Inspirat de romanul Întoarcerea din cruciadă (2020), al scriitorului Al. FLORIN ȚENE, volum donat chiar astăzi Bibliotecii Universității din Knoxville, TN, am scris trei considerații despre viziunea autorului vizavi de viața poetului român, Radu GYR. Precedentul eseu cuprindea o reflecție despre asemuirea dintre ”închisorile” lui Rady Gyr și lumea de astăzi, încartiruită de propriile greșeli: ”Universul e mai mic decât a fost înainte și așa va rămâne, iar omenirea întreagă și-a pierdut siguranța și plăcerea degustării libertății”. ”Suntem oameni liberi în propria colivie”.
Am intrat în sărbătoarea Învierii, iar în țara mea, Lumina taborică și Paștele – simboluri ale creștinismului – sunt aduse de preoți însoțiți de polițiști. Inedita ofertă de speranțe mi-a stimulat amintirea zilei în care poetul Radu Gyr, în închisoarea de la Aiud, prin anii 1956, alături de alți pușcăriași politici (A. Berzescu, B. Anania), au întîmpinat, în vremuri laice, o sărbătoare crestină. După stingere, toți încartiruiții politici au început să cânte, iar colindul s-a auzit în întreaga comunitate a Aiudului, iar aceasta a început să colinde alături de pușcăriași. Poetul își recunoaște versurile din poemul IIsus în celulă:
Unde esti, Doamne? Am urlat la zăbrele
Din lună venea fum de cățui
M-am pipăit …și pe mâinile mele,
Am găsit urmele cuielor lui.
Și mai spune autorul: ”În aceste clipe mărețe, noi, cei din spatele ușilor ferecate, prin colindul nostru din mărginire, făceam saltul în nemărginire, în dumnezeire. Eram în Dumnezeu și Dumnezeu în noi” (p. 265).
Învierea, cea mai luminoasă sărbătoare a Creștinătății, e simbolul speranței. Anul acesta o resimțim răbufnind dintr-o amplă închisoare – care e lumea cea largă închisă de lumile cele mici ale fiecăruia dintre oameni. Avem Credința că Dumnezeu nu ne-a părăsit. E crezul lui Radu Gyr și a scriitorului Al. FLORIN ȚENE, care a dat culturii literare, prin acest volum, imaginea unui martir, înzestrat cu credința că s-a întâlnit cu IIsus în celulă și că i-a alinat rănile. Maria a șters cu părul său ebeniu lacrimile lui Crist răstignit, iar cineva poetiza: ”Să ștergi cu sori și să usuci cu valuri”. Așteptăm cu speranță, în stare de urgență, învierea Domnului nostru IISUS CRISTOS!
Prof. Univ.Dr. ANTON ILICA