Valeriu DULGHERU: Al doilea val de deportare a românilor basarabeni

 „Ştiu, de bujori de câmp / Însângerat mi-e plaiul.

Ici pe pământ străin / Mă tem să nu-mi uit graiul”

 (Simion Plămădeală. Cântec de dor. Karaganda, Kazahstan, 5.05.1986)

 

Astăzi se împlinesc 71 de ani de la cel de-al doilea val de deportări – deportările de la 6 iulie 1949. În legătură cu acest trist eveniment un grup de autori au creat un film „Siberia din oase” despre drama a mii de români basarabeni deportați în Siberia, care va fi prezentat pe parcursul săptămânii pe postul de televiziune TVR.

https://www.ziarulnational.md/siberia-din-oase-un-film-despre-drama-a-zeci-de-mii-de-basarabeni-din-perioada-stalinista-prezentat-in-premiera-absoluta-la-tvr-moldova/

Această mare crimă a făcut parte dintr-un întreg lanț de acțiuni ale regimului de ocupație sovietic, care se încadrează în noțiunea de genocid:

  • Deportările de la 13 iunie 1941;
  • Războiul pornit tot de regimul sovietic în contextul teoriei leniniste despre revoluția mondială „Fie ca 90% din poporul rus să piară (doar că pe lângă poporul rus mai erau vreo 200 de popoare mici neruse), dar măcar 10% să ajungă la revoluția mondială” declara acest „mare umanist” V. Lenin;
  • Foametea organizată din a. 1946-47;
  • Colectivizarea forțată (1944-1951);
  • Deportările de la 6 iulie 1949.

Atât foametea organizată cât și deportările de la 6 iulie 1949 au fost acțiuni criminale întreprinse de regimul de ocupație sovietic pentru ai „îmblânzi” pe țăranii gospodari și ai „convinge” să intre în kolhozuri. Doar în satul meu de baștină de foamete au murit peste 500 de oameni (apr. 25%din populație(

În general, majoritatea ţăranilor basarabeni (cu excepţia celor fără pământ, care nu pot fi numiţi ţărani ci argaţi!) aveau o atitudine extrem de negativă faţă de kolhozuri. Iată doar unele păreri ale ţăranilor:  „…la noi, slavă domnului, kolhozul s-a desfiinţat şi noi iarăşi vom trăi pe vechi – individuali (nu ştia ţăranul ce fiară s-a apucat de capul lui – n.n.). În kolhoz nimeni nu doreşte să se înscrie…” (s. Chircani, jud. Cahul). „…La noi organizează kolhoz, însă nimeni nu doreşte să se înscrie…” (s. Larga, jud. Cahul). Documentul mai conţine încă 19 opinii ale ţăranilor.

Dacă deportările din 1940-41 au fost mai mult o ofensivă politică a regimului comunist de ocupaţie, atunci foametea din 1946-47 şi marea  deportare din 1949 au avut, în special, un caracter economic. Foametea din 1946-1947 a accelerat colectivizarea gospodăriilor ţărăneşti. Astfel dacă la 1 iulie 1946, în Republică existau 2 kolhozuri atunci la 1 iulie 1947 – deja 146, crescând în 1948 până la 46958, iar în ianuarie-septembrie 1949 (în special după marea deportare de la 6 iulie 1949!) – de la 89791 la 330489. În conformitate cu hotărârea Consiliului de Miniştri al URSS, din 17 august 1947, Biroul CC şi guvernul republican au adoptat decretul despre depistarea, în judeţe, a gospodăriilor „chiabureşti” şi impozitarea lor. „Acest lucru este adevărat (deportarea) mai ales în ceea ce priveşte efectul asupra ritmului de colectivizare în următoarele luni după deportare. Astfel, numai în lunile iulie-noiembrie 1949, cota gospodăriilor ţărăneşti care au intrat în colhozuri s-a majorat de la 32% la 80% din total, pentru ca să se ridice la 97% în ianuarie 1951…Un efect scontat al deportării din 1949 a fost înregimentarea accelerată şi masivă a ţăranilor în kolhozuri, aşa-numita colectivizare, sau „ofensiva decisivă a socialismului asupra satului” dintre Prut şi Nistru. Legarea ţăranului de glia kolhoznică, prin dictatul regimului bolşevic, a avut drept urmare lichidarea proprietăţii private şi pierderea sentimentului de iniţiativă economică la sate, desţărănirea şi dezmoştenirea clasei ţăranilor. Odată cu încheierea colectivizării, a fost instituit un mecanism special al relaţiilor de producere şi repartiţie, care permitea statului sovietic să controleze în totalitate producţia agricolă, ţăranii primind de la stat doar minimul necesar pentru a supravieţui şi a munci din greu pe terenurile kolhoznice” (Raportul Comisiei pentru aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Noldova”.

Chiar şi după această foamete straşnică, puţini ţărani doreau să între în colhoz. La data de 1 iulie 1948, în kolhozuri erau cuprinse doar 11,7% din toate gospodăriile ţărăneşti. Pentru a-şi îmbunătăţi indicii, ştabii partiinici au început pregătirea celei de a doua mari deportări. Într-un raport al Ministerului Afacerilor Interne al RSSM din 12 octombrie 1948, adresat ministrului de interne al URSS, Kruglov, se menţiona că în decurs de doi ani şi jumate organele MAI au tras la răspundere penală 44160 de oameni, din care în 1946 – 15550, în 1947 – 21707 şi în prima jumate a anului 1948 – 6903 oameni. În majoritatea cazurilor pentru nedorinţa de a intra în kolhoz, pentru neachitarea birurilor insuportabile etc.

La 28 iunie 1949, când se celebrau nouă ani de la „eliberarea” Basarabiei (iunie 1940), Consiliul de Miniştri al RSSM adoptă Hotărârea cu caracter strict secret nr. 509 (bun cadou pentru românii basarabeni!) “Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSSM a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor, care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”, la care se anexează 67 de liste cuprinzând 11342 familii (un număr mai mare deci decât cel aprobat de Biroul Politic al CC al PC(b)US), cu indicaţia de a se încredinţa Ministerului Securităţii Statului sarcina „înfăptuirii tuturor acțiunilor în legătură cu deportarea chiaburilor”. Bun cadou, n-ai ce spune. În realitate, în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, au fost deportate „pe vecie” în cadrul Operaţiunii „Iug” („Sud”) în jur de 36000 persoane (9864 bărbaţi, 14300 femei şi 11889 copii). Basarabenii au fost deportaţi în diverse lagăre ale Gilagului sovietic Siberia (Kurgan, Tiumeni, Irkutsk, Habarovsk) şi în Kazahstan (Aktiubinsk, Jambul şi Kazahstanul de Sud). Și din satul meu de baștină au fost deportate „…6 dintre cele mai harnice familii carpeștene ce au mai rămas după deportările din 1940-41 și 1944-49 și anume Ghiță și Pelaghea Dănălache, Țăpordei, Postu, Tiron, Chiperi” (V. Bălan. A baștinei eternă amintire). Numărul deportaților ar fi fost mult mai mare dacă o bună parte din intelectualitate, gospodar, nu s-ar fi refugiat în a. 1944 (având experiența amară și exemplul viu din prima ocupație a Basarabiei la 28 iunie 1940) în România. Câți basarabeni au devenit mari intelectuali în Țară.

