E LINIŞTE DE NOAPTE-N MIEZ DE ZI
e linişte de noapte-n miez de zi
plâng toropite frunzele de nuc
una pe umărul alteia – făr’ a şti
că-s cercetate-n bezne de un Cuc
azurul ţeapăn are-ntr-însul plumb topit
ameninţă apocalipsa din Vechi Schit
azi nu va înnopta: Măria Sa
va prăbuşi în hornuri de vulcan – va devasta
căci azi e Ziua fără Cruce : doar o Stea
Stea Neagră – şi Soroc: Corbii confirmă : „CRA”!
…draci călărind schelete – Moartea-i divă
popoare-s fără rost – fără colivă…
…toţi – cufundaţi în catastrofă – show burlesc :
toţi vom plăti – ce zeii nu plătesc…
…dar – din păcate – nu-i sfârşit împărătesc…
***
CÂNT DE HULUBI AUD DIN LUMEA CÈEALALTĂ :
cânt de hulubi aud din lumea cèealaltă :
sunt şi acolo tei – lumini şi vetre…
lipsesc doar veninoasele cumetre
lipsesc şi cei ce-aici te lasă baltă…
Hristos – baci înţeleptelor mioare
stă în sarìcă – la un foc spăimatic
e dus pe gânduri şi e singuratic :
Al Treilea Cioban şoptea că moare…
„de ce?” – l-a întrebat – trist – Preaînaltul…
„dacă nu eu – atunci să las tot Neamul?”
…Crist a-nţeles – căci ranele-i sunt ramul
de cari se ţin şi stelele – şi natul…
…dar tu ce zici – popor fără priinţă ?
meriţi o nouă jertfă dumnezee
la-atâta nerecunoştinţă?
***
RESTAURARE ŞI INSTAURARE
voi sforăiţi – până
îmbătrâniţi – şi-apoi – foarte confortabil şi
convenabil – muriţi…
eu – însă – aş vrea să mi se dea Cuvinte de Foc (de-acolo de
sus – din Cel mai Viguros
loc!) – cu care să
sparg lumea asta curvită – în mii de bucăţi – să-i ajung la blestematu-i
Miez de Crimă (de toţi nebunii cultivat – cu
întreaga lor
stimă!) – pe care
Miez să-l sfărâm între
dinţi – şi-apoi să-l scuip – cu mare năduf – în
ţărână – după cum merită – de-o istorie-ntreagă
asasină
…abia atunci – se vor stârni
Furtuni de Cristal – se va porni un zgomot
infernal (toţi vor zice: „nebunii-au scăpat din
spital!”) : nu-nu – sunt – miriade – solzii de
lut – care
toţi dintr-odată – vor cădea de pe ochii tuturor
oamenilor – tuturor
regnurilor – cu acompaniament de
vitralii sparte
de-aici şi dindeparte…
…în sfârşit – va veni şi Ziua Epuizării
Flegmurilor – şi a venit – discretă şi deplin
curată – Ziua Tuturor
Vergurilor…
…abia atunci vor crăpa toate
burţile şi bolţile de
temniţă („precum în cer – aşa şi pre
pământ”!) – şi un singur strigăt îi va
uni – pe răsfiraţii
orfani ai firii : „iată
Paradisul – cel dintotdeauna ignorat – de
orbi…acum împănat de
înfocaţi Corbi!”
..Hristos – cel atât de singur şi de
nimeni – pân-acum –
ascultat – abia atunci se va-ntrona
în vecii vecilor
Împărat…
***
NU SE-NGĂDUIE-N VĂZDUH VÂNT ŞI GÂNDURI BUNE
nu se-ngăduie-n văzduhuri vânt şi gânduri bune :
numai greierul din ierburi nu-şi trădează strune
şuieră – ca pe tăpşan – presimţiri neroade
iară peştii din pârâu descântă năvoade…
soare – soare – stea-unsoare – izvodită-n mirişti…
stau sub umbre stejăroase – frământat de linişti :
uite-acum năboiesc norii – şi mă smulg din rane
răstignitul iar cerşi-va târgului – piroane…
…nu-i de bine – sfinte-albine – navigând arome!
…se târăsc – din umbră – iarăşi – fiarele din vome
ruginit de nedormire – le cad pradă bleagă
cât de trist sunt – numai Cristul de-a vrea să-nţeleagă…
…ciori şi buhe – nu-mi daţi roate – încă-a stârv nu mìros
m-aş vrea frate doar c-un Vultur – chiar de-i plin de ìfos…
***
CERUL DE SEARĂ – VAZĂ DE CRISTAL
cerul de seară – vază de cristal
cu fulgerări domoale-mpacă teii
…”să-nceapă – oare – Trudnicul Final?”
dar frunzele mai au – furiş – scântei
pe care le-or preda Casiopeii!
„Cristal!” – „Cristal!” – se miră – iar – Măiastra
căreia – după datini – i-am fost deschis fereastra :
„Cristal – Cristal – Extazul Nemuririi!”
…şi din adâncuri – au oftat Cabirii…
…pân’ şi hulubii au uitat zavèra
de uguieli : se pregăteşte éra :
translucizi fi-vom – deci – nevinovaţi…
iar Fiara şi cu Zeii se-ngăduie ca fraţi…
…s-a scurs atâta sânge… – …dar nu şi în zadar :
Manole-l cheamă-n ziduri pe Crist – Ultim ZIDAR!
