
Trăiască Țara! Și Poetul!
Sus Nația! Și Alfabetul
Scrisului, Iubirii, Muncii,
Urmând –ndemnul, al poruncii
Iubirii și-al frățietății,
Al traiului, sub cerul libertății!
E loc sub lună și sub soare,
Albine-n toate lucrătoare!
Prolog
Cântă, zeiță, paharul cu vin,
Să fie aicea cerul senin,
Românu-n toate fericit
Și bucuros că a trăit,
Că a muncit, ca om cinstit,
Având copii, având nepoți!
E loc în lume pentru toți
Și loc e și colo sus
Întru Iubirea lui Iisus.
Întru credința-n Cerul Bun
La mulți ani! Un bun Crăciun!
–––––––––––
Cronicar, Florin GRIGORIU
Giurgiu, 8 noiembrie 2021/ 2022
de la Hristos, Mântuitorul Lumii
7530 de la Zidirea Lumii noi de după Potopul de la Marea Getică
Marea Noastră/ Marea Neagră și alți ani,
după alte calendare ale popoarelor lumii, una.
MOTTO :
„Misteriile din Eleusis comportau trei grade de inițiere : MICILE MISTERII (care constituiau niște ceremonii preliminare) ; MARILE MISTERII (sau TELETE, care înseamnă <<A FACE PERFECT>>); EPOPTEIA (gradul cel mai înalt). La rândul ei, inițierea TELETE poate fi divizată în trei faze: DROMENA (lucruri făcute), LEGOMENA (lucruri spuse) și DEKNYMENA (lucruri arătate). Theo Smyrnaios descrie aceste stadii de inițiere ca pe un proces de înțelegere filosofică, în cinci pași: 1) PURIFICARE INIȚIALĂ; 2) COMUNIUNE MISTICĂ; 3) EPOPTEIA : revelarea obiectelor sacre și transmiterea TELETE ; 4) încununarea cu ghirlande, ca un simbol al inițierii în MISTERII; 5) STAREA DE BEATITUDINE, CE REZULTA DIN COMUNIUNEA CU ZEUL”.
(G. E. Mylonas, Eleusis and the Eleusinian Mysteries)
*
„Dintre numeroasele instituții minunate și cu adevărat divine, pe care le‑au creat atenienii voștri și care au îmbogățit viața omenească, niciuna nu este mai bună, după părerea mea, decât aceste MISTERII. Căci, cu ajutorul lor, am scăpat de modul nostru de viață barbar și sălbatic și am fost educați și aduși la o stare rafinată de civilizație ; și, nu întâmplător, riturile sunt numite <<INIȚIERI>>, căci, într‑adevăr, prin ele am învățat începuturile vieții și am dobândit nu numai puterea de a trăi fericiți, ci și pe aceea de a muri cu o speranță mai bună”.
(Cicero, LegiII, xiv, 36)
*
„Alături de rolul central, pe care MISTERIILE DIN ELEUSIS l‑au jucat, în istoria religiozității grecești – ele au adus, indirect, o contribuție semnificativă la istoria culturii europene și, în special, la interpretările SECRETULUI INIȚIATIC. Prestigiul său unic a sfârșit prin a face, din Eleusis, UN SIMBOL AL RELIGIOZITĂȚII PĂGÂNE”.
(Mircea Eliade – Istoria credințelor și ideilor religioase, vol.I)
–––––––––––––––––––––––––––
FASCINANTA CURTEZANĂ
dintre MARCHIZI – și DUCI – și PRINȚI – EA-l vede doar pe REGE :
de când se pogorî-n CASTEL – EA-mplântă – MISTIC : LEGE !
EA – CURTEZANA GALAXIEI – dansează în MII FELURI :
toți – fascinați – privesc CUVÂNTU-i – drept DEMIURG-DE-ȚELURI !
