Alexandra GĂLUȘCĂ: S-a scuturat magnolia

Mi s-a scuturat magnolia pe plete,
O ploaie mov de tandre mângâieri
Ce-mi trezeşte dorul de tine, iubite,
Din clipele când eram atât de tineri

Mi-erai cândva destin, mi-erai cerul,
Parca era ieri când am trăit poezia,
Dar ca şi florile s-a risipit misterul,
Iubirea a fost înlocuită cu gelozia

Mi s-a scuturat magnolia pe gene
În privirea ta nu mă mai oglindesc,
Vreau mâinile, ramul să mă legene
Să adorm cu tine, asta îmi doresc

S-a scuturat magnolia în amintire,
S-a risipit în patru zări al ei parfum,
Viața s-a scurs fără Tu a da de ştire
Urmăresc paşii tăi pierduți pe drum

Pictura „Poienii cu magnolii” de Carmen Florian