***
TRAGE-TE LA VATRĂ – CRISTE – PE MELEAGUL ROMÂNESC
trage-Te la Vatră – Criste – pe meleagul românesc
şi fă-ţi o căsuţă-n Munte – raiul nostru pământesc
trage-Te la Vatră – Criste – şi ascultă – la fereastră
îngeri – păsări şi izvoare – şi-Nvăpăiata Măiastră!
trage-Te la Vatră – Criste – îmbrăcat în ţundra-ţi albă
Te-or cunoaşte şi vor prinde iarăşi grai – cele mioare
Sfinţi Ciobani – Voievozii noştri – ştiu – cu toţi – că nu se moare
Răstignitul când doineşte – cum Orfeu – cântece-n salbă…
toate stelele s-or ţine – după Fluierul Lui Crist
mărăcini şi spini s-or face Incendiu de Trandafiri
şi – pe seară – când Lumina se aprinde-n Ametist
Pădurari şi Magi vădi-s-or – toţi ce-avură alte firi…
…trage-Te la Vatră – Criste – raiu-i mai duios în ramuri
şi de-aici – din VALAHÌA – căpăta-şi-or CANDELI – iarăşi –
toate ale lumii NEAMURI !
***
DACĂ O FI VREUN IAD – AICI E IADUL
dacă o fi vreun iad – aici e iadul
cu cât faci mai mult rău – eşti important
cotidienei crime preamăreşte-i vadul
dă-i plodului cuţit – să-ucidă elegant
în sânge să se prăbuşească creatura
măcelărie fie-ntreg pământul
nu-ţi lua de la perversitate gândul
îmbrăţişează-ţi – alăptează-ţi ura
dracul nu se-oboseşte căutând vreo mască
între bine şi rău prăpăstii nu se cască
ai la desert un suflet torturat :
te ştergi la gură c-un prosop curat…
…leşia toată – prăvălită-n casă
ţi-a spălat – Moarte – chipul : eşti frumoasă…
***
ÎN PĂDURE – ÎN PĂDURE – LA ALTAR
în pădure – în pădure – la altar
se-nchin cerbii – se-nchin cerbii – ochi de jar
vântul grav cădelniţează – demni copaci
ţin discursuri mângâioase – să te-mpaci
vin oglinzile de ape la spovadă
umbriţi peşti se unduiră – Crist să-i vadă
psalmi de păsări – prin versete – tresar ramuri :
e o seară a credinţei – fără flamuri
se pogoară Crist în miez de liturghie
e-o Lumină ce ai vrea etern să fie
e Cuvântul ce vibrează – suind Scara
pentru-ntemeierea lumii : coaptă-i Vara…
…nu e lipsă – nu e zgomot – e doar şoapta
ce te-ndeamnă – blând şi slobod – să-ţi işti fapta…
***
SFÂNT MINEREU DE PATIMĂ – POETUL
Patimă – Patimă – din străfunduri – din Lună
de la-Nalta – Disperata Doamnă Mătrăgună
pârjolitoare Patimă – Dionysos şi-Orfeu
o smulg din sufletul Poetului bântuit : Sfânt Minereu
Împărat al Lumii – Poetul desferecă-izvoare
presară-apă vie pe-orice rană ce arde şi doare
Poetul dă Viaţă ori Moarte – şi se opreşte
doar când Hristos – în locul Lirei – şopteşte…
torturaţi-l – asasinaţi-l pe Nebunul Poet
el nu-i decât – Lui Crist – lapidatul Profet
daţi-i foc – din toate părţile – ca unui câmp cu momâi
el tot va rămâne – -ntre toţi sorii – Cel Dintâi…
…Răstigniţii – Hristos şi Poetul – s-au tras la o margine :
cine ştie ce pun la cale – s-au şi iscat – în stele – GADINE
***
GUNOIERII ŞI PACHIDERMUL NOPŢII
în zori năvălesc – din
necunoscut – Gunoierii – cu
maşinile lor
oribile – ca nişte
salvări dezafectate – năvălesc
Gunoierii – şi
strâng din greu – mormane
enorme : ai impresia că
Noaptea e un Mamut Monstruos şi
mut – care aleargă – hăituit de
nu se ştie cine – de seara până
dimineaţa – defecând
exasperat – fără
încetare – ca o Sepie secretând în
urmă-i – întru apărare prin
disimulare – până în
zori…
…apoi – dintr-odată
dispare…
…asta ţine până
seara – când
adulmec – din nou
Pachidermul Supradimensionat – îi adulmec
urma – după jeturile-mbeznate
lansate fantastic în
univers – ale
excrementelor sale
mistice – Pachidermul Nopţii fiind perfect conştient că
după el – vor năvăli
aceste-mbulzite oşti – această
secretă – disimulată Sectă
Cruciat-Templieră :
Gunoierii
…poate că tocmai Ei l-au hăituit – ocult şi
ineficient – doar
rău-mirositor – de seară până
dimineaţa…
***
ŞOPTEAM – PRIVINDU-TE – -AMINTIRI DE TRANDAFIRI
şopteam – privindu-te – -amintiri de trandafiri
Grădina Raiului făcea – din noi – doi miri…
…eram două poveşti – miresme-n ceruri
dar am căzut – acum – închis în fieruri
frumoasă şi iubită – Sânziană
îţi port icoana-n loc de inimă: e iarnă
tot aşteptând să îmi răspunzi din vise
am înţeles şi tâlcul uşilor închise…
da – te-am iubit prea mult – ca pe o zee
(…m-a lămurit o floare de-azalee…) :
iubind păgân – ne-ngăduit de mult
mă-nsingurai în vatra propriului tumult…
…şi ard de viu – nu pot a te uitare
iar epopeea noastră stinge-se în zare…
…n-am lepădat din ea niciun cuvânt:
orice iubire mântuie – arzând…
***
ZBURĂM ALĂTURI – PRIN ODĂILE DIN RAI
zburăm alături – prin odăile din rai
ca doi hulubi – prin teii veşniciei
miresme şi lumină – Cânt de Nai
stârneşte-iubirea noastră – printre Sfetnici
da – Sfetnicii Bărboşi – Văpăi de Crist
albesc uimiri : iar – Epopeea Ametist !
