Întotdeauna lucrurile “mari” și “importante” (şi încă mai vârtos soluționarea lor) pot fi aflate în detaliile existenței imediate şi în ‘universul” (întotdeauna mic şi la îndemână) care ne înconjoară. Câteva exemple pot fi ilustrative.
Foarte adesea ne frământăm pentru problemele “mari” ale lumii şi politicii naționale ori internaționale și suntem grăbiți cu soluții energice și îndrăznețe dar suntem mai șovăielnici atunci când întrebări similare ne privesc personal; care este starea din familia noastră?: suntem ori ba credincioși unul altuia?; ne gospodărim cu bună cuviință ?; suntem capabili să rezolvăm cu pace diferențele ce le vom fi având cu neamuri ori vecini?;etc., etc. În același timp ne străduim să aflăm despre locuri depărtate și cheltuim să vedem tărâmuri așezate peste mări și țări fără să băgăm de seama că ‘universul” este lângă noi, efectiv cade pe fiecare dintre noi. Cu aceste gânduri în minte am îndrăznit să spun că Țara Almăjului din Banat este, în fond, “universul”.
Țara Almăjului este o vale intramontană aşezată în lungul râului Nergan (ori Nera cum au ales să-i spună învăţaţi de ocazie). A fost locuită din vremi imemoriale, fără exagerare, din totdeauna. Vechimea această este încă uşor de simţit celui care va avea răbdare să colinde hotarul fie şi unui singur sat din Almăj. Lesne va fi cu putinţă să se observe semnul eternităţii care înseamnă modelul existenţial românesc alcătuit din înțelegerea vie a spiritualităţii ortodoxe, dreptmăritoare, pravoslavnice. În Almăj vom află efectiv totul. Bucurii şi dureri, dărnicie şi zgârcenie, credinţă şi înşelăciune, autentic şi impostură, frumuseţe şi urăciune chiar şi aspecte aberante ţinând de viaţă cea mai intimă. Totul. Dar, în ce priveşte relaţia dintre oameni, în Almăj există, încă, ceva ce în bună măsură în restul lumii a dispărut, mai există relaţia personală, omenească dintre locuitori care, într-un fel ori altul, sunt neamuri. Există încă o înțelegere și o trăire care transformă simplul act al existenţei în viaţă. Această înseamnă priceperea faptului că nu sunt suficiente principii că dreptatea, ordinea, folosul şi altele asemenea. Ele, aceste principii, excelente în sine, alcătuiesc doar elementele teoretice care pot contribui la alcătuirea unei civilizaţii. În termeni practici ele sunt planul după care se zideşte o casă. Dar pentru a trece de la stare potenţială la fiinţă mai este nevoie de puţină blândeţe, înţelegere, dragoste, bunăvoire şi într-ajutorare. Acestea din urmă sunt uneltele şi căile prin care planul se face clădire şi clădirea se face cămin cald şi vatra primitoare. Trăind această înțelegere în Almăj oamenii când se văd încă îşi dau bineţe unul altuia, îşi stau în ajutor la bucurii şi necazuri, încă mai ştiu ce înseamnă şi ce trebuie să fie dulceaţă vieţii. În acelaşi timp în Almăj putem află toate formele vieții, de la cele mai simple la cele misterioase şi toate frumuseţile lumii în care Dumnezeu i-a aşezat pe oameni.
Cel care va stă seară ori noaptea la un “ rând” în una dintre numeroasele mori aşezate pe râurile de acolo, va şti ce înseamnă taină unui loc “bântuit” de duhuri ori “muroni”, cel ce va stă o vreme la o colibă va şti ce înseamnă trudă de a îmblânzi natură şi de a schimbă sălbăticia în cosmos, cel care va înţelege viaţă unui sat almăjan va şti ce sunt şi au fost comunele şi oraşele libere. Asemenea cel care va petrece o zi de Vara în lungul luncii Nerei ori la ,,împreunarea apelor” (apei Prigorului cu Nerganul ) va şti ce înseamnă şi farmecul şi spaima junglei, iar cel ce va urcă într-o după amiază fierbinte pe Dalma ori Coasta Patasului va şti ce este deşertul şi singurătatea africană. Iar cel ce se va afundă în codrii Borloveniului și apoi va urcă pe culmea Semenicului va trece în lumea fără de pereche a curăţiei absolute. Nu înseamnă că în Almăj sunt cele mai frumoase locuri din lume, dar înseamnă că locurile de acolo sunt la fel de frumoase că altele de aiurea !
În momentul de față întreaga omenire este tulburată, agitate, nesigură și în stare de provizorat. În fapt nu știm ce ne așteaptă și ceea ce știm este ca actual stare este extreme de șubredă și pe punctul de a se nărui. În aceste împrejurări un loc ca Țara Almăjului oferă o măsură de certitudine. Dacă, spre exemplu, va fi o întrerupere de distribuire de energie electrica, foarte simplu almăjenii vor scoate apa, bună și curată, din fântâni, din “bunare”, așa cum au făcut și strămoșii lor. De fapt, cam orice s-ar întâmpla,Țara Almăjului va putea să își ducă existența în matca unei așezări și rânduieli al căror început nu îl știm.
Almăjul este o lume dar, fiindcă suntem în vremelnicie şi trăim prin comparaţii, una mai bună, mai aproape de cea în care “ ne-a vrut Dumnezeu “. Un loc pentru care merită să trăieşti şi să mori şi în a cărui ţărână este o cinste şi binecuvântare să te odihneşti.
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, USA
3 ianuarie, 2019