Aripi de împrumut
Și am visat că zbor
și zborul meu avea aripi de împrumut
mă strângeau la încheieturi
se prea poate să fi fost recuperate dintr-o dorință copilărească
penele erau atât de mici încât vântul trebuia să îngenuncheze ca să treacă
cu toate astea era un zbor obraznic
ca un copil făcând tuturor cu mâna de la fereastra vagonului său
salutam gravitația
cred că mă ura puțin în acel moment
mai ales că lăsam semne de adio și tuturor
acelora care-mi zămisleseră aroma și pașii
îmi părea rău
mă gândeam că nu le voi mai putea găsi coborârea
cu toate că cei ce zboară își pierd zala
eram alesul care trebuia să atârne doar atunci când cerul avea formă de cruce
priviți-mă le spuneam
priviți-mă cum trec peste mări oceane
cum trec chiar peste destine înalte topindu-se sub flăcări gemene
nu ard
dar priviți-mă și inventați o rugăciune pentru zboruri prăbușite
habar n-am avut că aripile mele sunt de ceară.
—————————-
Camelia BUZATU
17 aprilie 2019