Pas în doi (7)
tu ai venit ca o furtună
m-ai răstignit pe o cruce de foc
iubirea ta îmi răscolea trupul
ca veninul unui şarpe
jarul rămas din mângâierile tale
se-aprinde sub pleoape până și azi mă doare
mi-ai băut tot vinul de pe buze
și ai plecat
am plecat cu prima dimineaţă
ţi-am luat și calul și sufletul
și zarea și dragostea mută
am fugit în lume fără regrete
fără să mă uit în urmă
călăream toată ziua
și calul și câmpia
ai pierdut clipa aceea
când tu mă-mbrăţişai bărbat pătimaş
și eu înfloream înflorea universul
dar dor mie-mi era de tine celălalt
deja e prea mult târziu
și prea multă noapte în mine
searbăd îmi e vinul
femeile mele sunt reci
am uitat cum se mai zboară
cum să mă înalț
rătăcesc ca un fluture
prins în lumina unui vechi lampadar
cu propriu-mi vis ne părăsim
peste timp nevăzuţi
nu mă întreba
cine mă sărută cine mă ține în brațe acum
am închis toate amintirile cu tine
pentru ca el celălalt
să mă nască pe mine femeie
cândva
și te-ai născut Galateea
femeie de aer femeie de foc
——————————————–
Adriana Popa & Petre Ioan Creţu
Timișoara, Timiș & Slobozia, Ialomița