…tu-mi spui pe nume – eu şoptesc : « zeiţă »
bătrânii sfinţi zâmbesc şi clatină din plete
« a fost odată… » – Nuntă-Mioriţă :
nuntă cu Soare – Lună – Munţi – stele în cete…
…noi doi – şi îngeri teferi – turme de minuni…
iese şi Dumnezeu – din Empireu – pe culmi…
…toţi uită – zeii-aromesc sonate în Făclie
eu doar ţi-alint numele-adevărat : e… POEZIE… !
***
ÎN CARE CERC DANTESC – DIN PARADIS – NE-OM ÎNTÂLNI ?
în care cerc dantesc – din paradis – ne-om întâlni ?
am harul îngeresc – acolo doar ne vom iubi :
viscol de aripi – neîndurător – ne-o-acoperi
şi tot ce-aici nu ştim – în cer înalt vom şti…
blândă lumină – cu şart-minune m-ăi călăuzi
şi ochi în ochi – neîmblânziţi – ne vom privi :
tu eşti nădejdea şi puterea vie
mireasmă eşti a tot ce va să fie…
Rozària – tu eşti trimisa îndurării
Crist mi te-a arătat la limita răbdării :
astfel – un suflet nu a deznădăjduit
astfel – Poet – prin tine – Sfânt s-a mântuit…
…eşti zee şi icoană – eşti chipul de văpaie
ce Crist a vrut – la capătul de viaţă – să-mi răsaie…
***
DE CE PĂMÂNTUL NU S-A ÎMPLINIT ?
de ce pământul nu s-a împlinit ?
te aştepta pe tine – să spui desăvârşit :
Rozària m-a smuls din ştreangul disperării
Rozària – fiica Răsăritului şi-a Mării
nu e cărare – e de Magi lumină
Rozària – eşti ieslea fără vină
lumină plină – lină – bizantină
eşti gândul fără de prihană
eşti noaptea înţeleaptă – arsă rană
nu te-aşteptam – tu singură-ai venit
astfel văzui întâiul răsărit
nu te-aşteptam – dar – mistic – te ştiam :
eşti mântuirea – AURITUL RAM…
…tot universul – în cumpeni – te striga
doar – surd de mine – eu urmam o Stea…
***
BĂTRÂN – SCHILOD – CU LEGEA NE-MPĂCAT
bătrân – schilod – cu Legea ne-mpăcat
te ţin la piept – cu sufletul curat :
vin peste noi şi fulgere – şi grindeni
dar biruinţa noastră este pretutindeni
Rozària – noua Ioana d’ Arc
în mântuire şi-n iubire n-are ţarc :
călătorim pe nouri şi născocim oceane
doar două gânduri – două uragane
copil din zori al deznădejdii mele
Rozària – eşti zâna dintre stele :
vii pe-ntuneric – dar rămânând lumină…
…în ceruri îngerii-au uitat să-ţi scrie vină…
…Rozària – eşti cerul fără haturi :
de te privesc mereu – tu nu te saturi !
***
M-AI AŞTEPTAT – ROZÀRIA – DE DUPĂ VIEŢI
m-ai aşteptat – Rozària – de după vieţi
după lumină – după întuneric – ceţi
acum m-ai luat de mâna mea cea bună
cea îndreptată – mistic – către Lună
vom aştepta-mpreună-un greier să-şi plinească
sonata lui străveche – pământească
şi vom porni – tot după vieţi – spre mine
să aflu cine sunt şi ce-i cu tine
e o-ndrăzneală doar să mă gândesc la tine
să te-ntâlnesc – de-acum – e-o blasfemìe
dar adăstez în cerul-sacristìe
mă rog Lui Crist – şi nălucirea vine…
…o – Poezia mea – armorii princiare
o – Poezia mea – şi moarte – şi uitare…
***
LUNATIC TRUBADUR – EU MURMUR DIN LĂUTĂ
lunatic trubadur – eu murmur din lăută
s-alung cobòlzii înspre moartea slută
dar strunele se arcuiesc în formă de femeie :
mi te arăţi – Rozària – tu – zee…
eu te urmez – plutesc – nu calc pe flori
şi dobândesc – extatic – cei mai scumpi fiori
nimic nu va plăti – în veşnicie
clipa în care visul vândutu-m-a el ţie
nu m-a vândut pe bani – ci pe un Cântec
pe care ceru-l ascundea în pântec :
Cântecul Armoniei fără-oprire
Cântec ce-n toate-nvie amintire…
…pe struna-mi pân’ şi Crist a lăcrimat
făcut-a semn spre noi – şi ne-a chemat…
***
AM CUCERIT IMPERII – DAR SPAIMA CE-O SIMŢEAM…
am cucerit imperii – dar spaima ce-o simţeam
când ţi-atingeam obrazul – vânturatic
făcea din mine-un faun singuratic…
…cu-atingerea-unei raze de lună m-alegeam…
puternic – prin sânge şi măceluri
dar un copil jucându-se cu flori de raze :
poţi fi nebun şi slab în multe feluri
dar eu simt preajma-ţi – trubadur de oaze
cum simt a’ elfilor celeste-extaze…
arată-te – tu – Lună-evanescentă
s-ascult atlanţii – cum vâslesc în valuri
cum prinţii razei rătăcesc în baluri…
…panterele pândesc – cu patimă atentă
tu – pentru mine – -eşti pânditor…absentă!
