Ben TODICĂ: Benule, ce se întâmplă cu tezaurul meu?

Întrebările dumitale mi le pun zilnic, stimate domnule prof. dr. Dumitru V. Marin și dacă pornesc de la ideea conservării „tezaurului nostru”, forma cea mai trainică fiind scrierea cuneiformă care a rezistat până azi, pe care nu suntem în stare să o descifrăm ca lumea, atunci afirmațiile mele despre dumneavoastră pot fi dăltuite în piatră – mai e timp și încap pe o tabletă de marmură ca scrierea literaturii noastre de până acum va dispărea în avantajul erei digitale AI (Inteligența Artificială). În următorii zece ani se va trece la o nouă formă de comunicare și manifestare a existenței speciei umane. Noi emoții și concepții, percepții revoluționare fizice și spirituale într-o lume nouă multidimensională. Va fi doar o trăire în prezent și spre înainte. Specia umană a ajuns la stadiul de sinucidere, așa cum au sfârșit și civilizațiile dinainte. Urmează o altă fază în evoluția conștiinței. Omenirea ar trebui să convoace o adunare internațională în care să hotărască soarta literaturii de azi, a tezaurului scris care va fi înghițit împreună cu cel conservat din subsolurile Vaticanului de noul conștient. O altă Bibliotecă a Alexandriei va fi incinerată de astă dată de către noua formă de civilizație. Cartea, așa cum o știm de mii de ani va dispărea, la fel se va întâmpla și cu știința omului de a trăi literar, de a o descifra. La fel vor păți și celelalte ramuri ale gândirii tridimensionale. Dacă în o mie de ani cineva va reuși să obțină un roman de dragoste scris în secolul XX, poate că va descifra cuvintele și legătura dintre ele în frază, însă niciodată poezia și însemnătatea ei, a iubirii și libertății dăruite acum două mii de ani de un Fiu născut în iesle. Întâlniți-vă cu tinerii entuziaști din Valea Siliconului și cereți-le să vă explice viitorul. Așa cum îl văd ei. Pentru că, dacă nu o facem, vom descoperi că batem apa în piuă cu scrisul și ne ardem conștiința în neant. Dintr-o dată giganții literaturii universale vor fi aruncați la gunoi. Veți descoperi că tinerii ingineri nu au acces la emoțiile dumneavoastră. Ei au fost deprivați de ele intenționat ca să nu facă parte din algoritmul noii orânduiri. Scriitorul de azi este redus la eticheta de Activist/Prestator de servicii publice, cum afirma actorul și regizorul Dan Puric într-un interviu. Ești redus la nivelul activistului de partid comunist din vremurile ceaușiste.

Scriitorii scriu despre mediul și timpul pe care îl trăiesc fără a se gândi că ei sunt activiști reduși la serviciul guvernului local, la serviciul sistemului. Funcția, mai bine zis meseria scriitorului azi este redusă la femeia de serviciu care mătură prin curtea primăriei, o comoditate. Scriitorul azi este considerat un tip care trăiește între festivaluri scriitoricești și lansări de carte sau liste de vânzare. Lumea de azi este preocupată de clasificări, codificarea și punerea oamenilor în căsuțe separate, pe categorii ca-ntr-un depozit alimentar, bază de aprovizionare.

Menirea și totodată datoria scriitorului este să fie „un popular”, un exemplu de condei în apărarea adevărului, să stea singur în picioare, să apere viața și credința nu ca activist, ci ca înțelept cu cinste și exemplu de onoare mai mult ca niciodată azi, când suntem puși în fața unor schimbări radicale și particulare plină de suferința întâmpinată vreodată de omenire: INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ și efectul încrucișării ei cu cea UMANĂ, A CONECȚIEI LA CREIERUL OMULUI. Că se anunță de pe acum capabilă să scrie Capodopere literare, să execute operații de chirurgie mai precise decât omul fără greșelile generate de om și oboseala lui. Omul își va pierde încrederea în el nefiind sigur ce e mai bine să fii, uman sau sintetic, ne spune scriitorul indian Arundati Roy. Cu suflet divin sau tehnologic. Ce e mai adevărat, virtualul sau natura? Omul va fi scos la pensie mai devreme precum mașinile japoneze la 40 de mii de kilometri (să crească vânzările) și exportate în alte țări precum Australia sau aruncate la gunoi. Dar, noi românii „ne descurcăm”, cum bine zice la iUmor Teo, o să vindem „parts” – că am eu un băiat care se pricepe. S-a lăsat de școală și acum vinde cipuri în scara blocului. Omul va fi în plus pe pământ. Nu va mai fi parte din procesul de producție. Va supravețui? Cum? Carne de consum pentru cățelușii și pisicuțele celor bogați și conectați la inteligența artificială pentru că au bani și își permit. Clasele sociale vor fi foarte departe unele de altele. Poate chiar în spațiu. Specia dominantă când ajunge aici, se spune că în fiecare civilizație când se ajunge la stadiul de sinucidere, ea dispare – se autodistruge.

