Ca-ntr-o poveste…
Iarna asta se așterne
Ca și versul meu cel alb
Unde îngerii zâmbesc
Ca și florile la geam.
Puritatea ne îmbrăcă
Într-un strai nou, de iubire
Cerul se ascunde ţanţoș,
Sub o mantie de mire.
Să te cer, mândră crăiasă,
De la iarna ce ţi-e dragă
De la codrii îmbrăcaţi
În paltoane de zăpadă.
Să te cer la miezul nopţii
Când zâmbesc stelele-n ape
Și doarme totul în jur,
Luna citind dintr-o carte.
Cine ne va cununa,
Soarele, sau poate Luna?
Cine mă va ajuta
Să îţi prind în păr cununa?
Zorile mijesc în poartă
Iar eu sunt neliniștit…
Te-am visat, mândră crăiasă,
Aveai straie de argint.
Soarele la geam zâmbește
S-a gătit. E festival?!
Și îmi strigă:
„-Hai afară! Nu ești gata?
-Mire, hai!…”
Nu-nţeleg ce se petrece
Am visat…nu m-am trezit?!
Și deodată, tu, crăiasă,
În odaie ai pășit…
Străluceai. Oh, ce frumoasă!
Și-aveai straie de argint
Nu visam, erai aievea
Iar eu, cel mai fericit!
La rever, un ghiocel
Mi-ai prins cu mișcări de zână
Și atunci, ca un școlar
În sfârșit, te-am prins de mână.
Soarele zâmbea ferice
El era nașul cel mare
În jur copacii cântau,
Lăutari ca-n sărbătoare.
Florile mijeau să iasă
Din omătul argintat
Și-o caleașcă fermecată
Aștepta, chiar jos, în sat.
Cerul ne-alinta cu flori
O magie făr’ de veste
Unde iarna ne-mbrăca,
Pe-amândoi, ca-ntr-o poveste.
——————————–
Alina CRISTIAN