Doamne, câte râuri de lacrimi s-au scurs, câte familii distruse, câte suflete mutilate de copii se ascund în spatele acestor cifre şi rapoarte seci. Executorii acestor crime împotriva umanităţii trebuie să fie cunoscuţi publicului larg. Iată doar unele nume ale celor care au planificat şi realizat acest genocid:

  1. General-maior Mordoveţ Iosif Lavrentievici – ministrul securităţii de stat al RSSM;
  2. General-maior Ermolin Ivan Ilici – responsabil al MSS al URSS;
  3. Colonel Kolotuşkin Alexandr Alexeevici – viceministrul de personal al securităţii de stat al RSSM;
  4. Colonel-locotenent Ostreacov Serghei Zaharovici – şeful ştabului conducerii operaţiunii;
  5. Maior Iacovlev – şeful secţiei nr.2 a MSS al RSSM;
  6. Căpitan Şvarţman Lev Zinovievici – şef sector secţie nr.2 MSS al RSSM;
  7. Locotenent Mordoveţ Leonid Iosifovici – responsabil operativ superior al secţiei nr.2 a MSS al RSSM (fiul ministrului I. Mordoveţ!).

În total – 30 de persoane, care au participat la conducerea nemijlocită a aşa-numitei „operaţiunii”. Observaţi în această listă vreun nume de basarabean, fie şi coadă de topor? Nu. Încă o dovadă că regimul sovietic a fost unul de ocupaţie.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Al doilea val de deportare a românilor basarabeni”

Al. Florin ŢENE: Istoria muzicii poate fi înțeleasă și altfel?

         Întâmplări ce falsifică adevărul în opera compozitorului Joseph Haydn

                   Dacă  astăzi Istoria muzicii Universale are pagini convingătoare despre operele lui Mozart și Beethoven, ne existând dubiu asupra autenticității operelor lor, nu același lucru se întâmplă  cu compozitorul Joseph Haydn, fenomen petrecut în afara voinței sale. Problema unui catalog Haydn, lucru aproape de necrezut, rămâne încă deschisă. Pornind de la primele ediții ale lui Haydn, cele tipărite la Paris în 1764 și privind primele șase simfonii și cvartete și până la edițiile cale mai recente ale caselor Artaria, Breikopf, Hummel și Kurzbock, amatorul de muzică rămâne nedumerit, dezorientat, în fața unui haos de opusuri, unele în contrazicere cu altele. Se pune întrebarea care este cauza acestei dezordini survenite în catalogarea operelor celui mai ordonat compozitor care a existat vreodată? Biograful H.C.Robbins Landon, în introducerea masivului său studio asupra simfoniilor lui Haydn, specifică: “Pentru că biografia definitive a lui Haydn să poată fi întocmită trebuie în prealabil să se publice un catalog complet al operelor și o ediție integral a muzicii lui… “

            Compozitorul român Eusebie Mandicevschi, care a trăit în perioada 1857-1929,  fiind directorul arhivelor “Amicii Muzicii” din Viena, a studiat și a lămurit controversata situație a simfoniilor haydniene. El susține că Haydn a scris 104 simfonii; compozitorul însă, în catalogul din 1805, dă act de naștere unui lot de 118 simfonii. Se pune întrebarea care este tâlcul diferenței de 14 simfonii?  Știe mai bine românul Mandicevschi decât însuși Haydn? Cât ar părea de paradoxal, dreptatea e de partea istoriografului român. În 1960, profesorul Jens Peter Larsen de la Academia din  Copenhaga, confirmă  întru totul opinia lui Mandicevschi: Haydn a scris numai 104 simfonii.

            Lipsa de scrupule și de conștiință a editorilor a făcut ca să se publice, chiar în timpul vieții lui Haydn, sinfonii scrise de alții și date drept opere ale uriașului simfonist vienez. Afacerile cereau astfel: o simfonie de Haydn se tipărea la iuțeală în 3-4 ediții. Adalbert Gyrowetz, un elev a lui Haydn, a rămas uimit găsind tipărită la Paris, în 1789, o simfonie a lui care purta pe copertă numele lui Haydn…Falsuri grosolane de felul acesta au fost săvârșite chiar și de cei din anturajul lui Haydn, de unii din membrii orchestrei pe care acesta o instruia și dirija la Eisenstadt și Esterhaz. Muzicieni de valoare- unii compozitori de renume- scriau o simfonie, o dădeau lui Haydn să o cerceteze și să o corecteze, acesta o îmbunătățea copios, apo lucrarea era trimisă editorilor ca operă haydiană. Târziu, în 1805, însuși bătrânul și bietul Haydn nu a mai putut ști care simfonie a fost a lui și care nu…

            O altă încurcătură a fost legată de simfoniile haydiene vine de la fratele mezin al compozitorului Haydn, pe nume Michael Haydn ce a trăit modest la Salzburg care a compus și el numeroase lucrări; missele și canoanele lui au fost elogiate de Mozart care i-a fost elev;Michael a scris și multe simfonii. Aproape toate aceste lucrări au fost catalogate fiind a le lui Haydn datorită unor superficiali cercetători și muzicologi.Astfel, în anul 1895, operele simfonice ale lui Haydn să ajungă la cifra incredibilă de 182! Iar Hyadn era prea bătrân să-și amintească, la acea dată, toate lucrările scrise de el.

–––––––––-

Al.Florin Țene

Ionuț ȚENE: Black Lives Matter este discriminatoriu, deoarece All Lives Matter!

În SUA nu are loc un simplu protest, ci o revoltă socială de tip neo-comunist, pe fundamente marxiste? Ca la orice mare “imperiu,” din timpuri străvechi, destructurarea vine în general din interior şi este ideologică, bazată pe lipsa de încredere şi a proiecţiei de viitor. Iconoclasmul împotriva fundamentelor morale democrate şi civilizaţiei americane se aseamănă cu revoluţia bolşevică din Rusia anilor 1917/1918, care a dus la totalitarism. Anarhia este anticamera dictaturii, iar ceea ce se întâmplă în marile metropole americane este preludiu unei posibile revoluţii iconoclaste marxiste, care dărâmă la propriu pilonii democraţiei americane pentru a implementa arbitrariul şi direcţiile de propagandă comunistă, în stil Pol Pot sau Mao, dar cu ajutorul filosofiei marxist – leniniste şi sub apanajul virusului chinez.

Pornită de la o revoltă firească, în urma asasinării brutale şi criminale a unui infractor afro-american de către un poliţist alb, protestul firesc este de fapt pentru anumite forţe subsidiare, paravanul implementării revoluţiei de tip comunist în SUA, cu ajutorul extremei stângi din universităţile americane devenite pepiniere ale culturi marxiste, construită de fapt pe intoleranţă şi ura faţă de o reală diversitate. E un paradox folosit de Marx din dialectica hegeliană.

