ÎNTÂLNIRE CA-NTRE PRIETENI…
(dedicată prietenei mele Mariana Gurza)
Ce soră credincioasă, mi-ai rămas, tu, Singurătate…
La braţ ne luăm adesea, noi şi cu Tăcerea colindând…
În parc tomnatic şi pustiu, pe bănci goale şi uitate,
Ne lăsăm numele, cu briceagul Timpului crestate,
Careva, citindu-le, să-i rămână-ntiparite-n gând,
Găsindu-ne de vrea, oricând…
Sub ploi de frunze moarte, venit-a şi-Amintirea,
Să-mi cunoască pe nedespărţita-i prietenă, Tristeţea…
Îmi ridic încet spre ea, înlăcrimata mea, privirea,
Trezand în minte-mi dureros Dezamăgirea, Rătăcirea,
Ce mi-au alungat odată, nepreţuita-mi mie, Tinereţea,
La zar pierzând cu Bătrâneţea…
Şi, când se stinge ziua, cu-a lumii falsă Veselie,
La răscrucea drumurilor pustii, apare pe furiş şi Teama…
Braţ la braţ cu Durerea, Ţipătul şi de-amar Melancolie,
Aducându-mi pe Speranţa ponosită, cu gust acid de glie,
De la frunze, iar Amurgul, cu roşieticu-i cuţit c-arama,
Îmi mângâie carotida mea, cu lama…
În turnul meu, cu visele ucise, venit-a zdrenţuit Trecutul,
Cu ani de-a valma, dosiţi prin mucegăitele de vremi cotloane…
La uşa ferecată, îmi bate cu pumnii lui de oţel Necunoscutul,
Ca să mă-nveţe, chipurile, cum să lupt ţinând în mână scutul,
Cum să-mi găsesc Dorinţa, Iubirea, ascuse-n ani după coloane
Şi, Apa Vie a vieţii, din filoane…
——————————————-
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
14 octombrie, 2018
***
Nota mea:
Nimic nu se compară cu o prietenie sinceră și dezinteresată…Sunt oameni care înțeleg tăcerea și nu renunță la sentimente. Cei care nu o acceptă, se pierd…Să fim statornici și iubitori așa cum ne-a fost rânduit!
Suntem tot mai puțini, într-o lume în care valorile se rostogolesc, dar știm să prețuim ceea ce ne-a fost dat…Mulțumesc, dragă prietenă, Anna-Nora Rotaru! Mariana Gurza