Cu surle și trâmbițe,cu atmosferă de bâlci suburban a fost anunțată “marea” demonstrație a Românilor din diaspora, pentru 10 August, 2018.
Anunțurile stridente, cu aer de carnaval de mahala, personal, mi-au făcut această demonstrație suspectă, din mai multe motive.
În primul rând nu a fost de loc limpede cine sunt această “diaspora” și mai ales cine sunt purtătorii ei de cuvânt.
Diaspora este un cuvânt folosit abuziv și folosit, mai cu seama, de cei care nu știu ce înseamnă.
Diaspora este un segment din populație care se mută în alte locuri, păstrând modul de viață de “acasă”. Un segment în căutare de oportunități economice, mai simplu spus, de câștig mai bun. Până aici nimic rău de spus. Unde începe însă nepotrivirea urmează.
Această parte din populație, trăind în alte circumstanțe, nu are nici un fel de drept de a recomandă populației rămase acasă cum să se gospodărească sau cum să se administreze. Cei care au cuvânt de spus sunt cei care au rămas acasă, la vatra,la “patrida”. Dar încă mai rău stăm atunci când vorbim de cei care s-au autointitulat “conducători” ai diaspora. Cine i-a uns în această poziție și ce merite au că să o pretindă? De tot dramatic a fost când un asemenea “neica nimeni” s-a trezit făcând apeluri la violență. Deci acești “conducători” ai diaspora stau sub suspiciunea de a fi niște agenți provocatori. Această suspiciune este întărită de entuziasmul cu care o “opoziție”, intrată în criză de idei, s-a alăturat “demonstrației”. Mai mult, un politician fără har, fără chemare și fără șira spinării s-a gătit să își proclame candidatura la Președenția țării. ”Demonstrația” a devenit chermeză și ocazie de căpătuială.
Dincolo de cele arătate trebuie spus că demonstrațiile legitime, motivate și PAȘNICE sunt parte a vieții democratice. La fel de adevărat este că doar alegerile pot desemna administrații și aceste administrații trebuie lăsate să acționeze în cadrul ciclurilor electorale. Deci demonstrația, atâta vreme cât va fi pașnică și va cuprinde cerințe raționale, poate fi considerată legitimă. Dar cu totul obraznice sunt chemări la a NUMI, din mijlocul străzii, conducători “cinstiți, competent, morali”. Rostul de a alege este al electoratului în alegeri legitime și nu scandalagii stradali pot da certificate de competență! Dar cu asta să revenim la “diaspora”.
Cei mai mulți membrii ai ei sunt oameni care au plecat în dorința de a își îmbunătății condiția economică și de a își ajută familiile rămase acasă. Dar între ei se află și “uscături” și aceste uscături sunt cele care provoacă scandal și dau nume rău. Sunt cei care și-au mutat inutilitatea din România peste mari și țări și care, culmea, își imaginează că umblatul lor vandra ar fi o promoție, că umblatul lor vandra i-ar indritui să dea sfaturi, ba chiar să conducă, pe Românii rămași acasă. Nimic mai fals!
Plecatul din țară nu este o biruință, este o înfrângere și înfrângerile trebuiesc să fie primite cu smerenie și răbdare,starea nomadă a fost și este inferioară sedentarismului. Dar aceia din diaspora care se obraznicesc, își dau aere și se consideră “superiori” celor rămași acasă, nu fac decât să confirme ceea ce spunea, despre cei asemenea din vremea lui, Ion Creangă, ”s-a dus la Paris bou și a venit înapoi vacă”. Iar, considerând nouă modă a intimității în “apusul liberal”, acest adevăr este confirmat încă mai din plin.
–––––––––––––
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
10 august, 2018