Ce repede uităm !
Ce repede uităm ! Dăm toată vina
pe cei care-au stins ultimii lumina,
dar nu ne amintim că sumbra noapte
a început în patruzeci şi şapte.
De la sfârşitul anului acela
a început cumplita şi tembela
domnie-n care n-au domnit desculţii,
ci trădătorii josnici şi inculţii.
Analfabeţii, leneşii, tâmpiţii
şi impostorii măcinaţi de-ambiţii,
toţi cei cu mintea doar cât un grăunte
au fost de-odată propulsaţi în frunte.
Inteligenţa ţării, crema, floarea
a cunoscut canalul şi-nchisoarea,
a fost ucisă fără nicio milă
de dictatura cea mai imbecilă.
Călăii ţării au distrus cu ură
tot ce-a-nsemnat credinţă şi cultură,
n-au cunoscut ce-i dragostea de frate,
şi-au bătut joc de sfânta libertate.
Mai sunt şi astăzi printre noi de-aceia
care făceau ce le spuneea “ Scânteia.”
Se-ascund sau ies triumfători în faţă
cu-aceeaşi ură şi cu-aceeaşi greaţă.
Ştiind c-avem memoria prea scurtă
superiori şi cruzi ne bat pe burtă
şi râd de noi din vile şi palate
trufaşi şi mulţumiţi că au de toate !
1992
————————————–
Anatol COVALI
București