EA – CURTEZANA – -n MIEZ DE NOAPTE – respiră-n fiecare
și fiecăruia – LA CEASU-i ! – îi dă o SĂRUTARE :
pe loc – CEL SĂRUTAT – ‘ngenunchie – în UMBRELE DE FLORI
și-nțepenește – -n JILȚ-EXTAZĂ : -i vâslesc – prin TRUP – FIORI…
…când TOȚI s-au prosternat pe MESE – EA – CURTEZANA CRINĂ
EA-și pune BOAREA MÂINII – FULGER ! – pe-a REGELUI GREA MÂNĂ :
CEI DOI se-ARÌPĂ – MIRI AI FIRII – și DEZMĂȚAȚI ÎN STELE :
nimic nu-i SFÂNT – dar nu-i ajunge NICIUNA DINTRE RELE !
…EI zboar’ deasupra de LUMINE – de TREPTE – de CASTELE…!
…s-a întrupat – iar – DIMINEAȚA – peste CASTELUL-GURĂ :
din BAL – MESENI… – …n-a mai rămas decât CENUȘĂ SURĂ…
***
FASCINANT DE FRUMOASĂ CRĂIASA
STIHIA DE IARNĂ-a lovit-o cumplit
dar EA a răspuns cu un ZÂMBET TIHNIT !
eu nu cred în ARȚARI – nici în SLUGA DEZBINEI :
cu toții-au văzut-o – EXTATIC TRECÂND ! – peste
PRAGUL LUMINEI…
…ce vești aducea – din LUMINI ? – …nu-ndeajuns furnicând… – nu prea multe :
ACOLO – de unde venea – TĂCEA – și-i plăcea SĂ ASCULTE…
FASCINANT DE FRUMOASĂ CRĂIASA – MULT-DISTINSĂ E MOARTEA !
când – HIERATIC – LUCRU-i făcut : EA TACE CU NOAPTEA…
…la cine n-așteaptă – NU VINE NICICÂND !
căci EA-i SĂRBĂTOARE – de FLOARE și GÂND
căci EA e LUMINA – NOI LUMI FULGERÂND !
…eu – cu SMERIRE – -mi aștept SFÂNTUL RÂND…
…când – totuși – vorbim – EU cu EA – colindând pe-nserat
CÂNTĂM DOAR ÎN STIHURI : ÎN RITM – NU-I PĂCAT !
***
FASCINANT – CÂNTĂ MOARTEA DINAMICA NOILOR LUMI !
FASCINANT – CÂNTĂ MOARTEA DINAMICA NOILOR LUMI !
astfel – golește – de NE-ROST și ZĂBAVĂ – aceste ”TĂRÂMURI DE SPUMI”…
…câtă-ELEGANȚĂ – -n DIVINU-I ARCUȘ : ÎN SFÂRȘIT ! – NE UNIM !
…cu SCÂRBĂ și-OROARE – ȚĂRMII-PÂRLOAGĂ – DE-AICI – PĂRĂSIM…
…HERGHELIILE SOARELUI SE ȘI-NTREZĂRESC :
NĂVALNIC – PRĂDALNIC – PLUTI-VOM SPRE UNICA ZI !
…să fie doar CÂNTECUL ? – nu e și-un GER ?
PRIVIREA-MI ȚINTEȘTE : NU-I DECÂT CER !
atât de CREDIBIL – LĂUTA FUNEBRĂ ÎNDEAMNĂ
spre UNICE VISE – care – de-acum – ELE-NSEAMNĂ !
…da ! – da ! – TOCMAI ”SEMNUL” LIPSEA – SÂNGERA – în noi – NEVĂZUT !
acum – când PRAGUL LUMINII – cu toți – L-AM TRECUT
înțelegem ZVÂCNETUL RAZEI – SPRE DUH : umbrită SCLAVĂ-n CE-A FOST – CE-AM VÂNDUT – ca ”DESTIN”…
ÎN LUMILE MORȚII – NIMIC NU SE CUMPĂRĂ : FERICIȚI – DĂRUIM !
***
RUBAIYATUL DORIRILOR
O PANĂ DE CURENT – MONDIALĂ ! – în URMĂTOARE TOAMNE ?
PANA băgați-o-n CURUL COTCODĂCESEI DOAMNE !
PROFETICA ARMATĂ-AUSTRIACĂ – ce PENE tot visează
poa’ să se bage – iute – -n ZGĂUL ”GĂINII LOR DE VAZĂ” !
***
AGONISEȘTE – GOSPODĂREȘTE – CHIVERNISEȘTE
agonisește
gospodărește
chivernisește :
ALBUL CRINULUI
ROȘUL SPINULUI
TURME MARI DE STELE
VIFORELE RELE…
…VISE DE OM TREAZ
NINSORI DE RĂGAZ…
agonisește
gospodărește
chivernisește
SÂNGE DE PE CRUCI
MIR DE LA RĂSCRUCI
și pe FRAȚII CUCI !
…OAMENI-LUMÂNĂRI
OCEANICE ZĂRI
RĂSTIGNIRI-COLINDE
FARMECE-N OGLINDE…
agonisește
gospodărește
chivernisește
până ostenește
până mântuiește
deloc se mâhnește :
ARIPI ARD ÎN OAMENI
de-ți vine SĂ SAMENI
al CERULUI GRÂU
în FÂNTÂNI și-n RÂU…
EL – HRISTOSUL-CRAI
a deschis – iar – RAI !
a adus LUMINE :
BEZNELE-s SENINE…
al GOLGOTEI TOI
de PRINȚESE-ROI
SÂNGELE și APA
încep – iar – AGÀPA :
și TAINICA CINĂ
și VERI DE LUMINĂ…
luminează-n SÂNGER
preschimbând în ÎNGER
luminează CRIMĂ
preschimbând-o-n RIMĂ !
CÂNTECUL DIN FLORI
din PRIVIGHETORI
prin COLȚURI atârnă :
RESFINȚITA STÂNĂ !
MUNȚII – într-o RÂNĂ
lăcrămează – până
RAZE DE MINUNE
iar încep a spune
și ne povestesc
și ne profețesc
și agonisesc
și gospodăresc
și chivernisesc
AVUTUL DE DUH
de sub LUMEA-STUH…
AVUTUL-CUVÂNT
AVUTUL DE CÂNT
trecut de RĂU-VÂNT…
…mi se-arată mie
SFÂNTĂ ARMONIE !
***
TERORI MILENARE
nu vreau să mor ÎN SOMN – SUFOCAT DE SUSPINE :
când sunt TREAZ – pentru CATASTROFA CE VINE
aflu LEAC – IMPROVIZEZ – CU POVEȘTI M-AMEȚESC :
în SOMN – NE-AJUTORAT – SINCER SUNT ! – … musai – deci : MĂ TREZESC !
…NENOROCIRE VA FI : TERORIZEAZĂ – PLUTEȘTE – -MI COCLEȘTE ÎN GURĂ !
ca să trăiesc – PENTRU TOATE-AM CROIT O FALSĂ MĂSURĂ !
…să TRĂIESC : adică – SĂ DORM IEPUREȘTE :
dac-adorm ”CU OBLON” – REALITATEA – FRÂNGÂNDU-NE GÂT : NĂVĂLEȘTE !
…ne-a născut CATASTROFA – și-acuma REGRETĂ :
NE VREA ÎNAPOI – îndesați – SURZI și MUȚI ! – …în BURTA-I SECRETĂ !
…COPII CATASTROFEI – ieșind din PÂNTECE-I – NE-AM RĂZVRĂTIT :
MAMĂ și FII – MII DE ANI – UCIGAȘ ! – NE-AM PÂNDIT…
…simt CEASUL că vine – când fi-vom DEFINITIV ASPIRAȚI
ÎNTORȘI LA ORIGINI – ÎN SINISTRE ZĂPEZI : NEANTIZAȚI !
***
ÎNMLĂȘTINARE
PĂDUREA : -adunătură de BEȚE PUTREZITE…
SLEITUL SOARE-și află ROSTUL – numai PE PIPĂITE !
TĂCERI CRETINE – RÂNCEZITE – BĂLOASE – -alunecă pe TRUNCHIURI :
PĂMÂNTU-NTREG geme – –UMILITUL – de REUMATICELE JUNGHIURI…
…TOAMNE prea multe-au șubrezit o LUME – și-așa PIERDUTĂ – VANĂ :
din URINATUL CER – cad CEASURI – lovite-n VECHE RANĂ…
încet cu-ncetul – UNIVERSUL – un CIR DE MUCAVÀ
se dă în stambă – făr’ rușine : CHIPU-I e de HAZNÀ !
…nu mai trimite – o – HRISTOASE – din SFÂNTA-ȚI LUMINARE
spre noi : REBUTURI – LUMEȘTI MONȘTRI – NENOROCIRI VARVARE !
și-așa dansează-n noi SATANA – o HORĂ-a BOLILOR STELARE :
nu-l ajuta – și TU – -n BEȚIA-i ! – …în NEAGRA-i DESFRÂNARE !
…VENINURI curg – pe MUNȚI – pe STÂNE – și-n STROFE DE ALTARE :
se stinge – CRISTE – RĂSTIGNIREA-ȚI – în PROPRIA-i ‘MLĂȘTINARE…
***
TÂLHAR DE NOAPTE – SUPERBĂ-ARISTOCRATĂ !
TÂLHAR DE NOAPTE – SUPERBĂ-ARISTOCRATĂ !
nu FIRFIRICI : TU jefuiești VIAȚA-ne TOATĂ !
tu – ADORABILE TÂLHAR – iscat din VEGHI DE VEȘNICIE
îmi ești dator – CU O COROANĂ : ȘI DOAR MIE !
TÂLHAR al CAUZELOR PIERDUTE (…adică – TOATE !)
lași PLETELE să-ți curgă pe FĂPTUIREA-DIN-CETATE :
ascunzi – ce noi ne rușinarăm a da-n vileag – de-o VIAȚĂ
și dăruiești ALT TÂLC – GREȘELII NOASTRE : A TA FAȚĂ !
…o – MOARTE – te-ai dedulcit la CODRU și la STELE
și mi-ai șoptit – cum UNUI DRAG COMPLICE : ”TOATE-s ale MELE !”
…PECETEA GHEȚII TALE – -NALT ASTRALE
din VECÌI – înșfăcat-am ! – …arzând – cu MARMORATA-i SLOVĂ – DIVINE TRIBUNALE !
…astfel – agonisit-am ÀRIPI – din FOCUL MÂNDRU – ÎNJOSIT ÎN VALE !
***
RUBAIYAT PARADOXAL
”eu NU exist – eu NU exist – eu NU exist…”
repeta – -ntr-una – DIN BALCON – un JUNE TRIST…
…nu se-aruncă de pe BALCON – ERA UN DOMN ! :
se duse la CULCARE – ADEVERIND…un PUI DE SOMN !
***
SATANA-LUCIFER – RĂZGÂIATO-SCUIPATUL (prozopoem)
…Făcusem baie, ieșisem din cadă și, așezat pe o băncuță, tocmai încercam să mă-mbrac…înapoi…
…Deodată, mi-l zării, în mijlocul băii, pe Satana !
Când l-am văzut pe Satana, arăta, în partea de sus a ființei sale vizibile, ca un bou (…și pe dinafară… – …dar și pe dinlăuntru, probabil…e o simplă deducție de-a mea…) : coarnele largi, curbate, mult, înafară, între care mândre coarne-și aranjase, cam cu furca, mițele-i de păr, negru ca smoala…avea și o coadă, scurtă, dar destul de stufoasă. În rest, avea mâini, picioare (fără copite), burtă…mă rog, arăta ca orice om oarecare (ba, chiar apărea ca o cretură cumsecade…, fie și cu căpățâna aia, a lui, de bou… ) – dar, pe trupul gol (deh, doar se afla într-o baie !) era teribil de blănos : blana de pe trup, tot mițe, tot smoluite… – …precum cele de pe cap. Cu un pieptene de os, încerca, chipurile, să se ferchezuiască (dragă Doamne !), peste tot…până și-ntre picioare…dar nu prea-i ieșea figura asta, cu aranjatul-pieptănatul… : își dădea mițele tot spre stânga-spre stânga-spre stânga, de se-ncurcau și mai rău !
…Apoi, îl văzui că se apropie de băncuța, pe care stăteam și de pe care trăgeam nădejde să mă ridic și să plec, spre dormitor, îmbrăcat…
Dar Satana, jucând tâmpit, cum îl știm – nu se-apropia să grăim, omenesco-drăcește-animalicește ! – …ci își făcea de cap, cu hainele mele : ba le azvârlea, de colo-colo, ba le rupea pe la cusături…punea bucățele de săpun, microscopice, pe gresia de pe jos, umedă…să-mi rup gâtul, într-un viitor cât mai apropiat…
-Satano, astâmpără-te ! – îi strigai eu, ajuns la capătul răbdării.
Nimic : azvârlea, rupea, plescăia apa, udându-mi hainele curate…
-Astâmpără-te, Satano ! Atâta îți spun !
Nimic, iarăși : îmi întorcea hainele pe dos, îmi rupea nasturii, desfăcea șireturile de la-ncălțări…
-Satano, ți-am zis, și-ți zic, pentru ultima oară, să te-astâmperi !
Nimic, mereu nimic, parcă surzise Întunecimea Sa, Marele Iluzionist Cosmic : ba, mai mult, începu să hohotească a bas-contrabas…, apoi, să necheze…să mugească…
Ei, asta a pus capac !
Mi-am strâns toată saliva din gură – și l-am scuipat, drept între ochi :
-Nemernic Arhanghel ! Răzgâiatule ! ‘Tu-ți…
Și m-am întors către Hristos, care tocmai apăruse, în ușa băii :
-Scuză-mă, Hristoase, că ți-am scuipat Arhanghelul ! – dar prea-și făcea de cap, și…”n-avea satul câini”…Rogu-te, fă-i, la loc, freza dintre coarne…te rog tare frumos…iartă-mă că i-am spulberat-o de tot, cu câtămai vijelia scuipatului meu…
Hristos începu să râdă…și, de voie-de nevoie, o făcu pe Frizerul Amator, ”frizer de gura Metroului”…din pricina mea : îi ”linse”, la loc, cu raze dumnezeiești, freza lui cea slinoasă și zguroasă, îl dezmierdă-ntre coarne…
Și-i spunea, zâmbind, Arhanghelului Celui Scuipat Între Ochi și-ntre Coarne :
-Ce să-ți fac, măi Sătănuță…măi Sătănică, măi ?! Păi, doar eu ți-am tot spus-o, c-ai să ți-o iei, într-o bună zi…”fiecare naș își are nașul”…dac-o tot faci pe nebunul, cu oricine și într-una…Mai alege și tu, mai ia-ți pauze…Eu ți-am zis, eu am auzit…dar, uite, a venit și ziua aia…mai repede decât chiar mă așteptam Eu… – …cât despre tine, n-aveai habar, măcar…
Satana, aflat, încă, sub Pieptenele Celest al Demiurgului-Frizer, numai mârâia, încet (…nu se prea potrivea mârâitura-i firavă, cu imensul său cap de bou…dar, în fine…treacă de la mine !…), că-i plăcea răzgâierea Preaînaltului…în rest, numai dădea din coada-i stufoasă, ca un metronom : ba în sus, ba în jos, ba în sus, ba în jos… – …cam…”plouat”…amârât ”nevoie mare”, deh…
Eu îi priveam, pe amândoi, pe rând…și-mi îngăduii să mârâi, printre dinți :
-Doamne, Dumnezeule Hristoase…vezi, tocmai de aceea nu Te-ascultă…tocmai de aceea a trebuit să fie scuipat : prea mi Ți-l răzgâi…Arhanghel-Arhanghel, dar nu se prea poartă cuviincios, nici măcar cu Tine…și nici respectuos…
Hristos se opri din răzgâiat pe Dracul…tăcu vreo câteva secunde…apoi, pe gânduri, zise, ”în vânt”, undeva, spre micul geam al băii, ferestruică situată tocmai dimpotrivă, față de poziția mea :
-Mda…dar…n-am unde-l alunga…că, TOTUL, este DEMIURGIA Mea…și, deh ! – …Eu sunt învățat, prin Mine Însumi, să fiu recunoscător, chiar și celor ce Mă hulesc, ori, chiar, Mă răstignesc : Arhanghelul ăsta, zurliu și mehenghi, cum îl vezi, m-a ajutat să fac Lumea… – …și, încă, din Prima Zi : din Întuneric (din propriile sale Bezne, nu-i așa, năzdrăvanule ? – i se adresă Hristos, ”plouatului” Satana…care tăcu mâlc…!), a iscat Lumina !…Nu-i așa, LUCIFERICĂ-NEASTÂMPĂRTĂ PĂSĂRICĂ ?!
Satana-Lucifer mârâi încet (…iarăși obiceiul lui, cel prost și complet dizarmonic, în raport cu ”tărtăcuța”-i imens boltită !), cam stingherit…ca un cotoi semi-pocăit, mustrat de stăpân, că prea zgreapțănă, to-aaa-ată noaptea, acoperișurile…și privi, oarecum melancolic-cruciș, cu grozav de largii săi ochi de bou… – …spre o direcție nedetectabilă…
***
CASĂ PUSTIITĂ
din CASA ASTA – au plecat spre GROAPĂ
TREI GENERAȚII – tot FĂRĂ LUMÂNARE – FĂRĂ LAMPĂ :
TREI GENERAȚII – ce-i LAGĂR – ÎNDELUNG ȘTIURĂ
și – din SIBERII – s-au întors STOARSE DE URĂ…
…o CASĂ OARBĂ – de atâtea PLÂNSURI
de-atâta FEMEIASCĂ AȘTEPTARE – CALPE VISURI…
și peste MERI – peste CAISU-N FLOARE
trec MII PUSTIURI : NICI MĂCAR O BOARE…
…iar MUȘCHIUL crește – VERDE – la FEREȘTI și-n UȘĂ :
un SCÂRȚÂIT – măcar – sau vreo MĂTUȘĂ
s-aud – ce-a lăcrămat pentru CEI DUȘI ÎN GHEȚURI
pe un MELEAG STRĂIN – ALB – FĂRĂ DE PODEȚURI…
…au mai rămas doar UMBRELE DE STIHURI
ce-au îmbibat PEREȚI – al’dată VII – acum : SĂLAȘ DE DUHURI…
***
FRUSTRATA ARTISTĂ-MOARTEA
MOARTEA îngână ELEGII – dintr-o VIOARĂ HÂRBUITĂ
MOARTEA – de PROFESIUNEA EI STRĂVECHE – -i PLICTISITĂ…
ar vrea SĂ CONCERTEZE – PESTE NOI LUMI ȘI ALTE STELE
vrea-o-ar RENUMELE-I DE CIOCLU să-l lepede – DEGRABĂ – ÎN ABISURI ARS-GRELE…
…dar – vezi – ÎN CER NU E DEMOCRAȚIE – deci MOARTEA E SILITĂ
să facă TOT CE LUMEA-O CREDE A FACE DIN URSITĂ…
(…unde-i ARMATA S.U.A. – să democratizeze CERUL – cu FORȚA – -ntr-o CLIPITĂ ?!)
…o – BIATA MEA FECIOARĂ FUNERARĂ – ce BLESTEM
să vii LA PATUL MEU – ORICÂND : căci – NĂTĂRĂU ! – MEREU TE CHEM !
ARTISTĂ – cu VOCAȚII și cu GENIU – tu tot privești spre CRIST :
”TU – RĂSTIGNITULE – de ce nu vrei – în LUMINATA-ȚI – AGLOMERATA-ȚI SUITĂ – și-un…ARTIST ?”
…dar CRISTUL a surzit – de-atâtea JALBE – FEL ȘI SOI ! :
continuă-A-I INTERZICE MORȚII – SĂ FIE-N ARMONII – CU NOI…
…tu să nu blèstemi MOARTEA – ce PRIN NIMIC NU-I VINOVATĂ !
ci PROBOZEȘTE LUMEA ASTA – DE CRIST ȘI SFINȚI UITATĂ :
de la CONCERTUL – DE GENIU – -AL FUNESTEI VIOLONISTE – într-una alungată !
***
AVERTISMENT COSMIC
NĂVALE DE PĂSĂRI – cu ȘUIER și CÂNTEC
BARBARE NĂVALE : ”te SFÂRTEC – te SPINTEC !”
…nu-i CÂNTEC DE LIRE – ci-i APOCALIPSA
căreia-OMENIREA îi tot simte LIPSA !
iar ȘUIER SĂLBATIC – PĂDURI PRĂBUȘEȘTE
FUNESTUL lor CÂNTEC – toți MUNȚII-i TOCEȘTE :
nu-i CÂNTEC DE LEBĂDĂ : URLĂ VULCANII !
…PĂMÂNTURI-FOC-APE – și-amestecă anii…
NĂVALE DE PĂSĂRI – și-AMINTIRI RETREZITE
îmi macină PIATRA – iar STELE-s CHIRCITE !
…și tot UNIVERSU-nțelege MÂNIA
ce-l încinse pe CRIST – când văzu pe TIPSIA
FERICIRILOR Lui LEGIUITE – în loc de DIVINUL UMAN :
DIN NOU – CAP-TĂIAT : pe MARTIRUL IOAN !
***
RUBAIYATUL NEVOII ÎMPLINIRII PRIN EXTERIOR
speri PERFECȚIUNE – -nfulecând – în DUMICAȚI – EXTERIORUL ?
în PARADIS – NIMENI NU ÎȘI ÎNGHITE SEMEN ! – …ori PICIORUL…
în PARADIS – ETERNĂ HRANĂ-S EXTAZUL ȘI LUMINA !
…și doar în COCINA DE-AICI – nevoie simți A TE-MPLINI – prin ce – deja – -a și ”ochit” VERMINA…
***
URSUL DE CEAȚĂ
ursul de ceață s-a fost trezit
și-așteaptă-n streșini – totu-a pilit !
tot ce-a văzut – a mormăit
tot ce-auzì – a-ncremenit !
ursul de ceață
tobe de gheață
ursul de ceață
ceasuri agață…
ursul de ceață topește uși
intră la tine – și-ți zice : ”huși !”
ursul de ceață – și moartea mea
se ceartă-n praguri – pentru-o sardea !
ursul de ceață
tobe de gheață
ursul de ceață
ceasuri agață…
ursul de ceață descântă-n munți
au picat stele – din multe frunți
ursul de ceață – ursul de regi
ne strânge-n brațe – pe proști – pe blegi…
ursul de ceață
tobe de gheață
ursul de ceață
ceasuri agață…
ursul de ceață-mi calcă pe urme
cartea rămâne un biet ghem de sârme
șterge cu blana-i – stih după stih
nu mai e-n lume nimic zarif
ursul de ceață
tobe de gheață
ursul de ceață
ceasuri agață…
slovă cu slovă – provă cu provă
ursul de ceață – cu-o ibovnică movă
învinețește – poemul moare :
mai pune-aicea o țâr’ de sare !
ursul de ceață
tobe de gheață
ursul de ceață
ceasuri agață…
ursul de ceață rosturi culege
nu mai rămâne – nici cap – nici lege
ursul de ceață – de s-a pornit
e promoroacă – până și-n gât !
ursul de ceață
tobe de gheață
ursul de ceață
ceasuri agață…
tot s-a sfârșit – dar el nu credea
ursul de ceață – de după perdea
convinge zeii de mucavà
să-și țină liniști – în inima mea…
ursul de ceață
tobe de gheață
ursul de ceață
ceasul mi-e față !
pârjol de zăpadă a izbucnit
ursul de ceață totu-a scrumit
ursul de ceață – beat de vecie
tot schimbă clanțe – la magazie…
ursul de ceață
tobe de gheață
ursul de ceață
ceasul mi-e față !
descântă – descântă – urs de tămâie
nimic – în vreo lume – să nu rămâie
descântă – descântă – dușman de soare
pân’ pică zeii – toți – din picioare !
ursul de ceață
tobe de gheață
ursul de ceață
ceasul mi-e față !
îl rog să-mi spuie de cărăruie
ursul de ceață și soarta șuie
degete-mi prind în spinii de gard
în ochi ‘mi-ndeasă păduri de fard…
ursul de ceață
tobe de gheață
ursul de ceață
ceasul mi-e față…
–––––––
Adrian BOTEZ
Adjud, 10 decembrie 2021
