Ca şi cum…
o vreme vei rămâne cu mine
în fiece seară, flacără pură arzând,
dimineaţă, ţărm plutind în derivă –
aşa-mi vei rămâne o vreme… n-am habar până când.
apoi se va-ntâmpla să lipseşti tot mai des,
vei fi tot mai trist şi tot mai departe,
voi fi o-ntrebare la care n-ai să găseşti răspuns,
un felinar arzând inutil într-o noapte.
n-o să ne pese nici de viaţă prea mult
şi laşi, pe lângă ziduri ne vom prelinge,
într-un oraş care nu ne va mai scrie nici-o poveste,
într-o istorie în care nu contează cine pe cine învinge.
tu, apă care m-ai sculptat îndelung, vei seca
şi n-ai să mă mai înfiori niciodată –
doar urmele tale ca o pecete pe tâmplă-mi vor sta
ca o înfrigurare de vin ce mă-mbată.
eu ştiu toate astea pentru că ochii tăi mi le-au spus
când sub pleoape-ţi zvâcneau îndoieli zgomotoase –
până atunci însă ne vom petrece o vreme iubind
şi-mpletindu-ne anotimpurile cele mai frumoase,
ca şi când, dacă-am să te strâng lângă mine
n-ai să mai pleci,
ca şi cum aripa mea şi aripa ta, înălţate-ntr-un singur zbor
fi-vor pe veci….
––––––––––––
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
21 iunie, 2018