FII DAR ROMÂN, ADEVĂRAT
Doar dacă simți că-n vene-ți curge
Bătrâna DUNĂRE ce plânge,
Și-un MUREȘ lin, însângerat,
De dealul OARBEI blestemat,
Și CRIȘURI, ce împreunat
Cu TÂRNAVELE lenevite
Cuprind CÂMPII ce-s înflorite,
Și-o TISĂ lină și un NISTRU
Ce la vecini se varsă-n ISTRU,
Și-n brațe-ți dă tării, CARPAȚII,
Și-n suflet CODRII ce ți-s frații,
Și CÂMPURI large, roditoare,
Și DEALURI care râd în soare,
Și-o GLIE ce-i de pus pe pâine
Ce ieri și azi și răspoimâine
Ne-o tot hrăni flămânda gură
Și ne-o-aminti de cei ce vrură
De-atâtea ori să ne-nnrobească
Pe VATRA NOSTRĂ STRĂMOȘEASCĂ,
Vei fi ROMÂN ADEVĂRAT,
Și-n fața sorții, NE-NFRICAT
Vei fi scoborâtor la RÂND,
Din cei ce-n SUFLETE și GÂND,
Au fost uniți în fața sorții,
aici să stăm în VECI, CU TOȚII.
De încă ții LIMBA STRĂBUNĂ
Să-ți fie vorbă, caldă, bună,
Și DATINI vechi și SĂRBĂTORI,
Și OBICEIURI care vor
Ne aibă strâși, îngemănați
De toți ai noștri ce-s plecați
Spre cer cu ZEI și DUMNEZEI,
În veci de veci vom fi cu ei
COLUMNE cu nemuritori,
Ce nimănui n-or fi DATORI.
Și de-om trăi în ăst lumesc
CREȘTINI sub umbră de ceresc,
Și-om fi ca frații-n veci UNIȚI,
Vom fi mereu NEBIRUIȚI,
Iar când vor fi pe-aici nevoi,
Din noi s-or naște mari eroi,
Că suntem neam, ce în ceresc
Avem SĂLAȘ dumnezeiesc,
Cum spusu-ne-au de-atâtea ori
Străbunini mei, NEMURITORI.
Fiți dar ROMÂNI ADEVĂRAȚI
În GÂND și-n CUGET, ca buni FRAȚI,
Cereți IERTĂRI de-aveți păcate
Și-așa să-mi mergeți mai departe
CURAȚI, de-apururea UNIȚI,
Și-atunci veți fi, NEBIRUIȚI.
VISARE DULCE-NLĂCRIMATĂ
În nopți de toamnă îmbrumată,
Când înfioară cu răcoare
Un vânt subțire cu-a lui boare
Venit din ceea depărtare,
Te văd în vis, ca altădată
Pe tine, muguraș de fată,
Cu părul ca și mura coaptă,
Cu ochii ca albastrul mării,
Cum vii, pe umedul cărării
La ruga mea, cea-ndurerată.
Eu, însetat de-a ta iubire
Îți simt dorința din privire,
Ca într-o strânsă-mbrățișare
Să-nfiorăm c-o sărutare
Păcatul dulce, cela care
L-om face de acum nainte,
Și ține-l-om apoi aminte,
În țandără de gând, cuminte,
Ne fie-n suflet, alinare.
Ce-o fi apoi, mai nimeni știe,
Va fi o dulce tăinuire,
Ținută veșnic ferecată
În gând și inimă, ce-odată
Va fi avere nestemată,
Un vis, o geană-nălcrimată
La clipa vremii ce ne-a dat,
Simțitul cel adevărat,
Ce naște dulcele păcat.
Târzie-i toamnă, tu nu vii
Să-nvie vechile iubiri
Din vremi ce fost-au împliniri.
Acum, te-asunzi în amintiri,
Și de acolo, când și când
Îmi tulburi nopțile la rând
Cu vise ce au fost odată
Trăire vie-adevărată,
În Raiul dulce-al tinereții,
Când am trăit clipita vieții
Ce ne-nălța din ăst lumesc,
În învrăjitul cel ceresc.
Când mâine ziuă se va face,
Vraja visării s-o desface,
Și-n dimineața îmbrumată
Dori-voi noaptea așteptată,
Ca să-mi mai fii, ca și-altădată,
Visarea dulce-nlăcrimată.
––––––––––
Mircea Dorin ISTRATE
1 Decembrie 2021
Târgu Mureș