FEMEIA
Zorile dimineților purpurii,
apusul luminii trecută în spectrul întunericului,
culoarea și mirosul florilor,
frăgezimea pielii ce îmbracă formele
din care izvorăsc senzațiile materiei inteligente,
privirea soarelui ce îți poate încălzi simțurile,
dansul inclus în mișcarea pașilor,
nașterea viului din sămânța lichidelor iubirii,
zâmbetul unei atingeri din apariția unei zile,
farmecul unei țineri de mână în mersul pe alei transpirate
la gândul că oricând poate avea loc
îmbinarea celor două particule
și că din tot farmecul ei
ție îți va fi dat
să sorbi nectarul primordial
inventat de plăcerile universului.
Tot ce include acest corp găsești în natură,
de ce s-a complicat oare universul
reinventând ce avea deja măsurat în alcătuirea lui?
E un semn că spațiul și timpul s-au delectat la un moment dat cu ce au reușit să creeze
și din joaca lor într-o pauză de trecere dintr-o formă în alta
și-au dăruit un simbol pe care îl pot admira și ziua și noaptea
și oricând simțurile vor să guste
din ce este sublim și diafan în existența lor.
Dacă nu ar fi fost inventată femeia,
ne-am fi mulțumit cu ce găsim prin păduri cu poiene însorite,
pe malurile apelor cucerite de florile câmpului,
cu ce pică și curge din cer și din vârfuri de munte,
ori cu valul ce își sărută țărmul
bucuros că a ajuns la un capăt de drum.
Ne-ar fi lipsit însă de un farmec
ce nimeni nu înțelege din ce este făcut
și de unde vine cu atâta enigme ascunse
în creuzetul universal.
——————————
Anghel Zamfir Dan
8 octombrie, 2018