Iubire fără anotimp
Într-o zi de vară ne scăldam împreună
Tu în privirea mea, eu în privirea ta…
Curcubeul făcea o punte-ntre noi
Și, deși eram doi, aveam o singură inimă
Un singur gând, și-același dor de neoprit.
Când vara era pe sfârșite, încă ne scăldam
Eu în privirea ta, tu în privirea mea…
Gândul era la fel de călător, arzător
Însă, dorul era mult mai sfâșietor.
Într-o zi de toamnă, frunzele spulberau,
Amintirile noastre, speranțele noastre…
La capătul drumului se afla iarna
Era încărunțită ca tine, ca mine.
Într-o zi de primăvară începuse povestea cu noi
Și cu fiecare anotimp, iubirea creștea, creștea…
Într-o zi, când nu vor mai conta anotimpurile
Iubirea ar putea pleca departe
Dar eu voi aștepta alte anotimpuri cu noi.
Refugiul
Inima ta îmi e refugiul
Când ploile încep s-apară
Eu mă strecor la tine iară
Iar tu-mi pecetluiești sărutul
Și-l port așa, mereu pe buze
Și inima-mi iarăși dansează,
Iar soarele îmi desenează
Un curcubeu, să mă amuze.
Iar gândul vinovat oftează
Când dorul vrea să îl supună,
Însă, privirea-ți vrea să spună
Că dragostea mereu veghează
Atentă la orice-ntâmplare
Nu lasă dorul să câștige
Se înarmează cu răbdare
Și cu credință, va învinge
Orice obstacol ce-i în cale,
Orice râu de lacrimi amare
Iubirea va-mpleti o punte
Ce va străbate orice mare.
Iubirea ta e numai zâmbet
Iar după o zi de ploaie deasă,
Când sufletul mi-e iar în ceață
Naufragiez la tine-n suflet.
Infinit
Am așteptat o veșnicie
Să-mi scrii în palmă infinit
Dar timpul nu a vrut să știe
Câte poteci te-au rătăcit.
M-am așezat lângă fereastră
Și-am desenat dorul pe-un zmeu
Și ca o pasăre măiastră
A evadat din pieptul meu.
Pe bolta nopții, printre stele
S-au rătăcit tăceri sihastre
Când gândurile în mărgele
S-au deșirat prin nopți albastre…
Și-n nopțile pline de dor
Când versul mă adoarme lin,
Aud cum șoaptele te dor
Și-mi strigi : iubito, am să vin!…
——————————–
Alina CRISTIAN