Ne batem pentru toleranţă cu o intoleranţă atroce, demnă de Lenin şi Stalin. De fapt, Black Lives Matter este un slogan discriminatoriu. Din acest slogan se înţelege că numai afro-americanii au drept la viaţă? Restul trebuie să accepte auto-umilirea şi tăcerea?

În realitate, în faţa lumii, All Lives Matter este sloganul corect, pentru că toate vieţile contează, şi ale celor albi, galbeni, eschimoşilor sau arabilor. De fapt, extrema stângă americană se foloseşte de nemulţumirea „noului proletariat”, pe bună dreptate revoltat de discriminare, dar ca un instrument a introducerii unei noi ordini sociale sau a „new brave world”.

În stil marxist li se zgânderă orgoliul celor oprimaţi din comunitatea de culoare, că ei au drepturi mai multe pentru că au fost oprimaţi secole şi revolta le este justificată, aşa cum a făcut partidul bolşevic cu proletariatul în 1917, în realitate nu muncitorii au ajuns la putere în Rusia sovietică, ci o mână de tirani sângeroşi, o sectă intolerantă îmbătată de puterea absolută. URSS a fost o corporaţie. Credeţi că cei care se folosesc de Black Lives Matter îi vor scoate pe afro-americani din ghetoruri, sărăcie şi discriminare, în realitate în stil hegelian şi pur marxist sunt masă de manevră pentru cei care vor să radă istoria democraţiei în SUA pentru o nouă revoluţie în stil bolşevic, în care o sectă minoră, corporatistă, vor să stăpânească „imperiul” în interes propriu, aşa cum au făcut adepţii lui Lenin în imperiul ţarist.

În SUA, odată cu dărâmarea statuilor se dărâmă de fapt fundamentele democraţiei şi toleranţei. Să dărâmi statuia lui George Washington, fondatorul SUA nu are legătură cu democraţia şi civilizaţia, ci cu totalitarismul de tip comunist. Cei care vor să pună mâna pe putere, nu mai au nevoie de Cervantes, Andrew Jackson sau statuia lui Napoleon, toate devastate, pentru că simbolurile lumii vechi, care au dus la progresul, democraţia, civilizaţia şi prosperitatea americană, îi împiedică pe adepţii cultului lui Marx, să facă din această măreaţă ţară o Cambodgie a intoleranţei absurde a khmerilor roşii sau o „revoluţie culturală” în stilul lui Mao? În Occident se vandalizează statuile lui W. Churchill sau Wodrow Wilson, acele personalităţi care au pus stavilă comunismului în 1919 şi nazismului în 1945 şi au tras „cortina de fier” peste mâinile hărpăreţe ale lui IV Stalin. Credeţi că este întâmplător? Statuile celor care au salvat lumea de nazism şi comunism sunt vandalizate sau interzise în universităţi, iar monumentele lui Marx şi Lenin stau în picioare sau se ridică ca ciuoercile după ploaie în SUA sau Germania. Fără eroismul lui Churchill, în oraşele europene azi am fi avut statuile lui Hitler sau Stalin.

Continue reading „Ionuț ȚENE: Black Lives Matter este discriminatoriu, deoarece All Lives Matter!”

Premiile Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România

 

Au primit DISTINCȚIA „Centenarul UZPR – ACTA non verba”

 

Secțiunea PUBLICAȚII – REVISTE-CARTE

Cornel Cepariu Ștefan Radu Victor Eugen Mihai Ana-Cristina Popescu Dumitru Buțoi

 

Secțiunea PRESĂ SCRISĂ

Miron Manega, Dumitru Țimerman, Vasile Vulpașu, Livia Ciupercă

 

Secțiunea TELEVIZIUNE

Nicolae Dinescu Sorin Burtea Petru Frăsilă

 

Secțiunea ONLINE

Șerban Cionoff, Al.Florin Țene

 

Secțiunea DIASPORA

Alex Cetățeanu, Mircea Popi, Daniela Gumann, Dan Toma Dulciu, Theodor Damian

 

Secțiunea FOTOJURNALISM

Florin Eșanu Virgil Jireghie

 

Invitat special Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar IULIANA GOREA COSTIN

Desene în nisip în viziunea artistei MARIANA PACHIS Redactor Roxana Istudor

Voci cărți de vizită RĂZVAN ONESA OVIDIU ZANFIR Muzică Cristian Botgros și Orchestra Lăutarii – Balada Ciprian Porumbescu Regie și concept Teodora Marin Montaj OVIDIU ZANFIR Producător DORU DINU GLĂVAN Serata „Eminescu, jurnalistul” – 28 iunie 2020

Paul LEIBOVICI: Arhivele povestesc

În zilele noastre când epidemia CORONA face ravagii pe întregul glob pământesc, când zi de zi pământul negru acoperă victimele, în calendarul mortuar sunt înscriși mii de persoane –și nu numai dintre cei vârstnici. Omenirea este în așteptarea unui remediu, a unui SER salvator! Citim și ascultăm despre străduințele imunologilor în căutarea unei astfel de medicament.

Arhivele păstrează mărturii autentice, din secolul XIX în care o maladie HOLERA s-a răspândit cu violență ucigând în Rusia și mai apoi în India mii și mii de oameni. Suntem într-o epocă în care canalizarea, igiena fie personală sau colectivă era aproape inexistentă  sau lipsea cu totul. Locuințele erau mici, iar familiile se rezumau la spații reduse, lipsite de closete. Acestea erau pe undeva în apropierea unui canal de scurgere a zoilor. Organizarea sanitară de sănătate publică  nu exista, ori –în orașele principale de abia se organiza. HOLERA era boala infecțioasă care izbucnea tocmai în aceste condiții primitive de viață.

Marile comunități duceau o viață primitivă, de abia își croia drumul.  Desigur, scânteiele igienei a apărut la început doar în familiile cu un oarecare nivel cultural-emanicipat.

Holera-această boală infecțioasă –molipsitoare își găsea mediul favorabil tocmai în primitivitatea din Rusia, India, țări cu o imensă populație și în acelașo timp lipsite total de ceea ce se numește ,,igienă,,. Imperii în care sanitația ori nu intra în preocupările conducerii statului,fiind o noțiune inexistentă. Tocmai în aceste imperii Holera a devenit o epidemie care la vremea ei a înghițit comunități de oameni –necunoscând limite de vârstă.

Primele documente au fost găsite în limba sanscrită. Acestea  povestesc de populația din așezările de-alungul apelor Gangelului. Alte documente din 1628 sunt cele descrise de olandezul Iacobus Bontius. Epidemia s-a răspîndit în jurul anului 1669 în China. Descrieri ale epidemiei ,,Holera,, le găsim în documentele din 1817-24 aflate în arhive. Dar epidemia din 1846-1863 care a cuprins Europa –cu deosebire Rusia și mai apoi India, a atins cel mai mare număr de victime. Epidemia a fost cunoscută și sub denumirea de ,,Boala Neagră,, lovind în special localitățile cu o populație intensivă. Dar, și în acele vremuri, cînd știința medicală era destul de redusă,mijloacele de cercetare – minimale s-a găsit un cercetător–destul de tînăr –care a dovedit că ,,salvarea e posibilă,,. Numele omului de știință MORDEHAI ZEEV HAVKIN – originar din Rusia, a studiat medicina  în Elveția ,iar apoi a plecat în Franța unde a candidat la Institutul PASTEUR. Cu toate că a fost primit ca ,,bibliotecar,, tînărul dovedindu-și calitățile de cercetător, a lucrat în laboratoarele acestui institut.

