NE ÎNTOARCEM
A fost ceva uitat
Într-o lume apusă
Și de nimeni spusă
Un poet aparent ciudat
Care scria versuri și fraze
Pentru oameni și păsări
Nu mai este! ale soarelui raza
Îi scaldă mormântul, nori
Plini de regret deasupra
Țării mele, a pământului
Ce m-a plămădit din astre…
Auzi acel vers al Veșnicului!
VERS MESCHIN
Lume ce te arunci în văpaie
Vorbe ce nu se sting, flăcări
Ce pe noi ne ating, gânduri
Ce rup inimi și vând suflete.
Am rupt tradiția, cultura
E cerșetorul tehnologiei
Zeul Internet ne-a pus pământ
În ochi, minte și pe frunte.
Unde ești tu scriitor
Ce din vechiul dor
Renaști și arunci steaua
Țării mele aruncând-o
În oceanul ce desparte
Lumea toată de mica țară.
Nu mai cânt, nu mai scriu
În mine se naște pustiu…
NECREDINȚA NOASTRĂ
Am oprit gândul, am uitat sufletul
Puterea s-a dus din noi
Lupta am pierdut-o, răul
L-am instala! cu ochii goi
Citim poezii, articole și romane
Iar plini de mândrie dăm sentințe.
Greu și cu umilință ne apasă
Moștenirea noastră, noile ființe
Se uită spre cerul de pretutindeni
Toate li se par un cosmos plin de antologie.
CHEIA
S-a închis ușa ce deschidea
Lumea noastră și sufletul
Plin de păcate și cuget neliniștit.
Am aruncat metalul care rupea
Bariera pământului nostru
Și am refuzat să cunosc misterul
Meu și al lumii.
Nu mai pot găsi drumul
Spre Tine și spre mine
Aruncată în praf uitat
Cheia s-a răsucit
Deschizând uși în pământ.
POEZIEI
Am plecat de lângă tine
Iar versul l-am uitat.
În colț lângă mine
Frumos ai suspinat.
Pașii tăi răsunau pe astrul meu
Mirosul tău aruncă săgeți
Ca versurile nefericitului Orfeu
Oare cândva ai să măă ierți.
Un timp și lumea s-a oprit
Un zâmbet și vraja s-a rupt
Nu mă pot opri din iubit
Iar din amorul fugit.
Eu nu mai scriu nimic
Talentul l-am aruncat
Versurile mă fac tot mai mic
De când tu m-ai uitat.
Pe tine te caut dar
Mut și Orb sunt, iar
Stiloul nu poate scrie pe ziar
Versuri uitate pe o frunză de arțar.
Te-am aruncat în ocean
Tu ai dispărut
Te-am regăsit în van
Privirea ta m-a durut.
RUGĂ
Într-o stranie odaie
Stau și mă uit
Cu o oarecare văpaie.
Mă uit în oglindă chinuit
S-a oprit versul poeților
S-a stins flacăra barzilor
Tu, pământul meu trădat
Nu uita că m-am rugat
La munții și văile tale
Să-mi redai versurile…
SONET CIUDAT
Aud viori, strune și mandoline
Toate cântă despre tine
Văd păsării și corăbii
Toate vin la tine.
Văd ape, văi și dealuri
Nu mă pot opri din chinuri
Văd oameni, orașe și familii
Acum ne-au cotropit străinii.
Am greșit și limba am tăiat-o
Iar lira spartă, am aruncat-o,
Lipită cu talent și foc
Trebuia să cânte ca un lemn de soc.
HAI NINGE
Fulgii mă acoperă
Viața se scurge
Greieri albi susură
Iar zăpada plânge
Pentru ultimul om
Al vremii de azi, ieri
Pentru ultimul domn
Al zilei de azi, de ieri.
Îngroapă trupul în zăpadă
Rece să uităm de el.
O veșnicie să uităm strada
Unde a fost aruncat un băiețel
Ce spera la povești
Pline de fantasme
La vorbe nebunești
Pline de spaime.
Hai ninge peste tot
Hai ninge peste pământ
Eu a scrie nu mai pot
Mă duc spre rece mormânt!
A CĂZUT…
A căzut cerul pe mine
Eu renunț la tine
Fug în ciudata lume
Pe o mare fără spume.
A căzut frunza pe mine
Eu uit de tine
Fug în ciudatul oraș
Fug ca un biet laș.
A căzut ploaie pe mine
Eu plec de lângă tine
Fug în micul sat
Alerg ca un soldat
Către tine și salvez
O ultimă dorință, hai ființă
Spune-mi mai pot să te visez…?
ÎNCERCARE
Emoția a năvălit mintea
Mea plină de idei și mistere
Despre tine, despre femeia mea
Ce pururi dă naștere
Unor vise spulberate în amare
Șoapte despre vise și mare
Ce cuprind întunecatul soare
Al vieții mele demult apuse,
Acum declarațiile sunt smulse
Cu forcepsul din gura ta
Plină de vorbe goale, mâna ta
Îmi acoperă ochii pierduți
Spune-mi… oare suntem morți ?
––––––––––––––
CRISTIAN, Alexandru, poet, scriitor, dramaturg, eseist, istoric. Născut la data de 23 octombrie 1987 în Brăila. A publicat cărți de politică internațională și geopolitică, printre care amintim monografia „Între Elefant, Urs şi Dragon- Spre o nouă arhitectură globală”, la Editura RAO-2014. A publicat volumul de poezii „Sacralitate” și poemul „Zburătorul” la Editura Familiei în Israel (republicate în România la Editura Hoffman în anul 2019). Este autor al unor articole științifice în domeniul securității și apărării naționale, istoriei, geopoliticii, istoriei medicinei, relațiilor internaționale. Ca dramaturg a debutat cu piesa de teatru „Astrul”, o piesa despre ultimii ani din viata marelui poet Mihai Eminescu. A debutat în domeniul criticii literare cu volumul „Drumul Tăcerii – Incursiune în opera lui Augustin Buzura”, editura Semne-Artemis 2018. A publicat peste 200 de recenzii literare și numeroase poezii și articole pe blogul personal „AlexCristian.ro” și pe blogul site-ului ziarului Adevărul. Este membru al Societății Scriitorilor Militari și al Societății de Istoria Medicinei, al Fundației Keren Saga le Tarbut din Israel dar și a altor fundații. Este membru în colectivul de redacție și colaborator al Revistei Mioriția din Statele Unite ale Americii. (George ROCA, Rexlibris Media Group, 1 noiembrie 2019)