Dacă nu suntem atenți, asta urmează. Aici se simte lipsa de educație și respect pentru sufletul și conștiința omului în școlile generale, pentru istorie, credință și tradiție națională. Literatura este mediul de a comunica cu părți din adâncul sufletului nostru. Este o comunicare și întâlnire intimă dintre scriitor și cititor care îi conectează pe cei doi, folosind literatura ca punte de întâlnire. Povestea nu moare, însă modul, puntea de întâlnire, efectul dispar, fiind înlocuite cu altele. Cuvântul scris literar nu comunică dintr-o dată cu cititorul așa cum o face imaginea sau muzica. Literatura este singura formă care recrează imaginea în ochiul și mintea cititorului în acord cu bagajul lui educațional și experiența vieții sale și folosindu-se instrumentele și experiențele trăite, acumulate. Imaginea creată devine unică cititorului. Arta creativă literară se petrece în creierul cititorului – în unul e de premiat, în altul poate fi doar acomodată sau trece prin ea ca rața râul. Dacă o mie citesc cartea și vizionezi imaginile create în creier de ei, vei vedea cu interes o mie de filme cu același titlu, însă realizate în țări diferite și actori diferiți. Unirea inteligenței creierului cu cea artificială ne va da această posibilitate foarte curând. Dar să nu uităm că literatura de-a lungul miilor de ani a dat voce celor asupriți și săraci, celor neputincioși, bolnavilor și suferinzilor, pacii și iubirii, legăturilor dintre oameni.

Primul Cyborg din lume, că așa se numesc cei conectați la inteligența artificială prin cip implantat în creier, Kevin Warwick, profesor de cybernetics la universitatea CRU din America ne spune că se poate comunica cu o altă persoană fără a folosi cuvinte, ci folosindu-se de inteligența artificială. Când omul descoperă noi căi de comunicare se aruncă mai lacom decât virusul sau plaga să se răspândească. Asta vor să facă celulele creierului să comunice, să răspândească informația. Elon Musk folosește un cip în experimentele sale făcute pe porci cu mii sau chiar milioane de conecții pe creier controlate prin telecomandă. Ce se întâmplă în creier când este unit cu inteligența artificială? Omul este foarte limitat în gândire azi în comparație cu posibilitățile pe care i le oferă creierul și poate prin această conexiune cu inteligența artificială, cu tehnologia să descopere noi căi de cunoaștere, noi căi de înțelegere și de comunicare a capabilităților noastre. Pe lângă faptul că vom putea corecta anumite stângăcii, malfuncționări, defecte, îmbunătăți și perfecționa anumite funcțiuni ale corpului nostru – chiar vom putea, de exemplu programa să cântăm perfect la pian Beethoven – Moonlight Sonata, să executăm exercițiile Nadiei Comăneci la paralele, însă fără emoțiile lor – ci va fi totul mecanic. Terapeutic să ne corectăm tremurăturile de Alzheimer sau Parkinson, să le depistăm înainte de a ne îmbolnăvi de ele și trata. Multe din bolile omului vor fi vindicate fără pastile. Creierul funcționează prin trăiri/reacții chimico-electrice, iar medicina doar prin chimicale, deci șansele de vindecare sunt foarte mari. Prin această unire vom cunoaște lumea în care trăim mult mai bine. Trăim într-o lume tridimensională, DAR SPAȚIUL REAL NU ESTE TRIDIMENSIONAL. Spațiul e doar spațiu. Cu inteligența artificială poți crea un număr nelimitat de dimensiuni și prin această conecție a creierului la tehnologie vom descoperi cu adevărat care este destinul omului în această viață. Vom înțelege și vom comunica cu universul în mai multe dimensiuni decum îl cunoaștem acum și această schimbare ne va ajuta să călătorim în alte colțuri ale universului cât ai clipi. În dimensiunea tridimensională avem nevoie de mii de ani lumină să ajungem la prima stea, dar în alte dimensiuni, 20-30 de dimensiuni poți ajunge într-o clipită. Conștiința umană e diferită de conștiința artificială și prin unirea lor vom putea obține oameni mai eficienți în toate domeniile de funcționare a societății. Filmele cu eroi științifico-fantastice realizate sunt ca să ne obișnuiască și să ne convingă să ne dorim să fim ca ei eficienți executanți pe când vor sosi globaliștii tehnocrați. Reci și mecanici, dar rapizi.

Yuval Noah Harari, istoric și profesor israelian spunea într-unul din seminarele sale de pe you tube că numai oamenii bogați se gândesc să obțină astfel de schimbări și puteri adăugate persoanei lor și, atunci, desigur că vor apărea diferențe mari între clasele sociale. Cei care își vor putea permite un astfel de lux se vor distanța de clasa săracă și cea de mijloc. Vor fi oameni care vor comunica prin hipnoză tehnologică și oameni care vor rămâne la comunicarea înceată, limba vorbită și codată digital simbolic. Elon Musk ne grăbește să ne unim cât de repede creierul cu inteligența artificială ca să putem deveni civilizație de gradul unu în univers. Adică civilizație care își extrage resursele energetice dinafara planetei pentru supraviețuire, altcum vom dispărea. Și tot Harari spunea că trebuie să-i educăm pe cei din Valea Siliconului că omul mai are și etică și emoții de care și ei trebuie să învețe înainte de a lua în considerare anumite decizii vitale viitorului omenirii.

Corporațiile sunt interesate doar ca să facă profit din oportunități cum este și cea a covidului. Omenirea trebuie să genereze compasiune, generozitate și înțelepciune. Să împărțim știința și să ne ajutăm în rezolvarea problemelor care bântuie civilizația pentru a nu fi conduși doar de profit. Dezvoltarea relațiilor bune dintre oameni vor duce sigur la rezolvarea viitorului existenței și din această criză pandemică să fim conduși să avem o lume mai bună. Viitorul speciei noastre depinde de felul cum ne comportăm unii cu alții.

Planeta este azi împărțită între aproximativ 200 de state suverane care aderă la legile internaționale și e adevărat că pandemia, Covidul ne poate extermina și, cu toate acestea cele trei mari pericole ale lumii rămân, bomba atomică, climatul și inteligența artificială și nici una dintre aceste trei nu poate fi rezolvată de o singură națiune ci doar prin cooperare cu celelalte. Din păcate unii dintre politicienii noștri frânează sau pun bețe în roate rezolvarii acestor probleme, bagă râca între națiuni,  spunând că naționalismul nu poate coopera cu globalizarea sau că nu este compatibilă. Ba chiar, unii îi scuză pe războinici, cum a făcut-o pe scena din Melbourne filozoful Canadian  Jordan Peterson, afirmând că fără violența din istorie nu am fi avut progres și că progresul numai așa cară civilizația înainte. Deci, omenirea nu a evoluat de la mentalitatea de pirați și mafie foarte deghizată în oaie. Eu zic să nu-i mai scuzăm pe criminali și să certificăm necesitatea violenței în fața copiilor noștri. Nu mai râdeți, domnilor guvernanți că brânza-i pe bani, zice o vorbă românească! Ii dai in cap omului, ii iei agoniseala și pamantul și cleimuiești că ai progresat.

Ca să întărim cooperarea globală ne trebuie un plan de sănătate global pentru eradicarea pandemiei, un plan compus din oameni de știință și doctori recunoscuți ca țările să poată coopera între ele. Ca să unești națiunile, spunea președintele Ronald Reagan la ONU ne trebuie un inamic comun care să ne atace din afara planetei, niște alieni, o spunea el în glumă. Iată că inamicul a sosit și e serios și ne poate extermina repede dacă nu ne trezim. Specia poate dispărea în următorii 20 de ani.

Criza jurnalismului, necesitatea de a avea o presă liberă și independentă, scriitori recunoscuți și îndreptățiți înseamnă dăinuire, sănătate, prosperitate, securitate și pace. Dictatura ascunde adevărul și îl lasă să apară când e prea târziu ca să-l mai eviți. De aceea sunt războaie și în astfel de societăți. Adevărul este dureros, dar trebuie spus. Cine luptă pentru adevăr, luptă să-l cunoască pe Dumnezeu.

Să ne întâlnim, deci, și să hotărâm împreună viitorul! Să ne conservăm.

—————————–

Ben TODICĂ

Melbourne, Australia

Noiembrie 2020

Lasă un răspuns