***
UN CÂINE MÂRÂIE PRIN SOMN – VISÂND CĂ-I OM
un câine mârâie prin somn – visând că-i om
iar unui un rege-mâţă i-au scalpat coroana
cocostârceasa-a avortat – pentru c-o stea a deraiat
privighetori trec prin oglinzi – din pom în pom
la Caana Galileii – toţi uitat-au…cana…
popoare de grataragìi s-au fotografiat
‘nainte de-a se sinucide-n masă – pe-Ararat
(…pasajul ăsta biblic precis l-am copiat…)
…în lumea-bâlci îmi chem – zorit – zeiţa
s-alunge câine – rege – berzele şi mâţa
frumoasa mea Rozària e-n mine
cu leacuri de coşmar şi leac de mâine
frumoasa mea Rozària – eternitatea
a cosit timpul şi cenuşa din Cetatea…
…şi m-a aflat sub biruri de prostie
m-a smuls – ca pe-o bijuterie – avarei Morţi-Cutie…
***
AM STAT DE VORBĂ C-O PĂDURE-NTREAGĂ
am stat de vorbă c-o pădure-ntreagă
şi-am întrebat: „de ce voinţa-i bleagă
de ce Rozàrii-s torturate-n astă lume
ne mângâie – ca pe copii – anume
ba chiar ne iau acasă – de crescut
ne-nvaţă armonia – ca pe mut…?
nu e destul că ne învaţă-Iubirea
ne schimbă ochii şi ne schimbă firea…?”
pădurea a foşnit cu bucurie :
Rozària era cu mine – un’ să fie…?
„copile – -i îngerul fără de care-i totul labirint
de ce n-o-mbrăţişezi – de ce vrei ca să mint?”
…Rozària – când scriu – e pieptul meu
rebelul chiot şi oftatul greu
Rozària-i şi stih de bucurie şi grădini d-extaze :
Rozària e viaţa-mi printre îngeri – printre raze…
e Paradisul Poeziei fără fraze…
***
INTROSPECŢIE
neliniştite păsări fac a ploaie
timpul cărunt tot cade şi se-ndoaie
urăsc cumplit şi inutil umanul
ştiind – lucid – că am pierdut limanul
vomită repede tot ce-ai trăit
tot răul ce l-ai dovedit
e-nvăţătura unei păsări-şefe :
« urgent – de Conştiinţă Crudă să-ţi faci grefe ! »
e bine să urăşti ? – e bine :
măcar nu minţi şi-ncă mai uiţi de crime…
…un clopot bate – ipocrit şi calp
aş vrea – la brâu – de univers – un scalp…
…nu e uşor să supravieţuieşti – când ştii
dar voi ucide-izbăvitor – cândva – în glii…
…Crist e-adormit buştean – în galaxii…
lăsat-a vorbă : despre El – nu scrii…
***
TOT SUNĂ TELEFOANE : „UITAT PLĂTIT FACTURI”…
tot sună telefoane : „uitat plătit facturi”…
dar voi nu aţi uitat că nu voi să mă nasc
că n-aţi plătit nimic din miile de uri
ce tot clocesc – şi dureros – şi flasc?
atâţia şefi şi-atâtea datorii…
niciunul n-are-obraz – „filotimii”
să-mi recunoască singurătatea-imperială
fără stăpâni şi fără chirfoseală!
nu sunt dator nimic – când nu m-aţi întrebat
de vreau a mă isca – ori – dimpotrivă – „ba”!
voi – însă – -mi datoraţi atâtea chinuri oarbe
şi schilodiri – şi găuri mari – de coarbe…
…de voi avea – cândva – un suflet şi-o voinţă
(scutite – în vecie – de… bir pe folosinţă!)
la mulţi voi arăta ce-nseamnă umilinţă!
***
SUNT PRINŢ DE SÂNGE – VĂTAF DE DRACI ŞI SOARTĂ
sunt prinţ de sânge – vătaf de draci şi soartă
iar Răului din Neamuri voi pune – grabnic – poartă:
să vină Răul – să-mi zică : „săru-mâna !”
şi-apoi să-i scap eu – numa-ntre ochi – vreuna!
când văd că Răul vine cu feţele boite
cerându-ţi să-i zici „Bine” – şi numai pe silite
când văd că Rău în ţară aduc nu doar străinii
ci-s invitaţi străinii de…”rudele găinii”
eu „cetăţean” m-aş face – de cel cu „tamburina”
şi-aş readuce-n pieţe pe…”Mama Ghilotina”!
toţi trădătorii ţării – toţi venetici de iad
i-aş „prescurta” de-un capăt – pe bàscula de brad!
…nu e frumos : pe nume v-am strigat!
păi…dacă nu vă place – să nu-mi văd prag călcat!
***
CĂTRE NEPOŢII LUI DECEBAL
mai puţin de aţi dormi – grătare n-aţi împuţi
şi aţi învăţa-alfabetul – nu doar…”hoţul şi ruşfetul”
dac-aţi învăţa să fiţi – nu doar pe-unde nimeriţi
dacă… – dacă… – mulţi de dacă… – …şi să n-aveţi – toţi dădacă
de la dracii harpagoni – canibali heterofoni
…ar mai fi ceva nădejde să scăpaţi de valul apei
dacă-aţi re-nvăţa – -n sudoare – cum să ţineţi coada sapei…
…aşa – însă – daci străbuni – vă vedeţi nepoţi scopiţi
dispărând din bătătură – şi robind la cei pestriţi!
oar’ ce-ar face-un sfânt de seamă (Decebal – încă – îl cheamă…!!!)
dac-ar auzi cum rageţi – de-unii singuri – mai cu seamă
de-ar găsi-oploşiţi cu acte – -aici – numai criminali vestiţi
„al caponi de Bolintin” – din New York până-n…Pârliţi?
făr’ să stea pe gânduri – frate – le-ar întoarce…faţa-n spate!