,,HOLERA,, a izbucnit, iar mijloacele de cercetare și remediere erau aproape inexistente. În timp ce lucra alături de Pasteur și Mahnikov, tînărul Havkin a început să cecrceteze asiduu ,,cauzele ,,sau rădăcinele acestui microb -denumit Holera care ucidea viețile zi de zi. A reușit ,prin străduința și cunoștiințele sale să adîncească cercetările și astfel să găsească mai întîi,,rădăcinele,, acestui microb mortal. Havkin a reușit să prepare o imunizare a holerei pe baza unor microbi slăbiți. În acea perioadă din cauza mizeriei, primivității , după cum afirmam mai sus –au murit mii de oameni.Cercetătorul amintit a reușit să prepare un ser pentru imunizarea holerei pe baza unor microbi slăbiți. Atît în Rusia cît și India s-au refuzat propunerile tînărului cercetător ,ale medicamentului pe care –l găsise și-l propusese. HAVKIN a luat hotărîrea –poate de necrezut –de a dovedi pe propriul său corp ,eficiența intervenției sale.,,Și-a injectat o porție de microbi Continue reading „Paul LEIBOVICI: Arhivele povestesc”

Melania RUSU CARAGIOIU: Al XXI-lea Festival Internațional al Scriitorilor și Artiștilor de la Val David, Canada

Suntem în plină vară termică, deși nu a început încă solstițiul de vară.

Este anul Pandemiei covid-19, 2020. Spiritele caută mereu același drum știut, sigur și productiv, silențios și eficient inspirat dintotdeauna. Fiecare recurge la resusele sale personale de a rezista și de a continua drumul știut, netezit cu grijă din trecut, drum care trebuie urmat ascendent și de aci înainte. Acum împotriva pandemiei  încoronată de covid 19, sau de alți înrudiți ai lui, omenirea secolului de început XXI, caută idei și metode salvatoare spre a fi cât mai puțin stânjenite activitățile și aspirațiile umane și integritatea socio-economică.

 Omul chibzuit, precum zice românul, și poate nu numai el, lucrează după un plan, după un program și încearcă prin mintea lui iscusită, să folosească sau să inventeze orice soluții spre a-și realiza planul propriu.

 În cazul de față, dacă nu ne putem vedea în persoană, în cadrul Festivalului Internațional al Scriitorilor și Artiștilor de la Val David, atunci să găsim o metodă apropiată. Exista de mulți ani o asemenea metodă a Teleconferințelor, dar mult mai rudimentară. Acea metodă, precum tot ce este sub mâna omului și în puterea minții lui, s-a perfecționat și iată -ne de data aceasta, spre a ne întâlni virtual, folosind procedeul de mare tehnologie ,,Calendar intregration” cu ,,Microsoft Outlook”, videoconferința prin Zoom.

Procedeul de a strânge împreună o comunitate diversă, cu participanți din diferite colțuri ale lumii nu este prea simplă, ci este facilă doar pentru un specialist internaut.

 Întrucât este prima dată când Festivalul Internațional al Scriitorilor și Artiștilor de la Val David, Director Flavia Cosma, se desfășoară în condiții tehnologice de Zoom, am considerat necesar prin cele de mai sus, să descriu frământările, prin care s-a născut întâlnirea noastră. Pentru prima dată ne vedem și ne auzim în condiții deosebite, de pandemie, în care să nu folosim măști de protecție, să vorbim liber și să fim înconjuați de prietenii cunoscuți și de alții noi pe care dorim să îi cunoaștem, mai bine.  Putem fi înconjurați- ceeace am și făcut- și de familiile noastre, acasă la noi, dar să ne simțim tot atâi de aproape ca întotdeauna.

  Gândind la toate aceste elemente, Doamna Directoare profesor, jurnalist, scriitor, Flavia Cosma, a programat continuarea întâlnirilor noastre și în acest an, 2020 la al XXI-lea Festival Internațional de la Val David–Laurentides- Canada.

Toate fiind bine pregătite, în data de 20-21 iunie 2020, în cadrul unei teleconferințe Zoom ne-am întâlnit cu toții în cele mai clare și bune condiții, sub mâna specialistului, Dl. inginer Cristian Bucur și a Doamnelor, Flavia Cosma și Marie Annie Soleil.

Într-o mare efuziune de sentimente ne-am întâlnit, spre satisfacția noastră și a lucrărilor Festivalului, în zilele,,memorabile”, cum zice cronicarul, de 20-21 iunie 2020, ăntr-un grup format din 30 de persoane participante imagistic și vocal, prin contribuția creațiilor noastre personale, adăugând de fiecare membru ,,expozant, sau grăitor” și familia și prietenii curioși, de acasă, de lângă noi, dinafara cadrului, se înțelege, să afle și să sărbătorească împreună cu noi evenimentul difuzat on line.

Am auzit mereu oameni plângându-se de existența pandemiei și de atâtea dragi vieți pierdute, dar unii mai inimoși, după ce au plâns, și-au șters lacrimile și au afirmat că trebuie să tragem învățăminte, și să punctăm și unele oportunități, spre revenire, chiar precare, după atâtea pierderi prin groaznica pandemie. Și iată, uitând pentru un moment tristețea pierderilor, creația noastră a notat totuși  popularitate prin participarea vizuală discretă și a ivitaților noștri, din umbră. A  crescut larg și popularitatea acestui Festival difuzat prin Zoom.

Cu permisiunea D-nei Directoare Flavia Cosma, voi insera tabelul participanților, exact după programul întocmit de Domnia sa.

Programme du Festival

LE SAMEDI 20 JUIN 2020

De 14h30 a 17h30

Présentation—Flavia Cosma, Janine Pioger et MarieAnnie Soleil

Janine Pioger et Anna Louise Fontaine vont lire des textes en français.

  1. Hélène Dorion— écrivaine, poétesse, suivi d’un film court « Hélène Dorion-Pierre-Luc Racine—Pas même le bruit d’un fleuve »
  2. Bina Sarkar Ellias—poétesse, écrivaine, cultural promoteur, Mumbai, Inde
  3. Honey Novick—poétesse, autrice-compositeur, Toronto, ON
  4. John Mallette—poète, Laurentides, QC
  5. Gloria Mindock—poétesse, Somerville, Ma, USA
  6. Jacinta Ceballos—poétesse Mexique
  7. Flavia Cosma—poétesse, Val-David, QC
  8. Louise Carson—poétesse, St. Lazare, QC
  9. Luis Raul Calvo—poète, auteur-compositeur, Buenos Aires, Argentina

suivi de « Cancion para Sofia », une pièce musicale de sa composition.

