La mulți ani, Mariana Gurza, poetă „cu suflet de înger”, în Împărăția lui Dumnezeu!
E o zi albastră azi, cu soare strălucitor, miroase a raze încrustate pe ierburi, ar fi fost ziua ta, Mariana, ți-am adus din grădină trei trandafiri și ți-am trimis, printre lacrimi, gândul meu acolo, pe colțul de stea unde ești tu acum.
Depărtările se colorează în galben și ruginiu, clopotele de la biserică se aud la fel, casa parohială, în care ai crescut tu, privește spre aceeași stradă, râurile își poartă apele susurând.
Îți aud încă glasul și ne îmbrățișăm iarăși, ca atunci când ne-am întâlnit la lansare.
Amintirile mele bat în inima arămie a toamnei.
Fie-ți sufletul alături de îngeri, Mariana! Tatăl Ceresc să-ți dea stropul de lumină în lumea celor Drepți!
.
CĂDEREA STELELOR
Trecerea timpului mă înfioară
nu știu de cine ar trebui să mă tem:
de tinerețea pierdută
sau de bătrânețe.
Încerc să zbor între cele două
apărându-mi aripile
de răceala nopților
și de vuietul apelor.
Căderea stelelor
o percep ca o scurgere
de clepsidră…
Din când în când,
mai prind câte-o stea
pitind-o după un nor
sperând
ca odată să o regăsesc…
.
VREMURI CRUDE
Într-o seară
mama a uitat
afară sacul cu sare
dimineața era o mare sărată.
Tata și-a lăsat coasa
pe marginea acestei mări
și-a ruginit…
Primului copil născut
în seara aceea
i se argăsise pielea …
A fost primul semn
că era timpul să ne rugăm,
să oprim puțin vremea
și s-o culcăm lângă noi
încălzind-o ca pe
pruncul părăsit.
.
IUBITULE, VOI FI UMBRA TA
Eu încă mai sper
să am o plecare provizorie,
să mă pot întoarce
și să fiu tânăra femeie din vis.
Să-ți spun: Vezi, n-am murit,
n-am vrut să te las
singur cu umbra mea!
Cu toate că moartea
e doar un drum…
De-aceea,
eu n-am să mor niciodată
cu adevărat.
Totul e un simulacru
de moarte.
E doar șarada.
MARIANA GURZA
(din volumele: „Pe urmele lui Zenon”, Ed. Timpolis, 2012 și
„Dumnezeu și umbră”, Ed. Singur, 2016)