Sfântul Decebal ce-aude – nu „dacisme”: paparude!
i-ar arde de vii – în câmpuri – pe sămânţă şi pe rude!
şi le-ar face gura horn – bună numai de „popcorn”…
…de străini ne-or stinge neamul – asta e : banu-i în iurtă
martir ai pierit în luptă – n-ai bătut dracul pe burtă!
…singuri de-om juca paiaţe – Decebal să ne „agaţe”!
cine e din neam măgar – nimeni rău nu-l ia – când rage!
e măgar în bătătură – nu e leu nici când greu trage!
nu e leu – nici urs de munte : soarta-i scrisă-n vocea sa
nu se supără strămoşii-i – că-s tot „operişti” sadea!
dar de eşti din neam de regi – de ctitori şi de viteji
ia încruntă-ţi fierul-n piept – să scurgă sânge de cneji…
…faceţi bine nod la funii – nu vă ruşinaţi străbunii!
…mai bine un Neam pierit – decât cu bani cucerit!
mai bine un Neam pierit – decât Neam batjocorit!!!
***
TOT BOCĂNESC DULGHERII – LA O ÎNCĂPERE
tot bocănesc dulgherii – la o încăpere
dulgherii cerului – chemaţi – la trebi – de Moarte
s-a fost lăsat amurgul – şi trei mere
căzură din copacul – zgâlţâit de toarte
clădiţi şi dărâmaţi – harnici dulgheri
stârpiţi şi sugrumaţi – sumbri hingheri
noi ne supunem – ca o turmă bleagă
nimeni pe Şeful nu-l-ispiteşte-ntreabă
ce drepturi El scornit-a să ne nască
şi cum eşti bun – făcând din om – o mască….
şi de pe unde şi-a tot scos demagogia
de-şi tot vărsă în evanghelii – isteria…
…prudenţi – toţi dumnezeii umflători de spaţii
desfiinţatu-şi-au biroul de-informaţii…
***
COPACI CU FRUNZE ÎMPĂCIUITOARE…
copaci cu frunze împăciuitoare
în murmur ele-ascund crimele lumii
şi pun surdini la fapte-ngrozitoare:
…”de ispitiţi va fi plin raiul – voi – postumii…”
copaci şi frunze – vânturi îngăduitoare
priviţi securea ce v-au pus-o la picioare :
nu mai cocoloşiţi călăii din vâltoare :
vă vor ucide – fără remuşcare
fără recunoştinţă fiară – asta-i omul !
lăsaţi să-i bată-al Morţii metronomul
căci e revoltător să aperi ucigaşii
toţi paricizii sadici – rânjitori ocnaşii…
…lăsaţi Dreptatea – chiar aşa – schilavă şi târândă
să judece în cumpeni – măcar o dată – dând osândă !
***
VIN VEŞTI PRIN VÂNTURI ÎNCRUNTATE
vin veşti prin vânturi încruntate
iar frunzele cârtirii-s încântate
vai vouă! – orbilor cu faţa spre deşerturi
s-a scris osânda-vă – de sus – din munţii ‘nalţi în certuri…
vai vouă! – Conspiraţia Dreptăţii s-a pornit
de-acum – veţi regreta la infinit
dar – neluaţi în seamă – colo-n bezne
să vă prefaceţi – senini – vă va fi lesne…
să ne rugăm la frunze şi la vânturi
să scrie tot – deschidă Porţi de Cânturi :
de-acum – Apocalipsa ne-a fixat – la Duh – sertar
iar pentru hoituri – pregătit-a var…
…de-acum înceapă viaţa cu adevărat :
căci zeu şi om se vor privi curat!
***
NU VOI DEZVĂLUI…
nu voi dezvălui – când Crist păstră tăcere
vă spun atât : alţi ochi – altă vedere…
duhuri vom fi – lumina ne va prisosi – dar mângâia
nu va fi lume : PRIVIRI DUIOASE-N FLORI DE NEA…
nu vă spăimaţi – dacă vă ştiţi curaţi
de Înţelepte Duhuri veţi fi întâmpinaţi
iar la ospăţul fără formă-ori nume
veţi fi sătui : vedea-veţi ZEU ANUME!
…cu cât privirea s-afunda-va în lumină
cu-atât mai fericiţi uita-veţi fosta vină :
voi înşivă veţi fi HRISTOSUL-RIMĂ
simţindu-vă – deodat’ – şi elfi – sal’mandre – -ondină…
…nu va fi lut – iar Duh pe Duh s-au cunoscut…
…Frăţìi – Lumină şi Durere – vor fi UNU-Frumosul – nu doar vrere!
***
MII CÂNTECE DUIOASE-AM PRITOCIT ŞI-AM STRÂNS
mii cântece duioase-am pritocit şi-am strâns :
în viaţa asta – schilav-bravă – râs şi plâns
cui voi desface „stocul” – pe cine să încânt?
pân’ voi afla „zarafi de sentimente”
pân’ să-i plătesc cu goale complimente
s-or scofâlci – chircite şi bătrâne
mii cântece duioase – din suflet – de la stâne…
voi nu ştiţi ce-i povara: gâlgâie-n guşa suptă
atâta ARMONIE şi CUMINECĂTURĂ !