  1. Janine Pioger—poétesse, Laurentides, QC
  2. Anna Louise E Fontaine—poétesse et artiste, Laurentides, QC
  3. Analia Daporta—poétesse, écrivaine, traductrice, Buenos Aires, Argentina
  4. Gerette Buglion—auteure, Vermont, USA
  5. Karen Friedland—poétesse, Massachusetts, USA
  6. Yvan Denis Dupuis—poète, auteur-compositeur, Ste Adèle, QC

Continue reading „Melania RUSU CARAGIOIU: Al XXI-lea Festival Internațional al Scriitorilor și Artiștilor de la Val David, Canada”

Al. Florin ŢENE: Asemănările și deosebirile etimologice dintre cuvintele ziarist, jurnalist și gazetar

            În discuțiile noastre cotidiene folosim cele trei cuvinte: ziarist, jurnalist și gazetar, acordându-le aceleași sensuri semantice, (cuvânt care este o ramură a lingvisticii ce se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri; semasiologie și semantism), fără să sesizăm faptul că există între ele o diferență de sens și înțelegere cotidiană.

            În DEX se spune că ziaristul este. persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste sau care colaborează permanent la ele; gazetar, jurnalist, fără să specifice sensibila diferență dintre conținutul profesiunii de ziarist, jurnalist și gazetar..Jurnalistul poate fi reporterul care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje, inclusiv  reportaje cinematografice,  este acel  operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare. Cel care surprinde clipa.

            Totuși, există o diferențiere, nu numai etimologic, dar și în esența practicării acestor meserii.Dar ce înseamnă meserie? Profesie sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau  prestează anumite servicii. Dar nu ar fi mai bine să spunem că meseria de ziarist, jurnalist și gazetar este o îndeletnicire? Dar ce este îndelednicirea? A se ocupa cu ceva, a executa o muncă în mod continuu, a-și petrece vremea cu ceva.Dar ce este acel ceva? Acel ceva, este:

            a-Ziaristul care se ocupă cu strângerea de evenimente și le aduce la cunoștință publică prin presa scrisă, radio, internet și televiziune, prin diferite forme: știri și articole.

            b-Jurnalistul.La origine, sensul cuvântului „jurnalist” avea același înțeles cu termenii „gazetar” sau „ziarist”, dar și-a extins semnificația în ultimii ani drept consecință a evoluției similare a cuvântului englezesc, journalist. În plus, în limba engleză cuvântul acoperă și înțelesul cuvântului critic din română; de exemplu, sintagma music journalist se traduce drept „critic de muzica”. Totalitatea activităților specifice și a competențelor de care dă dovadă un jurnalist în acest sens poartă denumirea de jurnalism. Jurnaliștii sunt principalii autori în stilul funcțional numit „publicistic” sau „jurnalistic”, descris ca o combinație a celorlalte trei stiluri (beletristic, tehnico-științific, juridico-administrativ), așezate în proporții variabile, după stilul fiecărui autor.

            c-Gazetarul. Persoană care lucrează ca redactor al unei gazete; ziarist, jurnalist. Vezi, aici e rolul gazetarului: să facă educația poporului!  Astfel scria Cazaban, V.

            Dintre toate aceste termene, numai unul înglobează conceptul de scriitor care-și publică lucrările în mijloace media, și care, practic, pot fi considerate literatură.Acest terman este cel de Continue reading „Al. Florin ŢENE: Asemănările și deosebirile etimologice dintre cuvintele ziarist, jurnalist și gazetar”

Al.Florin Țene: Cunoașterea rațională sau discursivă la jurnaliști și scriitori

         Cunoașterea rațională constă în obținerea de cunoștiințe despre obiect, fenomen și acțiune, pornind de la cunoștințe anterior existente, prin aplicarea unor operații și procedee logice care aparțin gândirii. Cunoașterea rațională poate avea loc și în absența obiectului cunoșterii, ea efectuându-se fie pe baza studiului informației existent în cărți, presă, radio, televiziune, sau comunicată intersubiectiv, fie în dialogul interior al sibiectului cu el însuși. De aceea, cunoașterea rațională este mediată ea se realizează prin intermediul limbajului scris sau vorbit, astfel încât semnele și expresiile lingvistice sun substituienții obiectelor reale și ai experiențelor anterioare ale subiectului. Astfel, cunoașterea se  detașează de perceptibil, de variabil și individual, devenind social-istorică și generală.Posibilitatea  subiectuluide a lua în considerare cât mai multe obiecte crește nelimitat:el se poate referi la experiențele sale trecute, la experiența prezentă sau trecută a altor subiecți, dar mai ales se poate  referi la posibil și viitor.Prin  intermediul cunoașterii raționale se pătrunde la cele mai profunde niveluri de organizare a realității, structuri necesare, esențiale și generale care sunt exprimate în enunțuri testabile din punct de vedere al valorii lor de adevăr. Gândirea este operatorie: cu ajutorul conceptelor și al enunțurilor se realizează o serie de operații complexe și calcule prin care este prelucrată informația, în vederea decantării adevărului de fals, pentru a-i prescrie o ordine gneosologică, pentru a-i mări volumul și pentru a putea fi aplicată. Cu ajutorul gândirii subiectul obține maximum de creativitate și obiectivitate , realizând o altă lume, de natură ideală, prin care sunt dezvăluite semnificațiile cele mai profunde ale lumii reale.

            Operația prin care se realizează penetrarea esenței se numește abstractizare. Esențele nefiind dezvăluite dintr-o dată, nici noțiunile nu sunt fixe, imuabile, ci suferă transformări în conținutul lor, având un caracter istoric, și fiind în concordanță cu evoluția cunoștințelor despre obiect. Astfel, a conceptualiza înseamnă a gândi esența lucrurilor.În acest domeniu manualele de logică formală ale logicianului P.Botezatu, printre care și Cursul de logică de la Universitatea din Iași sunt exemple pentru tema noastră.

            Ca forme ale gândirii, noțiunile au o structură proprie care rezultă din însăși geneza noțiunii, din însăși împrejurarea că noțiunea exprimă clasele de obiecte în esența lor. De aceea, orice noțiune are o sferă, extensiune, în care sunt exprimate obiectele ce alcătuiesc clasa respectivă, și un conținut , în tensiune, prin care sunt exprimate proprietățile comune și esențiale ale obiectelor care alcătuiesc clasa noțiunii.

            Cele mai importante operații logice constructive sunt generalizarea și determinarea, diviziunea și clasificarea, analiza și sinteza. Diviziunea și clasificarea sunt operații logice prin care sunt ordonate obiectele realității în clase. Un merit mare al structuralismului  este de a fi sesizat necesitatea ordinii gnoseologice chiar în gândirea sălbatică, de unde ideea că oricărui act uman îi este specifică o anumită ordine.Gândirea cultă a impus inițial modelul aristotelic  de sistematizare științifică, prin ordonarea obiectelor reale, a lucrurilor, despre care știm ceva.Metodă folosită în jurnalism. Cunoașterea pe care o exprimăm în noțiuni este orientată către lume și este folosită pentru a clasifica lucrurile lumii. În antichitate s-a folosit silogismul în acest domeniu.”Societățile pe care le numim primitive nu concept că între diversele niveluri de clasificare ar putea exista o propastie: ele și le reprezintă ca etape sau ca momente ale unei necontenite tranziții.“( Cl.Levi-Strauss, Gândirea sălbatică, tr. Rom. Editura științifică, București, 1970, p.291.).

            Cu ajutorul noțiunilor de unire și separare , Aristotel întemeiază în mod exact noțiunile de afirmare și de negare, care sunt specific propozițiilor.( Aristotel, Despre interpretare, 1, 16a. ;I Metafizica, 0-IX, 10, 1051 b.)

            Trecerea de la exact la inexact, de la indefinite la definit, se realizează în vederea unificării pe cale teoretică a experienței prin mijlocirea sistemelor logico- matematice.În acest sens sunt Continue reading „Al.Florin Țene: Cunoașterea rațională sau discursivă la jurnaliști și scriitori”

Ionuț ȚENE: România cu educaţia suspendată este la coada clasamentului internaţional

        Conducerea României trebuie să înţeleagă clar, că, fără educaţie, ţara şi copiii noştri nu au niciun viitor în lume. În competiţia mondială să menţii învăţământul suspentat d epatru luni este o crimă faţă de educaţie şi progresul naţiunii. România riscă să scadă în clasamentul mondial. Copiii noştri, dacă nu sunt îndrumaţi spre şcoală, devin viitorii culegători de sparanghel, căpşunari sau badantele Europei. Ar fi dramatic dacă asta şi-ar dori conducătorii. În vremea pandemiei, Suedia, Danemarca şi Norvegia au avut cele mai bune strategii pentru a nu stopa educaţia. Din luna aprilie aceste ţări au reînceput învăţământul, pentru că fiecare zi oprită de la educaţie este o pierdere în procente în clasamentul mondial şi o piedică de dezvoltare pentru viitor. Competiţia în educaţie este foarte dură pentru că reprezintă viitorul unei naţiuni. Marea Britanie, care a fost un mare imperiu, a înţeles acest lucru şi vara această recuperează carantinarea datorită pandemiei. Guvernul britanic va aloca o sumă suplimentară de 650 de milioane de lire sterline pentru ca elevii din școlile din Anglia să recupereze materia pierdută din cauza măsurilor de izolare în criza produsă de noul coronavirus. Pachetul total de ajutor se ridică la 1 miliard de dolari și mai include 350 de milioae de lire, reprezentând subvenții pentru un program remedial național cu durata de un an, destinat copiilor din medii dezavantajate.Măsura este luată după ce guvernul condus de Boris Johnson a fost criticat dur din cauza eșecului planului său de a redeschide școlile de la 1 iunie – o acțiune venită, pentru mulți, prea târziu pentru a salva procesul de învățare, introdusă fără suficiente pregătiri în școli și care a convins prea puțini oameni să-și trimită copiii la clasă. Finanțarea de 1 miliard de lire reprezintă “operațiunea masivă de recuperare” promisă de Boris Johnson în domeniul învățământului. Gavin Williamson, potrivit căruia “acest pachet va garanta că fiecare tânăr, indiferent de vârstă sau de locul unde „trăiește, primește educația, oportunitățile și rezultatele pe care le merită”, banii urmând să fie cheltuiți pe măsuri “dovedit eficiente” mai ales pentru copiii din medii defavorizate. Schema de subvenționare a cursurilor remediale oferite prin acest program ar presupune că școlile vor plăti circa 12 lire pe oră, în primul an, către furnizorii particulari de asemenea cursuri, comparativ cu 50 de lire/oră cât solicită de obicei aceștia.

           În România, din păcate, se continuă politica menţinerii învăţământului suspendat pe motiv real de pandemie, fără programe sau cursuri de recuperare şi sistem de after school pe perioada verii. În competiţia mondială, România este menţinută de clasa politică într-un regim de sub educaţie pentru ca românii să fie doar mână de lucru ieftină în agricultură şi construcţii pentru ţările dezvoltate? Nu cred. În continuare, cheltuielile pentru învățământul preșcolar și primar până la anul 2018 sunt foarte scăzute în comparație cu media UE (0,7 % față de 1,5 % din PIB în UE). Cheltuielile pentru învățământul secundar sunt mai mici (1,5 % față de 1,9 % din PIB). Proporția cheltuielilor pentru învățământul superior este în general mai mare, reflectând prioritățile politice la nivel național. Dovezile arată că o mare parte a inegalității veniturilor poate avea la bază un start în condiții de inegalitate, în special în țările care investesc mai puțin în învățământ, în special la nivelul învățământului preșcolar. Numărul în scădere al elevilor impune optimizarea cheltuielilor concomitent cu îmbunătățirea echității. Din 2006 până în 2016, numărul total al elevilor a scăzut cu 17 %. Se preconizează că tendința va continua, în concordanță cu scăderea populației generale (INS, 2018). Numărul acestora a scăzut cu 20 % la nivelul învățământului preșcolar, cu 13 % la nivelul școlilor și cu 48 % la nivelul învățământului superior. Scăderea accentuată la nivelul învățământului superior, în special în universitățile private și în domeniile științelor sociale, afacerilor și dreptului, se explică în principal prin existența unor mecanisme mai stricte de asigurare a calității, ceea ce a dus la reducerea numărului de programe universitare private și la scăderea ratelor de promovare la examenul de bacalaureat. Reflectă nivelurile ridicate de emigrare. Dacă în 2012, România ocupa locul 32 în clasamentul Pearson ce ierarhiza sistemele de educaţie din 40 de ţări, în funcţie de rezultatele la testele internaţionale, de alfabetizare şi de rata de absolvire, în 2014 suntem pe locul 31, încă în urma Bulgariei. Primele locuri erau deţinute de Finlanda, Coreea de Sud, Continue reading „Ionuț ȚENE: România cu educaţia suspendată este la coada clasamentului internaţional”

Augustin OSTACE: Sfârșitul Occidentului (3&4)

SFÂRŞITUL OCCIDENTULUI – 3

În primul rând, mulţumiri tuturor celor ce au îndrăznit prin critici deschise şi curajoase, să se opună acestui titlu, provocator, neizbăvitor şi dureros întru propriul său amar, atât în formă cât şi în conţinut!

De fapt, în profunda realitate a vieţii obiectivate prin individ, întreaga mea operă de peste 350 de cărţi publicate online pe Amazon – KDP şi Google Play Book, inclusiv zecile de videofilme realizate, sunt propria mea critică la existenţa şi esenţa mea, adică, eu însumi îmi sunt propriul meu agresor şi destabilizator, care mă osândeşte neîncetat la efort, la muncă, la zbatere şi dezbatere.

Revenim la al nostru Occident, ce a trăit în ultimii trei mii de ani, succesiuni de amurguri ale civilizaţiilor sale greceşti, celtice, romane bizantine, imperiale, ne întrebăm destinial dacă el va depăşi însumarea crizelor anterioare, cât şi ultra-criza prezentă!

Va supravieţui sau nu Occidentul în acest conglomerat de contradicţii şi confruntări, în care biologicul vulnerabil se întâlneşte cu ontologicul fragil, amândouă generând un economic al sumbrului şi profundelor nelinişti?

