În Biblie capitolul Geneza 22:18 se consfințește: ”Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!“.
În această lumenă al acestui verset voi dezbate problema fenomenului globalizării, prin faptul că după ce-l de-al Doilea Război Mondial s-a obseravt că acest fenomen a devenit în zilele noastre o realitate. Napoleon POP*
Globalizarea a devenit un fenomen studiat de economiști și sociologi din întreaga lume, fiind dictonul principal al specialiătilor în management, lozinca jurnaliștilor și politicienilor din întreaga lume. Globalizarea desemnează o gamă largă de schimbări și interdependențe economice, ideologice, tehnologice și culturale. Schimbările economice se referă în principal la internaționalizarea producției, creterea rapidă a mobilității capitalului, dezvoltarea corporațiilor transnaționale, precum și adâncirea și intensificarea interdependențelor economice la nivel mondial. Manifestările economice ale globalizării includ reorganizarea spațială a producției, dezvoltarea piețelor financiare, distribuirea de bunuri de consum fungibile în diverse țări și mișcări masive de populație. În concepția anglo – saxonă, globalizarea reflectă tendința întreprinderilor de a-i stabili unități de producție în întreaga lume, adică oriunde piața este suficient de mare pentru a permite economii de a se dezvolta. Aceasta conduce la creșterea numărului și a mărimii întreprinderilor multinaționale. Trăstura de bază a globalizrii rezidă în faptul că bunurile, serviciile, capitalul, munca, ideile sunt transferate pe plan internațional prin intermediul întreprinderilor. În concepția continentală, globalizarea reprezintă un proces recent care constă în realizarea unei piețe de dimensiuni mondiale, în condițiile nivelării trebuințelor consumatorilor, standardizării produselor și dezvoltării firmelor, al comunicațiilor și al mass-mediei. Firmele interesate de fenomenul globalizrii sunt caracterizate printr-o structură elastică, dinamică și un conținut tehnologic înalt. Concurența acerbă de pe piață le pune în situația reexaminării frecvente a planurilor lor strategice pentru a nu se găsi în situația de a fi excluse de pe piață. Făr îndoială globalizarea nu se referă numai la activitatea firmelor și la fluxurile lor comerciale. Ea include și la globalizarea financiară, care a provocat schimbri semnificative în structura economiei mondiale.
Însă globalizarea este un fenomen care extompează sau anulează unele tradiții ale neamurilor, reduce folosirea limbilor vorbite până în prezent, predominând engleza, franceza și germană, limbi impuse populațiilor din teritoriile cucerite și făcute colonii.Apoi aceste limbii s-au impus prin literatură, educație și acum folosite în comunicațiile internaționale..
În acest proces, paradoxal, imigranții încearcă să-și impună religia și tradițiile populației majoritare.Nici decum nu sunt asimilate.Avem exemplul romilor în România, a bulgarilor de la noi și a lipovenilor (ruși ), a turcilor din Germania etc. Migrația este abordată ca un proces care trebuie gestionat și nu ca o problemă care trebuie rezolvată, obiectivul principal fiind acela de a maximiza efectele pozitive și a limita efectele negative ale acestui fenomen. Migrația poate contribui semnificativ la schimbul cultural, dezvoltarea economică și progres. Integrarea imigranților din state terțe constituie una dintre cele mai importante provocări la care Europa și, deci și România, trebuie să ofere răspunsuri eficiente întrucât, existența unor politici imigraționiste de succes este imposibilă în lipsa politicilor de integrare ale imigranților. Prin urmare, integrarea reprezintă un punct central al unei politici comprehensive de gestionare a fenomenului imigrației.