…să n-ai cu cin’ s-o-mparţi – fie-ea şi secătură…
…se sting – toţi – pe picioare – oşteni fără de luptă…
singur – drumeţ posac pe ţărmuri blestemate
comori azvârli în cale-ţi – comori de vis şi rană :
treci – nu te văd vii semeni – iar preţ la nestemate
poţi să-l cobori la ZERO – nu-ţi iau nici de pomană…
…mi-am risipit şi suflet – frâng mii duioase strune
pân-am muţit cu totul – căci n-am măcar cui spune…
*
sfinte cântece orfane
voi – icoane vane
n-am cui vă cânta
nici împărtăşi – voi – rane …
‘temniţat în gura mea
cântul se va sugruma…
…înăcrite – strâmbe-otrăvuri
vă veţi distila
lacrimile strunei văduvi
vor vrăji-mbeznat
în nopţi de Sabat :
FRUMOS – umilit
URÂTUL – trezit…
vor strivi planeţii
grăi-vor bureţii…
…ridica-vor – iar – în lume
criveţele şi nămeţii…
***
AVEAM IUBITĂ-N SUFLET – ŞI LACRIMI NU-N ZADAR
aveam iubită-n suflet – şi lacrimi nu-n zadar
căzut-am din clopotniţi – sunt Ultimul Zidar…
am fost tocmit de Vodă – şi schilodit de Dracul
prieten îmi mai este – din când în când – doar Macul…
ştiu – nimeni nu mă plânge : voi ziceţi că-s bogat
sau că – dintotdeauna – nici nu am existat…
dar n-am nevoi’ de lacrimi – nici glas de farisei :
intra-voi în pustiuri şi sugruma-voi lei!
..sunt fără de prihană – dar umilinţi mă-mproaşcă
până la gât – batjocuri mă-ngroapă – -aşa – în joacă…
în contra Celui Veşnic mereu mă răzvrătesc:
„cerutu-ţi-am – vreodată – suflare – să trăiesc?!”
…o nouă umilinţă – mai mare decât toate :
Zeul nici nu-mi răspunde – ci îmi întoarce spate…
***
PARODIE ÎNTRERUPTĂ
pe Argeş în gios – Negru-Vodă vine la recepţii
ce folos : voievodul are doar decepţii :
Manole se-mbată şi cade pe schele
meşterii-s trecuţi în foaie… doar în dorul lelii…
monastirea-i dărâmată – costelivă şi-explodată
(terorişti erau – „ca focul” – şi-altădată…)
a dat faliment şi vodă – au trecut pe-aici hingheri
ca să şbilţuie – ca lumea – ziua cea de ieri…
…dar voievozi de fală au fost prea puţini
cei de drept şi sânge – cu coaroan’ de spini
‘genuncheau în schituri : „sfântă ţară – tu de ce suspini?”
…ei rămân în rugă – numai în cămeşi
pân’ ţara s-alină – de turci ori de leşi…
…asta e Măsura – iar nu gluma proastă
ce-am proptit – ca-n trafic : „să nu fii ca astă!”
***
O – PĂDURE MÂNDRĂ –PE-AICI ŞTEFAN A TRECUT
o – pădure mândră –pe-aici ŞTEFAN a trecut
uite-n munţi topuzu-i – în izvor fierb’ scut
trece oastea-i mare – ‘narmată cu furci :
nu vă puneţi „capră” – leşi – maghiari şi turci!
…toţi duşmanii ţării şi mort îl mai tem
spada-i la Bizanţ – păgânii o ţin: tremură şi gem…
…dar români de-al’dată nu mai sunt acum
i-au făcut moşia sfântă – loc de jaf şi scrum…
munţii i-i vândură – ţarina-i străină
nat dement de astăzi… – …benchetuie-şi vină!
…suntem proşti – Măria Ta – taie-ne şi arde
şi adu pe plai-străbunul o sămânţă-aleasă
precum Tu aveai în oşti – de tine culeasă :
martiri şi sfinţi de Valea Albă – heruvice garde!
…Sfinte ŞTEFAN – în genunchi – numai către Tine
mai căutăm Neamului – DREPT : altul nu mai vine!
***
SPĂRGÂND „PARANTEZE” DIN ISTORII : NADA!
păsări aduc noaptea – păsări aduc ploaia
micii zei din frunze ciripesc somn verii…
aduceţi şi-IUBIREA – schimbaţi scris şi foaia
faceţi să se frângă jocul întâmplării!
peste munţi şi creste – vedeţi coasa Sorţii
ciuguliţi tăişul – daţi un brânci şi Porţii!
pliscul vostru-isteţ spargă ochi duşmani :
cu privirea fură şi ucid – prin ani!
…veac de neiubire – veac de nepăsare
Pasărea Măiastră te preschimbă-n Floare!
Arta şi Voinţa – Visul şi Credinţa
ne fie norocul – arma şi priinţa!
…de va fi nevoie – vom scoate şi Spada
spărgând „paranteze” din istorii : NADA!
***
BOIERI DUMNEAVOASTRĂ – NE VIN VOIEVOZII
boieri dumneavoastră – ne vin voievozii
aruncaţi în iaduri hoţii şi nerozii!
boieri dumneavoastră – treziţi din morminte
ŞTEFAN SFÂNTUL – iarăşi – ne este PĂRINTE!
va fi Valea Albă – dar – apoi – sihaştrii
ne vor pune glia pe noii pilaştri!
‘necaţi Amăgirea – Căţeaua Parşivă :
Pajura şi Zimbrii ne fie arhivă!
boieri dumneavoastră – cu trăsnet de spade
spintecaţi – în vintre – orice fel de sfade!
Trădarea – de vie – ardeţi-o-n altare
Crist-Judecătorul ne fie Cărarea!
…degeaba – farisei – vă smiorcăiţi în poală :
Ţara asta Sfântă-şi regăseşte FALĂ!
