ANOTIMPURI ÎN ROTIRE
Grăbesc tot unul după altul, prin ceruri norii plumburii,
Ce mi se scurg în repezi picuri pe învechitele olane,
Pustiu mi-e sufletul de-acuma, că toamno, n-ai uitat să vii,
Să îmi alungi frumoasa vară, ce lenevește prin cotloane.
Tu n-ai și nu-i avea vre-odată căldura ei moleșitoare
Și n-o să-mi coci nicicând cireșe și mura neagră din răriș,
Și nu-i avea în veci-purure plăcerea nopții-mbietoare
Când le vindeam pe-un pumn de stele, sărut la fete, pe furiș.
Ce tu îmi dai la schimb cu vara, e mai nimica, ți-o spun drept,
Un măr și-o pară pârguite și struguri tămâioși din vie,
O poală bună de bucate și mi te bați cu pumnii-n piept
Că-mi ești miloasă cât cuprinde și-a tale zile-s dărnicie.
De ploi, de cețuri și de brume nu spui o vorbă, taci chitic,
De apăraie, frig și neguri, de haine groase, pălărie,
Uitat-ai doamnă ca de moarte, te faci că nici nu știi nimic,
Apoi stimata mea cucoană, aiasta nu-i nemernicie?
Te țin în brațe vre-o doi-trei ce mi te laudă într-una
Și scriu poeme lăcrimate tot ridicându-te în slavă,
Că ești bogată și frumoasă și-n tonuri îmi pictezi natura,
Nimicuri care țin o vreme, așa că lasă-ne de grabă.
Să vină iarna cea curată cu albul ei imaculat,
Să ningă ca-n povești bătrâne o ziuă-ntreagă și o noapte,
Să îmi miroase a sarmale, a caltaboș și a cârnat,
A pâine caldă și pufoasă, prăjiturele dulci și coapte.
De-acolo până-n primăvară va fi un pas, ce iute-l trecem,
De nici nu știm când dăm în vara aceea multă așteptată,
Veni-va iară cald și bine, cu toți de-o seamă să petrecem,
Știind că după dânsa vine, Bătrâna Toamnă, bosumflată.
——————————
Mircea Dorin Istrate
11 octombrie 2020