Anatol COVALI: Răscrucea-n care stau

Răscruncea-n care stau are un singur drum.

Un capăt e înfipt în viaţă, altu-n moarte.

Privesc uimit în jur şi nu-mi dau seama cum

şi mai ales spre ce voi merge mai departe.

N-a fost deloc uşor s-ajung până aici,

dar simt că îmi va fi mai greu de-acum încolo,

lovit necruţător de-al senectutei bici

şi îmbrâncit mereu de toţi de colo, colo.

Se miră cei din jur că uneori sunt trist,

dar n-au privit măcar o dată-n a mea viaţă,

ca să-nţeleagă cum trăieşte un artist

între extaz şi plâns, între sublim şi greaţă.

Am ars pentru-un stupid şi efemer succes

o viaţă ce a fost de renunţări înfrântă,

ca să constat acum că praful s-a ales

din ce mi se părea atunci menire sfântă !