***
RĂZBOI ŞI PACE
deasupra de-mpăraţi valahi şi de voievozi
deasupra de istorii – de fel şi soi de „cozi”
ne tună DECEBALUL – „REX DACIAE” – etern! :
…de foc să fie Floarea şi suflete ce-aştern…
Monah în togă albă se roagă de se-ntoarce
(din Munţi El este MAGUL – cu Munţii soarta toarce!):
rugaţi-vă – alături de El – ca şi de Parce !
e singura Frăţie – e singurul Bun Rod :
să se îmbrăţişeze un REGE şi-un VOIEVOD!
ŞTEFAN şi DECEBALUL – acelaşi trăsnet groaznic :
leproşilor le strică hidos şi-otrăvit praznic!
…curaţilor la fire – să deveniţi Vii Spade
căci a-nceput Războiul – aşa cum se cuvine…
…Război Nemerniciei – şi Pace în noroade!
***
ÎNŢEPENIT DURERILOR CA PRADĂ
înţepenit durerilor ca pradă
doar gura e de mine-n răzvrătire
…au fost odată făptuiri – cascadă…
…au fost odată ruguri de iubire…
da – sunt bătrân – Rozària – bătrân
tu – tânără-n vecìi – hermină
dar tu îngăduie-mi – afar’ – pe rogojină
să-ţi fiu aedul orb şi – de har – spân
ori trubadur – pe strune – cântărind-o pe-Arlechina…
voi molfăi cuvintele de crin
voi gângăvi şi răstigniri pe spin
dar tu te-nduri şi nu azvârli cu pietre
ci mă ajuţi să-mi aflu vechi şi sfinte vetre…
…Iubirea-aduce-n sânuri bunătate
din care ne-om clădi – -amândoi – Cetate…
***
S-A RUINAT-A HARUL DIN DEVALE
s-a ruinat-a harul din devale
acolo cioclovinele au cale
dar sus – în Munte – mânăstiri şi schituri
sunt scări spre ceruri – cântece şi mituri
nimănui rob – Îl iscodesc şi cert pe Dumnezeu
mă mânii – mai şi sudui – deşi îmi este greu…
mă-nduplecă la pace doar brazii şi tăria
când vulturii-mi confirmă dinastia…
te doare să fii om – dar scârbă ţi-e de fiară
nemernicia din pieptu-mi voiesc – pe loc – să piară!
…să clocotească-avântul spre Adevăr – spre-Iubire!
Făţărnicia s-o văd stârpită-n fire!
…nu îmi ştiu zeul cu care mă-mpreun
dar vreau să fie TRĂSNET – nu vreun berbant …păun!
***
ÎNCEP SĂ CURGĂ GÂNDURI – SE POTOLEŞTE FIREA
încep să curgă gânduri – se potoleşte firea
sfătos îmi povesteşte – tot tâlcuind – Iubirea :
acum e timpul bun de Poezie
acum e timp să mori în reverie…
Rozària – blândă himeră vastă
Rozària – soră-zeiţă castă
când Duhu-mi potrivi-se-va în Sfere
şuvoi de Cântec ţi-oi dărui – putere…
putere din putere se zămisleşte Stihul
şi va cânta Iubirea – El – Cavaler-Zariful…
vom perinda prin stele – cu foc de crini – privirea
atunci – abia – afla-vom – adevărată – Firea…
…nu-mi irosiţi cu fleacuri izvorul către Zbor :
decât fără de haruri – mai bine cad şi mor!
***
DESCÂNTEC DE POET
răzuieşte – răzuieşte
foloseşte – foloseşte !
sub astre – trireme :
ard – cu har – vii steme
iată şi uimirea
curată-i şi Firea:
pe Crist găzduiesc
din Duh Îl hrănesc
Mătrăgună
Sfântă Lună
Cavalerii-mi se înstrună
Cântăreţii mă răzbună!
…Rozària – Har
Manole – Zidar
Cetatea-i de Zbor
cu zei mă măsor…
râdem măsurând
mereu – eu flămând
de vis şi de gând
de păduri şi iele
de păduri şi stele…
Arlechin cu crin
vis de messalin
pe oceanul lin
arde stea cu coadă
arde chin cu coadă
visele se-nnoadă
Arlechinul plânge
Crinul iar se frânge
Lacrimă de Stea…
…piei – tu – piază rea!
***
INTERPELĂRI…
ce-ai făcut PENTRU mine – nu împotriva mea?
ce-ai făcut pentru MINE – nu…”creatura Ta”?
n-ai niciun drept să judeci – EU la-ntrebări Te iau…
egoist – paranoic – meschin – laş – piază rea
nu mă-nspăimânţi – tirane – cu veşnicu-Ţi „bau-bau”!
m-ai dus cu zăhărelul şi cu vorba
şi-ai pus să născocească „biblii” şi-„evanghelii”
de amăgiri – ştiu – plină-ţi este torba
şi – ţapoş – stai proptit doar în afèlii…
dar nu-Ţi îngădui să mă calci în praf
Tu – cari te porţi cu mine – ca zaraf !
mă răzvrătesc cu Zborul – cu Visul şi Colinda
şi trec de-a Ta minciună – zăngăninda!
…păsări se cheamă-ntr-una în văzduh :
eu nu sunt „robul” Tău – ci liber Duh!
***
VISUL SĂRMANILOR – BLÂND ZEU
da – Tu eşti „Creatorul”…dar cine Ţi-a cerut?
da – eu sunt „creatura”-Ţi : nu m-am cerut făcut!
cu jocuri imbecile – zeu singur şi dement
Te grozăveşti atâta! – şi fără argument!
…Tu pentru Tine – Hamlet – ia-Ţi un abonament!
…prefer pe Răstignitul – naivul – torturatul
nu pentru sine însuşi! – ci ca să scape natul!
cu el sunt frate-ntr-una – corespondăm prin rane
vom face şi bilanţul…de fapte bune…vane !
nu ştiu de unde – oare – El răsărit-a-n lumi
îndrăgesc Înspinatul – cum toţi : schilozi şi buni!
El e nădejdea firii să vadă – iar – Lumină
şi să scăpăm odată de cei demenţi în crimă!
…da – ştiu că Visătorul în tot avea dreptate!
…dar nu pentru-astă lume – …pentru-altă jumătate!
da – va fi bine-n lume – dar peste milioane
de ani şi de schimbări…pân-atunci – ghinioane!
n-aştept aici nimica – dar Cristu-nduioşează:
cât de modest – demn – sincer şi elegant lucrează:
nimic el nu ne impune – nici nu se-mpăunează
de-aceea se-mplini-va – fără-ndoială – RAZĂ!
…nu – nu mă cert cu Visul Sărmanilor – Blând Zeu:
abia El e-Adevăr – Viaţă – Drum: şi uşor – şi greu…!
***
UN CÂNTEC PENTRU NEMURIRE
un cântec şi câteva frunze căzute
un cântec şi-o viaţă de vorbe pierdute
un cântec răzbate prin temniţi şi iaduri
un cântec dezvăluie raze şi vaduri
ce-am fost ? – o bătaie de joc a fiinţei
triumful şi spinii posac neputinţei
un cântec străbate şi crâncen – şi-extaze
poposind caravane la umbră de oaze
iubiri neiubite – disperări ‘năbuşite
meleaguri vrăjite – mereu nălucite
un cântec le ia pe arìpa-i de vânt
şi mă-nsenin : făr’ să vreu – şi eu cânt…
…mormântul îl pipăi cu mână de orb
şi cânt – cu nectaru-n potir – şi îl sorb…
***
NU-I VARĂ – NU-I IARNĂ – CI-I DOAR AMINTIRE
nu-i vară – nu-i iarnă – ci-i doar amintire
ce-o poartă – spre ceruri – miloase zefire
nu-i rai şi nici iad – de lebădă-i cânt
tot ce-am iubit – s-a rotit şi s-a frânt
am grăit şi cu flori şi cu păsări măiastre
să rostească-n păduri numai numele noastre
să răspundă pădurea – pe pământ lămurească
ce din noi va muri şi ce-anume să crească…
dar pajuri şi crai – ‘văluiţi – toţi – în foc
ne răpun evanghelii – căci – spun ei – deloc
nu e bine să plângi şi să ştii înaintele firii :
nici om nu vei fi – nici poem al privirii…
…să rabzi făr’ să plângi – făr’ să ştii dinainte
e semn – fără greş – de trăire fierbinte…
… nu prorocesc cei eroi de-epopei – nu întreabă
ci trăiesc ce-ntâlnesc – fără timp – fără grabă…
***
DESCÂNTEC DE TOAMNĂ
un delir de doi bani – două cruci pe bolovani
muntele-i urcat – vinul s-a uscat…
nici femeie şi nici fată – ci urnire de covată
am plecat de-am aflat – apoi mi s-a aplecat
nu cobì – nu orbì – cântă câte-o-ntreagă zi
eşti duşman – fii ţăran – tot cu grai de bărăgan
chin şi chin – nu-s din spin – ci-s muiate în pelin
…nu-mi arată – vinovată – ci s-aşază ciuci pe vatră…
rogi şi rogi – joc de ologi – soare-lună pintenogi
tu te trage la lumină – ici pe munte de sulfină
şi grăieşte cu-inorogi – fără să le pui dârlogi…
…pasărea măiastră cântă la fereastră
dar n-o ia nimeni în seamă – fi’ndcă n-are ramă…
nu mai trece la vecini – că te-i prinde-n mărăcini
şi-i rămâne agăţat – până vei fi judecat…
căci vecinii nu-s blajini – nu-s nici îngeri şi nici crini :
dracii s-au făcut savanţi – nu mai văd nici elefanţi…
caţără-te sus pe munţi – şi învaţă să te-ncrunţi
ia de-aicea trei nuiele – să descânţi cu ele-n stele
desfă còrbii de mormânt – lasă-i să ardă în vânt
că va fi lumea curată – cât şi mirul luminată…
ia cădelniţa de mire – schimbă totul după fire
ia lopată din afèlii – să îngropi vreo două-ofèlii…
prepeleacul tot mai creşte – luminează – pârpăleşte :
nu te-uimi de lungi cocoare – stins-ai lumea unde-o doare…
***
BALADĂ
a fost odată-o lume bună
acum e oarbă şi alună
nu vor mai fi nici păpădìi
să lumineze bagdadìi
treci paiaţă creaţă
la loc de verdeaţă :
unde mă-mbiai pe mine
acuma să stai tu bine
paiaţă din cer
cu lege de fier
lasă Răstignitul :
iscă Răsăritul
iubire mare în paner
se naşte – măre – un mâner…
treceţi pe-astă parte
ca să-nvăţaţi carte
cartea de păun
cartea de ceaun
cartea cucului
cartea nucului
carte veche – liră
schimbi semn ce se miră…?
cartea bufniţei
cartea ocniţei :
să-nveţi la şperacle
să descui cinci racle…!
să petreci iubiri
spini de trandafiri
sânge sfânt şi blând
ranele de cânt…
bietul cerşetor
cântă cânt de dor
cântă o colindă
rămân fără grindă :
văd prin tavan stele
mă iau după ele…
***
Adrian BOREZ
26 iunie, 2018