UN ALTFEL DE ZBOR…
ascult forfota aerului
cum aş asculta o muzică astrală
în care poetul se simte universal
iar sângele său în cinci colţuri
pare steaua tuturor popoarelor
ce îi vorbesc limba
şi i-o curăţă de capricii
dintre toate băncile, aflate la ieşirea din sine
pe cea cu porumbeii pe umăr se aşază
îşi odihneşte lucrurile de nădejde
după ce le-a îndopat cu bunătăţile lumii
şi le-a îngrăşat revoltător
le-a dat puteri şi le-a iscusit
până au devenit stăpâne pe viaţa sa
acum impresiile îl trag de limbă
pentru a le mărturisi, forma de iubire aleasă
la atingere cu himera
impresia care se eliberează
iese din apa gândului
cu un peşte auriu pe cap
––––––––––––
Ana ARDELEANU
10 iulie, 2018