Pasărea Phoenix
Pasărea Phoenix îmi mai stă alături.
Nu s-a-ngrozit văzând că-n jurul meu
au început să se adune-omături
prin care-înot din ce în ce mai greu.
Pasărea Phoenix încă-îmi mai zâmbeşte
cu ochii-atât de puri şi-atât de vii
şi-a ei privire tandră-îmi ocroteşte
c-o dragoste deplină orice zi.
Pasărea Phoenix zilnic mă îndeamnă
să-mi spăl suflet şi inimă oricând
trece prin mine o ciudată toamnă
ce-aruncă cu noroi în orice gând.
Pasărea Phoenix stă pe al meu umăr
şi gânguritu-i arde-n eul meu
ruguri imense, ruguri fără număr
în care vom fi scrum şi ea şi eu !
————————————–
Anatol COVALI
București
2 iunie 2019