Toamna e târzie, frunzele gem pe ram,
Topindu-se-n agonie, c-o ultimă suflare…
Pe caldarâmul umed pașii-mi număram,
Încă doi și încă patru, oftam și respiram
Și iarăși înainte, iar înapoi, la întâmplare,
Neavând repere clare…
E frig și-i vântoasă, cade ploaia ca biciul,
Răpăind pe-asfalt monotonu-i repertoriu…
Fâșii smulge din ceruri, ca tăind cu briciul
Și frunze-ngălbenite, în jocu-i de capriciu,
Din copacii scheletici, ftizici ca-n sanatoriu…
Eu… spectator și-auditoriu…
Martori și statuile, patetic privind și grav,
Cu gurile-astupate de marmura cenușie…
Din ochi curg lacrimile ploii-n pământ jilav,
Își plâng soarta, poate având dorul hulpav,
Ca oameni să fi fost, cu dorinți și duioșie
Simțind un dram de gingășie…
Nu mai știu, râd-plâng, așa ca măscăriciul,
Că timpului ce trece-i sunt sclav și prizonier…
Trăiesc o viață efemeră plătindu-i sacrificiul,
Ca-n lut a reveni, humă, pulberea, chirpiciul,
Și nu Madonă, Apollon, un poet sau lăncier,
Trainici din marmură și fier…
ROMANŢA VECHILOR TRĂIRI
Te-am aşteptat, iubite, să revii,
Pe-aleea noastră de castani…
Din zori, până în nopţile târzii,
Din umbre şi ceţurile străvezii,
Cu dorul meu, nestins de ani !
Adesea, zorile plângând mă prind,
Cu-atâtea amintiri să-nşir…
Din minte, clipe dulci desprind,
Le-adun pe toate, le cuprind,
Le împletesc şi le deşir…
Sunt clipe din sfera mea de vise,
Le sorb, nectar, de-atâtea ori…
Parfum suav de roze şi narcise,
Prin versurile scrise şi nescrise,
Cu lacrime, prin file de scrisori…
Mai trec şi azi pe-al nostru drum…
Mai stau pe banc-aceea şi-i pustiu…
Nici florile castanilor nu au parfum…
Iubirea-i doar scânteie-n scrum,
Cum ni s-a stins, nici eu nu ştiu…
Ecoul şoaptelor s-a spulberat,
În negura vremurilor apuse,
Lăsând, firavul vis la colţ uitat
Şi chipul ce l-am dezmierdat,
La jugul timpului supuse…
Mi-s astăzi tâmplele-argintii,
Mi-au nins în păr flori de castani…
Aceeaşi am rămas, dar tu nu ştii,
Speranţe-n vânt, ca fulgi de păpădii,
S-au-mprăştiat pe culmile de ani…
Din clipele de-atunci ce ne curgeau,
Să sorb mi-aş vrea surâsu-ti cald…
Cu şoaptele aprinse ce frigeau
De dor, în ochii ce ades plângeau,
Privire-aş vrea să mi-o mai scald…
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
6 iunie 2019