NĂFRAMELE IERNII
Aș vrea să urle vântul în viscol și urgii
zăpada s-o așeze în troiene peste vii
tu să apari din viscol cu brațele în vânt
întinse printre fulgii ce cad peste pământ
să îți despice rochia rafalele în foi
să încremenească totul văzându ți nurlii goi
să nu mai cadă fulgii să te privească doar
și forma să și topească pe formele ce ți ard
să vină norul negru și in înnegrirea lui
s-apară trupul tău năframă peste vii
Ce violent mai ninge printre copacii goi
și ce mai urlă vântul și îndoaie între noi
suspine de atingeri dorinți aprinse în foi
în iarna violentă
dorită de amândoi.
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN