Moștenită de la strămoșii noștri, cultura națională are la bază obiceiuri și tradiții, moduri de comunicare, forme specifice scrisului și vorbirii, valori naționale etc., respectivele încadrându-se în disciplina sau definiția culturii. Cultura în esență cuprinde totalitatea valorilor materiale și spirituale necesare omului, necesare unui popor în existența cotidiană. Așa fiind, prin termenul cultură înțelegem că este vorba de existența umană prin intermediul căreia se prezintă manifestările și activitatea de zi cu zi a individului, – lucruri prețioase care trebuiesc menținute și apreciate la justa valoare, dar, în același timp, dezvoltate continuu în pas cu lumea modernă civilizată. În felul acesta prin procesul de dezvoltare a omului se modifică evolutiv și  cultura acestuia, concomitent presupunând în sine și nivelul de civilizație al propriei societăți. Respectiv, prin nivelul de dezvoltare al propriei societăți individul este satisfăcut din punct de vedere material, iar cultura îi este acel pilon care îi oferă multă siguranță în obținerea unui nivel intelectual tot mai avansat, astfel oferindu-i posibilități reale în realizarea propriilor necesități spirituale. Referindu-ne la expresia de necesitate, atunci aceasta prin categoria sa filozofică reprezintă esența lucrurilor din viața fiecărui individ. Drept urmare, cultura este o exigență prioritară în existența și evoluția umană.

Orice națiune își are cultura sa și nivelul său de dezvoltare, – o diversitate enormă de aspecte care prin anumite perioade istorice se completează reciproc. Prin aspectul globalizării acest lucru e benefic pentru unele popoare care încă se află la un nivel inferior de dezvoltare, având și o cultură mai inferioară. Astfel, unele popoare cu o cultură mai puțin civilizată ar putea ușor apela și la alte forme de culturi, adică la o cultură plină de cunoștințe și de valori prin care masele ar urma să fie în contact mai activ cu viața creatoare în scopul de a-și forma un nivel intelectual multilateral sau un nivel mai ridicat în dezvoltare. În asemenea cazuri este nevoie de dorința individului, dar și de dorința societății respective care ar urma să fie mai deschisă la transformările evolutive, la schimbările ce aduc numai profit material și spiritual vieții umane. Lucruri și acțiuni frumoase, însă, cu mare regret, nu fiecare ființă umană, nu fiecare popor rămas în subdezvoltare înțelege toate aceste lucruri. Este nevoie de timp, de voință, de recunoaștere de sine și de mediu, în mod aparte, este nevoie de o schimbare radicală a mentalității. Este nevoie de multe alte lucruri pe care omul încă nu reușește să le sesizeze în de ajuns, cu atât mai mult că aceste aspecte nu sunt înțelese nici de oamenii ce stau în capul puterii și administrează țara sau societatea respectivă. Componente dureroase și triste care se răsfrâng asupra unor societăți, componente specifice societății basarabene de astăzi, – o societate inhibată de trecuturi, cu o stare de înapoiere și lipsă de cultură. Necătând la faptul că la ziua de azi îi sunt deschise drumurile către o lume civilizată, oricum societatea moldavă tinde de a conserva dezvoltarea spirituală a poporului, tinde de a menține o subdezvoltare doar pentru a ține în întuneric o lume întreagă care se caracterizează printr-un comportament umil. Totul se întâmplă din cauza că mentalitatea clasei dominante este destul de depășită, aceasta fiind adeptă încă a unui trecut primitiv. În modul respectiv, o întreagă colectivitate de oameni îndură și rămâne în subdezvoltare economică, socială, culturală, etc., neavând la bază acel stimulent de care are nevoie.

Dacă prin expresia cultură se definește înțelesul de a respecta, de a onora, de a instrui și educa etc. – totul reducându-se la conținutul valorilor și al normelor comportamentale decente ale omului;  atunci prin expresia incultură definim componente precum lipsa de cultură elementară, ignoranță, decădere, neștiință – totul reducându-se la tendința omului, comunității de a se izola și îndepărta tot mai mult de tot ceea ce este civilizat. Evident, fiecare societate își are cultura sa formată de-a lungul timpului, respectv și normele de comportament uman sunt interpretate sub influența culturii respective, astfel totul fiind ghidat sub influența mediului corespunzător. Este o corelație dintre fenomene și ființe care depind între ele condiționat, fără a realiza vreo abatere oarecare, ca să nu generalizăm. Sub această formulă are loc procesul de contaminare a omului cu factori negativi sau pozitivi, astfel formându-i existența reală în cadrul unei colectivități vulnerabile sau decente. Cu mare regret, însă, ca exemplu, omul din societatea moldavă cade ușor sub influența factorilor negativi care le îngreunează atât dezvoltarea, cât și existența. Drept vorbind, societatea există prin termenul de subdezvoltare și subcultură, identificându-se uniform prin limitele obscurantismului, fenomen ce scoate în evidență o stare de înapoiere culturală sau, mai bine zis, o atitudine retrogradă față de răspândirea culturii și a progresului în mase. Ne întrebăm: de ce și cum poate avea loc un asemenea proces vital într-o societate din epoca contemporană, cu atât mai mult că epoca contemporană se definește prin modificări esențiale în politicile culturale, economice, sociale etc? Tendința spre o cultură cât mai avansată este spațiul prin care ființa umană încearcă să se realizeze evolutiv pentru a crea bunăstare, dezvoltare, erudiție. Iar prosperitatea unui popor sau a unei societăți nu poate fi concepută fără fundamentul unei culturi sigure, aceasta fiind bogăția cea mai de pret în existența umană. Corespunzător, ne întrebăm din nou: care este considerată cea mai de preț bogăție în cadrul societății basarabene de astăzi? Continue reading „Galina MARTEA: Cultura națională în limitele obscurantismului” →