,,ARDE SOARELE-N DEȘERT ” de Anna-Nora Rotaru
pictură în ulei, pe pânză, dimensiuni 150 x 120 cm,
din volumul de picturi și poezii ,,Ut pictura poesis „
*
DORURI NESFÂRŞITE
Mi-e dor de primul val,
Mi-e dor de spuma marii,
De-aceleaşi stânci la mal,
De-apusul roşu, ireal,
Topit pe buza zării…
Mi-e dor, de aerul curat,
De mirosul algelor marine,
De gustul valului sărat,
De răsărit şi de înserat,
Mi-e dor… de mine şi de tine…
De cerul înstelat şi lună,
De cum se oglindeşte-n ape…
S-alerg, vreau, ca nebună,
Să prind stele-n cunună,
Când vin să se adape…
Mi-e dor şi de furtună,
Cu cer topit în nuanţe,
Când norii grei s-adună,
Când fulgeră şi tună,
Peste corăbiile „Speranţe”…
Mi-e dor, de clipele supreme,
De dragoste ardente…
De vocea-ţi să mă cheme,
Când plânsu-n stern îmi geme,
Prea plin de sentimente…
Mie dor, de pasul imprimat,
Pe afânatul auriu nisip…
De castelul dărâmat,
Luat de valul înspumat,
Ce ne stropea pe chip…
Mi-e dor, când sufletul îmi cântă,
Lăsând gândurile să zburde,
Spre lumi de vis se avăntă,
Cu doruri se-nveşmântă,
Împrăştiind temeri absurde…
Mi-e dor… de murmur de iubire,
De timpu-ascuns sub stele…
De dulcea-mi amintire,
Pierdută în neştire,
În goana visurilor mele !
Mi-e dor…
IUBIRE FĂRĂ CAPĂT
Mai spune-mi un cuvânt, în noaptea-ntunecată,
Mi-e dor de glasul tău, azi îngheţat şi mut…
S-a scurs vreme multă, de când sunt plecată,
Cu clipe fără noi, cu multul timp pierdut…
Mi-e frig în depărtare şi parcă nu am vlagă,
Mă-ntorc ades să văd, aminte de-ţi aduci,
Dar simt cuţitu-adânc, cum se înfinge-n plagă,
Când trist îmi eşti şi singur, crucea să ţi-o duci !
Mă doare să te văd, cu fruntea jos plecată,
În noaptea ce te-nghite, pe banca din trecut…
Tristeţea aş vrea s-o alung, aşa ca altădată,
Dar mi-i diafană mâna, că nu-mi mai e din lut…
Te simt cum sângerezi, eşti singur la necaz,
Durere-aş vrea s-alin, prinzându-te de braţ
Şi lacrimilor ce-ţi curg, şiroaie pe obraz,
Izvorul lor să sec, sorbindu-l cu nesaţ !
Nu poţi să-mi vezi tristeţea, lacrimi mă inundă…
Nu pot ca dintre lumi, zidul să-l dărâm…
Aş vrea-n miezul durerii, mâna să-mi pătrundă
Şi tot amarul tău, să pot să îl sfărâm.
În lumea ta-s pierdută, un suflet mut şi rece…
Sunt pe alt tărâm, dar lângă tine, împrejur…
Şi-n noaptea asta, ca-n trecutele şi ce vor trece
Vom sta alături, până m-oi destrăma-n azur…
––––––––––––
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
13 aprilie, 2018