scrijelind pe pământ cuvinte care plâng
fotografiez în fugă, pe furiș
viața atârnată de vânt
ce se plimbă în gând
ascuns în cuvânt
lăsat pe pământ
învelit în veșmânt
semănat sub un pom
înflorit într-o primăvară
uscat într-o toamnă
înghețat într-o iarnă.
Mă plimb prin propria viață
legănată de vânt
mă-mpiedic de mine
alunec în gând
mă trezesc în cuvânt
mă ridic din pământ
las urme și rânduri
mă înalț dintre scânduri
și zbor către cer
îmbrăcată-n versuri.
———————————-
Anca-Maria DAVID