Valer POPEAN: Ajută-mă Doamne!

Ajută-mă Doamne!

 

Ajută-mă să fiu un far pe drumurile fără piatră

Să ocrotesc pierdute căi ce șerpuiesc la nesfârșit

Și la hotar de galaxii să luminez cărarea sacră

Când nopțile devin mai reci și timpul zace răvășit,

 

Vreau zilele să le dizolv și pe o ață să le-nșir

Secundelor să dau valoare iar clipelor nou conținut,

Monotonia să o rup și-apoi precum un trandafir

Să fiu în suflet alinare într-o romanță-n timp trecut,

 

Ajută-mă să am putere și răul să-l arunc în vânt

Seninul zilelor albastre să fie-n omul oarecare

Și peste fiecare clipă care răsare din cuvânt

Să-mprăștii binele în lume, am rădăcinile în mare,

 

Aș vrea să schimb doar o secundă din șirul clipelor la fel

Să simt cum toată răutatea rămâne-n vremea ce-am avut,

Iar tot ce este rău în lume să îl închid într-un castel

Pierdut la margine de timp în ora ce nu s-a născut.

––––––––––––––––-

Valer POPEAN

Târnăveni

20 iunie, 2018

 

 

5 thoughts on “Valer POPEAN: Ajută-mă Doamne!

    1. Ajuta-ma sa am putere si raul sa-l arunc in vant …Sublim poem..o ruga permanenta a poetul pentru bunatate si lucruri de suflet…Dar tot ce este rau in lume sa inchid intr-un castel , dorinta de frumos din suflet si pentru suflet , felicitari poet talentat !!

Lasă un răspuns