Lumea în care ne aflăm este zguduit[ de agitație, nesiguranță, schimbări, care sunt mai degrabă atacuri spasmodice ale unui trup bolnav. Este un trist adevăr, pe care toți îl recunoaștem, că “ceva” lipsește din lume. ”Ceva” care să dea sens, nădejde și puțină liniște. Dar în loc, vedem războaie tot mai distrugătoare, vedem o inegalitate obscenă între oameni și țări, vedem pe cei avuți devenind tot mai avuți și pe cei nevoiași devenind tot mai nevoiași. Iar în tărâmul moral asistăm la o schimbare fără precedent în istoria umană. Concepte, termeni de referință și rânduieli esențiale sunt pervertite, înlocuite și supuse unei încercări de eliminare. Ideologia unui relativism agresiv și fără rușine caută să așeze semnul egal între bine și rău, între frumos și urât, între război și pace. Cercuri transnaționale de putere, cele care controlează avuția lumii, au supus lor principalele mijloace de informare, sistemul educațional și de cultură și în acest fel promovează ideologia lor otrăvită necontenit. În toată această acțiune distrugătoare vedem însă un scop esențial: eliminarea Credinței și, mai exact, a Dreptei credințe Creștine. Căci Dreapta credință reprezintă “piatra” cea tare care stă împotriva răului. Să nu ne amăgim.
“Răul” în stare pură, necuratul, are un scop veșnic: uciderea oamenilor, distrugerea lor, care sunt “coroana” Creației. Iar aceasta înseamnă desființarea lor ca persoane, reducerea lor la numere socio-economice, la stări biologice, la preschimbarea lor în “indivizi”, număr în turmă. Nu trebuie uitat că “persoana” se definește ca entitate morală, capabilă să aleagă între bine și rău și înzestrată cu liberă voie. Dacă “persoana” va fi eliminată, atunci necuratul și-a realizat scopul.
Aceasta este o acțiune începută cu mai multe veacuri în urmă, prin “iluminism”, repede trecut în secularism și masonerie. Prin vorbe goale și nespus de periculoase s-au introdus tot soiul de teorii, despre “binele universal”, care este cea mai găunoasă teorie cu putință, fără cap, fără coadă, fără conținut, și apoi, ideologii, care au făcut din veacul XX un infern sângeros, culminând azi cu sinistra ideologie globalist-sodomită. Această din urmă ideologie urmărește instalarea unei confuzii generale, în care până și diferența care definește starea existențială, diferența dintre bărbat și femeie este anulată. Într-o asemenea confuzie, în care indivizii sunt complet izolați, sălbăticiți și reduși la manifestări instinctive josnice, controlul “aleșilor” transnationali ar fi garantat, după credința lor.
Întreaga situație schițată mai sus are o explicație. Este încercarea de a întemeia existența omenească “uitând pe Dumnezeu”, încercând să alunge pe Dumnezeu din lume.
Este suficient să ne uităm la ce se întâmplă în țările “apusene’ și cele care se slugăresc să le fie vasale. În aceste țări o politică deliberată caută să creeze un sentiment de rușine pentru Credință și, mai grav, caută să înspăimânte pe cei care au Credință; prin umilințe, prin batjocuri publice, prin discriminare. Sărbătorile Creștine sunt marginalizate, celebrarea lor este oprită și în loc se pun nume “neutre”, ca și cum ar fi o rușine să le numești pe numele propriu. Cel mail limpede caz este al Crăciunului, din care se caută scoaterea lui Hristos și înlocuirea esenței creștine cu un soi de “sărbătoare de Iarnă” seculară. Prin aceste metode, evident, se caută eliminarea sau tăinuirea valorii profund morale și de atașament creștin a acestor Sărbători. Iar acest “model” hidos este promovat și în țările vasale, prin slugoi locali, răi și iresponsabili. În loc apar “sărbători” demonice, de tipul Holloween sau, direct culte satanice. Aceasta este cauza profundei crize demografice și morale existenta în țările “apusene”.
Politicieni ,zis “liberali”,batjocoresc valorile creștine iar politica statală discriminează împotriva celor credincioși. Aceste politici sunt purtate sub eticheta “toleranței”. O “toleranță” care acoperă orice, mai puțin Credința și Valorile Sfinte care definesc o persoană și un Neam, o politică urmărind răsturnarea înțelesului celor mai fundamentale stări și concepte. Răspicat suntem avertizați în această privința: ”Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumina, care socotesc amarul dulce și dulcele amar” (Isaia,5;20). Este iarăși suficient să ne referim doar la un caz,cenzura de pe Facebook.
Toate aberațiile sodomite, toate spurcăciunile marginale sunt tolerate, dar exprimarea opiniilor Ortodoxe este cenzurată. Un alt exemplu la fel de trist l-a oferit Klaus Johannis.
Referindu-se la referendumul pentru definirea Familiei, KJ a exprimat demonic bucuria pentru nereușită lui, iar pe cei care au fost pentru Familie, i-a numit “fanatici”. Cele spuse de către Geoorge Orwell în cartea, ”1984” se împlinesc. Termenii sunt inversați și ajungem să numim “binele”, ”rău”, să numim “războiul”, ”pace”. Iar alături de KJ se află formațiuni politice de teapa; ”Uniunea Salvați România”, PLUS, ”julien”, abominatia #rezist și sinsistrele oficine finanțate de Soros, ONG-urile. (Bine ar fi să ne amintim când vom vota că aceste formațiuni: USR, PLUS, ”julien” reprezintă RĂUL CEL MARE în România și nu actuala administrație și partidele ce o compun.)
Această politică deliberată de uitare a lui Dumnezeu alungare a lui Dumnezeu din rosturile sociale, întotdeauna are urmări catastrofice.
Într-un cuvânt rostit la Londra în 1983, când primea Premiul Templeton, în mod profetic, Alexader Solzhenitsyn avertiza asupra celor care, azi, le vedem realitate vie.
Această adresă a avut și are importantă unui manifest de credință și mesajul ei este actual,aproape profetic.
Alexander Solzhenitsyn, la acea vreme aflat în exil în Statele Unite,arăta în acea adresa că, după ce a studiat vreme de câteva decenii istoria Rusiei și mai exact a modul în care a ajuns sub stăpânire bolșevică, singura concluzie care poate fi trasă este că acest lucru a fost cu putința prin “uitarea lui Dumnezeu”. Clasa “iluminată” din Rusia căzuse într-un secularism total, căzuse sub influența celor mai extremiste ideologii și a masoneriei si, în final nu a mai putut să opună bolșevicilor o credință care să însuflețească Neamul. Dar, mergând mai departe, Solzhenitsyn spunea că “uitarea lui Dumnezeu” , în mod necesar și inevitabil, va sfârși în tiraniei sordidă. Cu această avertizare el arată că ceea ce se întâmpla atunci, 1983, în lumea apuseană nu era alta decât “uitarea lui Dumnezeu”, scoaterea lui Dumnezeu din societate, degradarea morală și socială. Singura soluție pe care o vedea marele gânditor era revenirea la valorile creștine și mai exact, ale Dreptei Credințe, ale Ortodoxiei.
Evenimentele ulterioare au dovedit că avertismentul lui Solzhenitsyn din 1983 a fost perfect îndreptățit și cele ce le vedem întrec până și sumbrele lui profeții. Vedem aceste lucruri azi și în România. Iar singura cale de regenerare rămânea cea pe care o propovăduia Solzhenitsyn în 1983, revenirea și urmarea Căii Ortodoxe, întoarcerea către Dumnezeu.
——————————-
Alexandru NEMOIANU, istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, SUA
6 aprilie 2019