Mamă
Mamă spune! Mamă cere…
Cerului să-mi dea putere
Că mă frâng prin mine iar
Și-mi sunt zilele cu jar…
Mamă tu mă știi prea bine
Când mă rătăcesc prin mine,
Lupi flămanzi atacă-n stână
Fi te rog a mea stăpână!
Ține-mi inima în poală
Când hainii se rascoală
Și dă-mi Înger Păzitor
Sunt prin lume călător!
Pune lacăt neputinței,
Un genunchi căit credinței,
Flacără în rugăciune
Să ard răul de prin lume!
Mamă sub veșmântul Tău
Am să scap mereu de rău,
Firul ierbii se despică
Neputința mă irită…
Timpul verdelui se surpă
Tomna grea în mine urcă,
Povârnișul se ivește
Frunza veștedă-mi sporește…
Mamă Bună nu lasă
Să mai plâng la poarta Ta
Pune-mi mâna iar pe tâmplă,
Liniștea s-o simt adâncă!
Iartă-mi zilele puține,
Când nu m-am gândit la Tine
Și din mare mila Ta
Mai aprinde-n cer o stea!
Iar din lacrimi adunate
Ce au fost în mir păstrate
Vin să -Ți spăl piciorul sfânt
Prin faptă și în cuvânt!
Am venit spre Tine
Te-am primit în viață, flacără – trăire,
Lacrimă pictată, pe un ochi de stea
Străjuie altarul rugăciunii albe.
Zarea mea senină, prinde zarea Ta.
Pelerin prin lume, regăsiri în sine
Drumuri ce-s pavate, pașii spre lumini
Toaca minții bate, ce-aș fi fără Tine?
Pasager stingher, poate clandestin.
S-a aprins în mine flăcăra credinței
Am săpat adânc, pân la temelii,
Pe un colț de stâncă am să pun vitralii,
Răsărit să prindă… toamnele târzii…
Pe cerul iubirii, catedrala vieții
Au zidit cu trudă, sfinții rugători,
Flacără lor arde, jerfa este vie
Noi doar lumânări pe altar de flori
Călători prin lume fii nemuritori,
Veșnicia clipei tăinuiește zborul.
Vom lansa rachete către alte lumi
Migratori în spațiul mare de Minuni!
Ferestre deschise
M-am regăsit în rugul de cuvinte,
În versul ce acum se scrie,
În rodul toamnelor bogate
Și în ciorchinul copt din vie.
Visez să zbor dincolo de mine
Să – alung tăcerile ce-au plâns
Făcând pârâuri mult prea repezi
În stânca nopților din munți.
Iar ochii sufletului or să vadă
Când se deschid ferestre-n zori
Să intre iar lumina nudă
Ca-n rai ninsorile de flori.
De nu-nțeleg cuvintele și lumea
Când unde reci revarsă un fior,
Pe înger o să-l chem în rugă
Să-mi dea surâs descătușat de nor.
Culorile le iau din curcubee,
Frânturi de nuanțe din eternitate
Le croșetez pe tivul vieții mele
Și-apoi în dar vi le trimit pe toate.
—————————–
Camelia CRISTEA
București