Va trece Occidentul prin molima cu milioane de infectaţi şi sute de mii de morţi, va trece prin şomajul astronomic şi prin crashuri de burse, de companii de firme, de bănci interactivate întru multi-jonglerisme iosefinice, incluzând aici (pseudo)valori financiare, digitalizate şi virtualizate de tip bitpoint, sau, se va (auto)stopa prin colapsare din mersul său istoric prin lume şi umanitate?

Dramatic spun, tragic chiar accentuez, că Occidentul nu va trece de multi-încercările torturante şi absorbante la care este supus şi la care s-a supus singur prin propriile irealităţi şi iraţionalităţi, fiind obligate acum la o masivă restructurare de funcţiuni, structuri şi ideologisme!

Vom avea un Occident Postcovidian, de exemplu? Mai mult ca sigur! Mai mult decât necesar! Greşelile în istorie, my dear Occident, se plătesc scump, cu nu puţine convulsii şi tragedii sociale. Şi acum, câteva din netrecerile şi barierele Occidentului prin aceste cascade însumate de dramatism şi utopism istorice, repet, multe create de el însuşi, aplaudate de el însuşi, votate de el însuşi, legiferate de el însuşi, şi văzute de apologeţii lui ca mari victorii umanist-mondiale!

Statul occidental clasic, relativ democrat şi relativ federal, Bundesstaat, a devenit în ultimele decenii un Stat Social, Sozialstaat, nu numai pentru cetăţenii săi născuţi şi crescuţi în statul respectiv, ci şi pentru populaţii tot mai extinse din toate continentele înghiţite de chaos, războaie civile şi religioase, conflicte etnice sau teritoriale!

În loc să avem un individ ce se împlineşte creativ în stat, în statul Occidental, nuu?, venit din anticul polis de oraş – stat, am creat un individ (de fapt, o masă imensă de indivizi), ce cerşeşte în stat!

Şi asta, în mod oficial!

Încurajată de autorităţi!

Prin constituţii liberale, siderale şi aberaţionale!

De utopisme nesfârşite, de ideologisme infinite!

Trâmbiţate de politicienii bunăstării fără substrat, de parlamente şi guvernări în care bunăstarea, Wohlstandul, vine fără muncă, fără efort, fără responsabilităţi, fără argumentaţii de susţinere economică raţionale şi reale!

Accentuarea într-un mod incredibil de abuziv a întregii structuri umane pe drepturi, drepturi, drepturi, Nur das Rechte – Only the rights, şi niciodată pe îndatoriri, îndatoriri, îndatoriri, Niemals auf Pflichts – Never on duties, iată una din dramaticele controverse nerezolvate din Occident, ci dimpotrivă, accentuate de-a lungul anilor! Aplaudate şi votate de-a lungul anilor! Imens mediatizate pe toate sursele şi resursele Mediei naţionale şi internaţionale! Acest Occident sfidător şi abuzator şi-a dat, şi-a oferit prin el însuşi întreaga realitate a sa şi a lumii, considerându-se şi subliniindu-se că doar realitatea lui este raţională şi chiar universală! Was wirklich ist, ist vernüftig, und was vernünftig ist, ist wirklich!

În realitate, el, Occidentul, este scufundat într-o irealitate şi iraţionalitate de proporţii insurmontabile, repet, Wiederholung – Once again, NESUPRAVIETUIBILE!

Această Specie – Occident, recunosc, cu o serie de calităţi şi performanţe, atât pe linie tehnologică cât şi artistică, a crezut că poate eluda şi sfida la nesfârşit şi legi biologice şi legi ontologice şi legi economice şi legi financiare şi legi sociale, el, Occidentul, având întotdeauna soluţii la îndemână, zur Verfügung, care îl salvează miraculos din orice cădere sau prăbuşire.

În ciuda tuturor semnalelor de alarmă venite din mai multe direcţii, incluzând aici nenumărate cărţi publicate de mine în ultimii 20 de ani, Occidentul, în structurile sale fundamentale şi existenţiale, a refuzat cu încăpăţânare orice acceptare sau împăcare cu realitatea, Versöhnung mit Wirklichkeit, orice acceptare sau împăcare cu raţionalitatea, Versöhnung mit Vernunft!

Etichetele sub care am fost respins în multiplele bătălii occidentale, din Statele Unite si Germania, Anglia şi Franţa, au fost cele de rebel, de excentric, de egoist, de radical, de extremist, şi chiar de rasist sau de antisemit şi aşa mai departe.

O obtuzitate şi iraţionalitate nesupravieţuibilă, anihilând legile selecţiei naturale, biologice, cât şi a celei abstract-ontologice, străbate Occidentul tuturor politicianismelor goale, a tuturor ideologismelor ridicole şi perimate, a tuturor propagandelor de timpuri apuse şi nomenclaturi epuizate întru propriile inepţii!

Respingerea de către Occident, cu isterice reacţii, furibunde chiar, împotriva celor (foarte puţini, desigur, printre care sigur mă număr şi eu), ce au încercat să exprime o altă faţă a conceptelor sale abstracte, mult utilizate şi lăudate şi abuzate de ideologii aroganţi şi ignoranţi ai Occidentului, printre ele fiind cele de libertate, de spirit sau de democraţie!

Occidentul, a sa (pseudo)elită propagandistică, nu a înţeles niciodată că însăşi teribilul concept de Libertate – Freiheit – Freedom, îşi are, îşi găseşte în el însuşi propria sa negaţie, propria sa anihilare, dacă Libertatea – Freiheit – Freedom nu respectă fundamentalităţile de adevăr, de realitate, de raţionalitate sau de dreptate, care componente trebuie incluse întotdeauna în complexul concept, Hauptbegriff, de Libertate – Freiheit – Freedom!

Nu există libertate fără adevăr şi nici adevăr fără libertate, Keine Freiheit ohne Wahrheit, und keine Wahrheit ohne Freiheit! Astfel, conceptul de Libertate – Freiheit – Freedom, este viu, este dinamic şi evolutiv, nefiind un dat pentru întotdeauna, necesitând să lupţi pentru el, să munceşti pentru el, să te sacrifici pentru el, să suferi umilinţe şi batjocoriri pentru el, să te jertfeşti pentru el, fiindcă doar străduitorul, Wer immer sich bemüht, se poate elibera, Den können sich erlösen! (Parafrazare din Faust de Goethe!)

Mai mult, libertatea abuzată şi denaturată, pervertită şi hibridizată, devine ea însăşi activă şi reactivă, şi evident toxică, născând astfel MOLIMA ABSTRACTĂ care controversează constituţii şi legi, popoare şi tradiţii şi stat social, şi evident mult visatul stat universal (în special prin jalnica Germanie şi Uniunea Europeană în Europa şi Statele Unite în America de Nord!)

Imensa şi intensa materializare a existenţei în Occident, totul este ban, totul este consum, totul este să ai datorii şi insolvenţe, au condus la un individ unilateral, one dimensional man (prevăzută de Marcuse în anii cincizeci), dar mai ales la o înstrăinare a individului faţă de spirit, un fel de spirit înstrăinat de sine, Entfremdungsgeist von sich selbst, care loveşte cel mai puternic creativitatea umană!