Pericolul este că mulsumanii extremiști doresc să impună condițiile lor religioase, cultural or, obiceiurilor țărilor din care provin, populațiilor majoritare, recurgând la terorism.. Pe termen mediu şi lung demersurile în vederea integrării sunt considerate ca fiind un proces de durată, este necesar ca atât imigranții, cât și întreaga societate românească să fie bine informață şi pe deplin conștientizată asupra tuturor aspectelor relevante ale imigraţiei şi integrării, fie că ne referim la acestea din punct de vedere legal, economic, social sau cultural precum şi asupra responsabilităţilor ce le revin în cadrul acestui efort comun. Doar într-o societate informată, în care presa de orice gen are un rol foarte important ,cuprinzând deopotrivă societatea , imigranți şi specialişti pregătiţi în domeniu, informaţi şi capabili să-şi asume într-un mod activ rolul în societatea gazdă, pot fi combătute stereotipurile şi prejudecăţile care conduc la atitudini discriminatorii și la marginalizarea socială a imigranților. Participarea și implicarea imigranților în procesul de elaborare și dezvoltare de politici publice pot constitui un mecanism eficient prin care este îndeplinit obiectivul de coerență a cadrului de reglementare la nivel instituțional și de politici. În acest mod experiența imigranților servește ca ghid și punct de plecare în construirea politicilor publice și a cadrului instituțional la nivel central și local. Integrarea nu se face într-o societate statică, imigranții se inserează într-o societate fluidă, dinamică, într-o continuă schimbare.
Barierele lingvistice și culturale duc la o lipsă de informare ce are drept principală consecință nefructificarea drepturilor conferite de lege acestei categorii și deci practic ineficiența lor și a programelor de integrare. Străinii cu drept de ședere în România reprezintă o categorie de persoane care, deşi beneficiază de un statut comparabil cu cel al cetăţenilor români, întâlnesc nu de puţine ori obstacole în accesarea acestor drepturi cauzate de lipsa cunoştinţelor de limba română, lipsa informaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sau serviciile la care pot avea acces, imposibilitatea de a comunica sau de a înţelege mesajul textelor scrise, absenţa suportului informațional. Cu alte cuvinte, ele nu sunt cunoscute de emigranți.
Un agent deosebit de important în procesul de integrare al străinilor este reprezentat de mass media. Presa reprezintă o sursă importantă de schimbare a atitudinii faţă de imigranţi, dar şi un mijloc de informare şi chiar un agent de integrare pentru imigranţi. Realizarea de emisiuni culturale despre imigranţi contribuie la creşterea toleranţei românilor. Pe de altă parte, realizarea unor emisiuni în limbile vorbite de imigranţi sau înfiinţarea unui post de televizune şi a unor ziare ale străinilor contribuie la o mai bună informare a acestora şi la acomodarea lor culturală. Chiar fără să ofere soluţii concrete, în toate discuţiile de grup cu imigranții a apărut ideea de „a face ceva” cât mai curând, ca soluţie difuză de tip preventiv la problemele cu care se va confrunta sistemul imigraţiei pe viitor, în condiţiile în care s-a apreciat că România va deveni o destinaţie tot mai atractivă pentru imigranţi, ca membră a Uniunii Europene.
Emigranții care vin doar cu amintirile, se rup de istoria țării lor.Trecutul înseamnă viață, iar viața e necesară să fie respectată și cunoscută în toate dimensiunile ei, și formele ei.Toate popoarele lumii, aproximativ 200, și-au folosit de multe ori de faptele trecutului pentru a da curaj membrilor lor în momente conflictuale, pentru a inspira încredere și bucurie.Acest imigrant venind în Europa, în România, este un infirm, fiindcă vine numai cu amintirile lui, istoria locului de unde vine a rămas acolo.Acest om este un om bolnav.Practic, europenii primind emigranți, primesc oameni bolnavi, fiindcă ei sunt infirmi.Se cunoaște că inteligența umană nu poate fi imaginată fără amintiri, fără istoria țării în care au trait.Memoria este parte a inteligenței, a înțelepciunii.Ei, venind în țările creștine își pierd înțelepciunea, de aici provin multe atentate.
Oamenilor politici din lumea creștină nu le spun nimic atentatele islamiștilor radicali din SUA, Franța, Germania, Spania? Să fie începutul unui război empiric al islamului împotriva creștinismului ?Pavel, apostolul neamurilor spunea:„După ce au auzit aceste lucruri. s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: «Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţa, ca să aibă viaţa.»” (Fapte 11,18).
În consecinţă, este necesară schimbarea orientării sistemului de gestionare a imigrației de la o strategie de tip reactiv, punctuală, pe termen scurt existentă în prezent, către o viziune integratoare, pe termen lung, bazată pe prevenţie. Ungariei care a închis granițile pentru imigranți este un exemplu bun?
——————————–
Al.Florin Țene