NINGE PE SUFLET
E iarnă și-i frig
Și noaptea se lasă…
Geru-i aprig
Și-afară și-n casă…
Nu-i nimeni pe stradă…
Vreo câteva felinare,
Aruncă-n ogradă,
Umbre bizare…
De zile tot ninge,
Zăpada-i năframă…
Vreun câine mai plânge,
De foame, de teamă…
Pierdută în gânduri,
Mă uit la scrisoare…
Citesc printre rânduri,
Cuvântul ce doare…
Și suflu-mi îngheață,
Tot stând la fereastră,
Brodând flori de gheață,
Pe noaptea albastră.
Visez s-aud umblet,
Suspin las să-mi cadă…
Zăpada-i pe suflet,
Sau sufletu-i de zăpadă ?
Dinadins parcă ninge
Cu viscol amarnic…
Focul mi-l stinge
În vatră, năvalnic…
Și-n suflet ninge…
Sunt OM de zăpadă !
Șuvoi se prelinge,
A vieții-mi cascadă…
De nins… o să ningă…
Și, anii vor trece…
Nimeni să-mi plângă,
Pe sufletu-mi rece…
VISCOL, GER ȘI IARNĂ GREA…
Coboară din cer furtună,
Viscolul o ia la fugă…
Gerul parcă se răzbună,
Împletind flori în cunună,
Pe altarul iernii-n rugă…
Și, de el nimeni nu scapă,
Intră-n os, pătrunde-n sânge…
Chiar în piatră urme sapă
Și în suflet când se-adăpa,
De prin lacrimi, de voi plânge,
Făcând țurțure de gheață,
Ce mă-nțeapă ca un spin…
Dar sunt eu mai șugubeață,
Nu mă las furată-n ceață,
Nu mai plâng și nu suspin !
Că, nu am de ce mă teme,
N-am pe sufletu-mi păcate…
Îmi las viscolul ce geme,
De prin vise să mă cheme,
Cum sunt dulci și fermecate !
Doru-l voi lăsa să zboare,
Prin zăpezi netulburat,
Că nimic nu mă mai doare…
Printre nori prevăd un soare
Mi-a plăcut și l-am furat,
Ca să-mi steie luminând…
Și-am să fur și stea polară,
Ca să-mi pun dorințe-n gând
Și să pot din nou sperând,
Că-mi va fi iar primăvară !
ÎN LINIȘTEA NOPȚII
Pe fereastră, prin perdele,
Văd arțarul mititel
Și un cârd de păsărele,
Și-au făcut cuibar în el…
E micuț, cam dezfrunzit
Și de toamnă și de ploi…
Simt mirosul umezit,
De pământ și de trifoi…
În adânc de noapte-albastră,
Văd și-un ciob de lună nouă…
Dar și florile din glastră,
Cum mustesc ele de rouă…
Mă cuprinde și pe mine,
Parc-un dor nedeslușit…
Că aș vrea s-ajung la tine
Să mă ierți dac-am greșit,
Că nu pot nici să respir
Viața-mi pare un infern…
Fără tine-i un martir,
Totu-mi pare-așa de tern…
Lacrima-mi este amară,
Nu mai vreau să te acuz…
Nu vreau însă să mă doară,
Nici tot timpul să te scuz…
Vreau să fii aici cu mine,
Zile-ntregi din calendar…
Să petrecem mult și bine,
Cu ce Domnu-a dat în dar…
Fără supărări-n zadar…
Să privim la luna plină…
Păsări, pomul de arțar,
Ceru-n liniștea deplină
Și c-un sentiment curat,
Fără urmă de gâlceavă,
Să iertăm ce-i de iertat
Dragostea să curgă-n lavă !
—————————–
Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU
Atena, Grecia
7 decembrie, 2018