Ciudat, societăţile aplatizate de tip comunitar, recte Uniunea Europeană, sau socialism sau capitalism, nu generează valori ci doar imperii birocratice surde şi absurde, adevăraţi monştrii comunitari la Bruxelles şi Strassbourg, de care Anglia s-a despărţit prin acel dramatic Brexit! (subliniat în cărţile mele ca BRREXXITT, salvator şi mântuitor pentru britanici!)

De asemenea, acest spirit înstrăinat îşi primeşte propria sa automişcare în istorie, Seine eigene Bewegung in der Geschichte, născând o MOLIMĂ A ÎNSTRĂINĂRII, O MOLIMĂ A IRAŢIONA-LULUI!

Nu suntem numai în PANDEMION de COVID (numit de mine SAPIENTOCOVID), ci am intrat într-un grav PATHOLOGION ABSTRACT, sau PATHOLOGION ONTOLOGIC, de o extremă gravitate, cu efecte clare de auto-anihilare şi auto-scufundare a Occidentului!

Noroc că numai eu văd asta, numai eu aud asta, numai eu scriu asta şi numai eu semnez asta, fără teamă şi ezitare, ohne Angst und Furcht!

Toţi ceilalţi occidentalişti sunt quarantinizaţi biologic şi ontologic, Ausgangssperre, fără şansa înfruntărilor de furtuni şi adversităţi, uitând cu desăvârşire că doar adversitatea te face real şi creativ, Adversity makes reality and creativity.

Occidentul se autodistruge singur, Okkzident schafft sich ab, împlinindu-se în propria sa dispariţie, Erfüllt sich in eigene Verschwundung, mistificându-se într-o ciudată formă de umanitate şi universalitate, Willkommenkultur, el, scufundat de decenii în datorii astronomice şi practic neplătibile la creditori, el cu un picior în groapă de tip Black Hole a COVIDULUI BIOLOGIC ŞI ONTOLOGIC!

Poate reînvia Occidentul?

Se poate regenera oare, ca de atâtea ori in istoria sa de peste 3.000 de ani?

Are revoluţionarii voinţei de creativitate, Erschaffungswille, care să producă un salt în mândria conştiinţei de sine? A jump of Selbstbewußtsein?

Daa, zic eu, dar numai prin cântatul cocoşului sinologic (adică, toţi la muncă, toţi la efort, toţi la roabă şi toţi la lopată, şi nimeni la întins mâna pomenilor social-universale, venite fără nici un merit!)

E posibil aşa ceva?

Evident, nu, sigur nuu!

De ce?

Fiindcă tot acest Occident a creat şi impus o democraţie a indiferentismului şi iresponsabilităţii, Gleichgültigkeit und Unverantwortung, uitând să împace divinitatea cu realitatea, Versöhnung des Göttlichen mit Wirklichkeit (Cine nu munceşte să nu mănânce!), pictând la nesfârşit cenuşiul pe tot mai cenuşiu, Grau in Grau, crezându-se la nesfârşit victorios, Siegreich, deci şi Olimpian şi Jupiterian şi Hollywoodian, prin propriile sale confecţionări de celuloid şi carton, devenit peste noapte un tragic COVIDIAN al propriilor nebunii!

P.S.

Poate ca îmi veţi reproşa că sunt Hegelomann sau Kantianomann, dar la mine dreptul de a judeca şi cântări (lumea, istoria), este obligaţia de a munci, la mine dreptul de a socoti (realităţile, raţionalul), este datoria de autodepăşire în viaţă, prin adevăr, prin spirit, prin libertate creativă şi inspirativă, fiind mereu pe baricade întru cucerirea şi înţelegerea lor, cu toată relativitatea valorilor pământeşti şi incertitudinilor din viitorul tot mai încins, tot mai neguros şi tot mai ameninţător prin destinul său kairologic.

Dr. Augustin Ostace – Köln Nord, Deutschland, la 7 Mai 2020

***

SFÂRŞITUL OCCIDENTULUI – 4

Totul este accelerat şi tensionat în acest final apocaliptic al Occidentului, atât prin molimele lui viral-biologice cât şi prin (auto) distrugătoarele sale toxine ontologice! Am exemplificat câteva dintre ele în precedentul Sfârşit de Occident – 3, urmând să continuăm şirul explicaţiilor noastre pe acest uragan colapsator de culturi şi civilizaţii numit Occident, sau Abendland sau Westernland (între care se include şi Europa de Răsărit, din care face parte, deci şi România). Cum, dom’le Apocalyptolog, şi România noastră, a plaiurilor mioritice şi a gurilor de rai legendare şi mitologice?

Da, daa, şi temporo-spaţialitatea noastră pe care o credeam eternă şi sacră. Enumerăm pe scurt câteva dintre dramaticele involuţii din ultimii aproximativ 70 de ani din România.

A fost lichidat satul românesc, maghiar, german, în nebuniile ideologice că vom realiza o industrie atot-biruitoare, colapsând şi oraşul în acelaşi timp.

Au fost lichidate ordine şi legalitate, morală şi credinţă, fiindcă ele nu corespund cu globalizarea atot-nivelatoare şi nulificatoare de naţiune, popor, însufleţire etno-naţională.

Au fost lichidate legi ale naturii (apărând căsătoriile homosexuale şi lesbiene, deci căsătoriile homogenos, cu totul nenaturale, cu totul nebiologice), dar iraţionalismele au nevoie de non-biologisme.

Au fost lichidate sistematic adevărul şi dreptatea, fiindcă ele sunt riscante pentru creatorii de iluzii politicianiste de tip Uniunea Europeană.

Au fost lichidate naţiunea şi mândria, ele fiind obstacole ale omului nou european şi unionist.

.Au fost lichidate istoria şi conştiinţa istoriei, fiindcă individul conştiinţei de sine, Selbstbewußtsein, nu acceptă anihilarea.

A fost lichidat tot, fără milă, fără teamă, fără rezerve, fără teamă de pedepse, muncă, studiu, disciplină, fiindcă societăţile neoliberal-migrantice adoră haosul şi incontrolabilul.

A apărut domnia NEMUNCII, sub statul social totalitar şi unional (Uniunea Europeană), formă a visului fatal teutonic, NONARBEIT MACH FREI!.

A mai rămas de lichidat Sapiens, ca Specie a creativităţii şi efortului de autodepăşire. ES GEHT UM SAPIENS. IT’S ABOUT SAPIENS.

Deci, s-a intrat, în acest început de Mileniu trei, vrând-nevrând, volens-nolens, în BĂTĂLIA SAPIENS – BATTLEFIELD SAPIENS – SCHLAGFELD SAPIENS – CHAMP DE BATAILLES SAPIENS. În Bătălia Sapiens – fiecare generaţie trebuie să ridice procentul de randament şi productivitate cu cel puţin unu la sută.

Continue reading „Augustin OSTACE: Sfârșitul Occidentului (3&4)”